"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ingerasii mei.....va roaga mami sa ii dati intelepciune sa poata merge mai departe.....sau macar sa poata dormi......au trecut 9 zile decand nu am inchis un ochi....numai rezist....dati-mi un semn ca sunteti bine la Doamne Doamne....ca va odihniti ...sa pot sa o fac si eu.....vreau sa stiu ca sunteti bine...ca mami numai poate duce durerea asta in suflet.....numai pot puiutii mei de durere.....si simt ca nu am sprijin din partea nimanui....nimeni nu intelege si alege sa vorbim de altceva ....sa se prefaca ca nimic nu s-a intamplat sau se rezuma la stiu ca iti e greu si atat......daca ar sti cineva cat de grea e aceasta durere......doar mamele de ingerasi de aici ma inteleg...in rest nimeni...poate nici tati???nu vreau sa pierd ce am cladit in 8 ani dar parca nici el nu ma mai intelege..:((:((
....doare...din ce in ce mai tare....toate starile prin care treci si-au facut aparitia si in viata mea...etapa cu etapa...aveam momente in care ma gandeam ca ..gata, ajunge...trebuie sa imi revin ..si parca ma simteam mai bine....apoi...din senin lacrimi de crocodil curgeau pe obrajii mei ...in suflet ma apasa o durere usturatoare....si simteam ca mor...ca fiecare suflare era ultima....a fost si este inca foarte greu....barbatii sunt altfel...eu inainte de pierderea sofiei nu stateam o clipa fara muzica...dupa aia..am uitat ce inseamna muzica...sotul meu insa ma certa ca de ce nu mai ascult muzica...ma gandeam: " cum poate sa ma oblige sa ascult muzica cand sufletul meu e un doliu permanent? cum se poate gandi la asta acum???chiar nu-l intereseaza ca si-a pierdut fiica????"...stiu cum e, din pacate ei au alt sistem de valori in ceea ce priveste exteriorizarea sentimentelor...am vrut chiar sa ma despart de el...simteam ca se bucura ca nu o mai avem...dar am incercat sa am rabdare cu el...mi-am canalizat energia pe el....si mi-am dat seama ca suferea ca si mine...dar pe interior....te imbratisez cu mare durere....te implor...incearca sa il intelegi...asa sunt ei, barbatii, din pacate nu-i putem intelege..ei urasc lacrimile, ei urasc durerea, ei urasc manifestarile sentimentale ale femeilor prin lacrimi....nu-l indeparta, el te iubeste si inceaca sa iti distraga atentie, nu-l condamna...intelege-l, mai tarziu, cand va mai trece o perioada, iti vei da seama singura de asta...este durerea voastra, pierderea voastra...trebuie sa treceti prin asta impreuna, uniti...asa va fi mai usor....
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
Au trecut 3 saptamani de cand am trait cel mai negru cosmar al vietii mele....si acum dupa atatea zile simt ca mi se sfasie sufletul cand ma gandesc la ei....nunta am amanat-o pentru ca nu puteam sa ma distrez cand tot sufletul meu plange....Ma doare foarte tare ca cei din jurul meu nu pot intelege pierderea meau sau nu stiu sa isi gestioneze vorbele si sentimentele...Am inceput lucrul....unde toata lumea ma intreaba ce s-a intamplat si tre sa le zic....iar cel mai greu lucru e ca lucrand cu oamenii trebuie sa fiu draguta si sa zambesc pentru ca unii nu stiu si nu sunt ei vinovati pentru nefericirea mea.....Am zile cand as vrea sa urlu de durere dar numai pot,nici lacrimi numai am...simt ca imi plange sufletul dar fara lacrimi....mi-as dori uneori sa ma inchid undeva si sa stau singura ,eu cu mine si cu suferinta mea....dar trebuie sa merg mai departe....trebuie...dar daca totul ar fi asa de usor precum vorbele ce bine ar fi.....Cred ca am si nsiste atacuri de panica pentru ca am momente cand simt ca ma sufoc si ma sperii...dar sper ca trec si de astea.... Sa va zic o intamplare care arata cat de sinceri si puri sunt copii:Le-am zis unor prieteni (initial doar prietenei)care trebuiau sa fie mosii bebelusilor ca numai face nunta...ei au un copil de 4 ani....si cand a venit si el(prietenul),baietelul i-a zis "tati magda numai face nunta...o sa mergem altadata ...eu sunt alaturi de ei....eu inteleg"....instantaneu mi-au dat lacrimile.....el cred ca m-a inteles cel mai bine si nu m-a intrebat de ce numai faci nunta,sau ca o sa pierzi bani ......ce suflet pur si sensibil.... Dragii mei copilasi va doresc sa aveti liniste acolo langa Doamne Doamne si sa ne vegheati si pe noi,mami si tati ,de acolo de sus si sa ne trimiteti cat mai curand un sufletel care sa ne mai aline durerea,pentru ca locul vostru nu il poate lua nimeni...dar macar sa oferim dragostea noastra unui copilas si sa avem parte de fericirea de a fi parinti...
As avea o rugaminte daca se poate.....la moderatoarele forumului....mi-as dori tare mult daca se poate sa fie trecuti si bebelusii mei dragi pe lista de comemorari...sau date ale ingerasilor....sa aiba si ei o zi a lor...chiar daca pentru noi nu e o zi fericita si chiar daca au venit mai repede pe lume si au ales sa mearga sus la Doamne Doamne...20 iulie pentru Olivera si 21 iulie prentru oliver e ziua cand au ales o viata mai buna intr-o lume de poveste fara suferinta si unde au liniste si sunt protejati de Dumnezeu...Va multumesc
Draga mea, ingerasii tai vor avea in curand balonase cu numele lor iar datele lor vor fi trecute in calendarul E.M.M.A. doar un strop de rabdare sa ai te rugam. Mamica care se ocupa de asta este tare aglomerata dar sigur Olivia si Oliver nu sunt uitati.
Te imbratisam strans
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga mea Magda,te înțeleg perfect prin ce treci eu mi-am pierdut ingerasul acuma aproape 2 saptamâni si am impresia ca durerea este din ce in ce mai mare in loc sa se diminueze.Toata lumea imi spune ca tre sa plâng cat mai mult si sa povestesc ce am pe suflet.eu in schimb as vrea sa fug undeva departe unde sa pot sa tip,sa plâng si sa fiu singura.Te cu drag si ma rog din suflet ca ingerasii noștri sa ne dea putere .zbor lin ingerasi
Zbor lin buburuza lui mami si gagica lui tati.Vei fi mereu in sufletele noastre !!
Au trecut 3 saptamani de cand ingerasii mei au ales o lume mai buna alaturi de un Parinte care poate sa le ofere toata dragostea si protectia de care are nevoie un copil....cand vine weekend-ul in loc sa ma bucur ca sunt si eu libera eu plang si imi amintesc de copilasii mei....e o durere mult prea mare pentru un om...pentru o mama..... Dar altceva vroiam sa va povestesc....acest weekend a fost unul diferit.....cu toate ca sambata am plans toata ziua si m-am uitat la pozele ecografiilor...ca doar atat mai am de la micutii mei....duminica noapte i-am visat...i-am visat asa cum trebuiau sa fie....frumosi ,micuti....le-am vazut fata...i-am tinut in brate...Olivera era micuta cu fetisoara rozalie si un par negru,cu ochisorii verzi ca ai taticului ei,iar Oliver era blond cu ochii albastri....si coincidenta sau nu arata exact asa cum si-a imaginat sotul meu cand s-a gandit sa aleaga numele(acelasi ca al jucatorului favorit de la o echipa de fotbal)....eram in spital si o asistenta il invata pe sotul meu cum sa ii tin capsorul fetitei pentru ca era asa firava ca lui ii era si frica sa o tina sa nu o scape....cu baietelul i-a fost mai usor....i-a zis ca el va fi viitorul barbat al casei.....Multumesc Doamne ca mi i-ai aratat...poate chiar asa ar fi aratat ....dar macar raman cu imaginea chipurilor lor angelice in minte si nu doar cu cosmarul pe care il tot aveam de cand i-am pierdut....Chiar daca ma doare sufletul de mor.........simt ca acum sunt mai impacata...nu stiu de ce dar asta e sentimentul...Poate asta e momentul in care trebuie sa ma despart de ei si sufleteste ,sa ii las sa fie linistiti acolo unde ei au ales sa mearga,sa se joace cu ingerasii si sa fie alaturi de Doamne Doamne intr-o lume fara lacrimi,fara durere......Va multumesc dragii mei ingerasi ca ati fost in viata mea si va rog din suflet sa imi dati puterea sa merg mai departe alaturi de tati...si sa ne trimite-ti cat mai curand un fratior sau daca nu cerem prea mult chiar doi...Va iubeste mami si tati si va vom pastra vesnic in inimile si rugaciunile noastre...
draga mamica iti doresc multa sanatate,putere pentru a merge mai departe si credinta in Dumnezeu,pentru ca doar el este cel care ne poate alina durerea iar ingerasilor tai zbor lin si mi de si colorate....somn dulce ingerasi micuti,aveti grija de parinti vostri si trimiteti-le acea alinare de care au mare nevoie....
Mamica ingerasului din ceruri Cristian-Nicolas,a unei printese pe pamant Cristina-Maria si a darului ingerasului nostru Darius-Alexandru care ne-a umplut sufletele de bucurie.....multumim ingeras Cristian-Nicolas
Ma bucur ca ai avut un vis atat de frumos......si totodata ma bucur ca ai inceput sa te linistesti ......stiu ca este f greu......dar sunt sigura ca ingerasii tai iti vor da puterea de care ai nevoie pt a merge mai departe .......este f adevarat ca viata nu va mai fi ca inainte de plecarea ingerasilor tai........dar timpul ne va invata sa traim cu durerea pierderii lor, ne va intari si cu siguranta privim viata altfel......da-ti timp pt toate, plangi cat e nevoie......sunt alaturi de tine
Pentru Oliver si Olivera
Nu te-am tinut in brate , dar te simtim Nu ne-ai vorbit dar te auzim Nu te-am cunoscut dar TE IUBIM!
Inca odata, Magda vreau sa iti spun cat de rau imi pare pt copilasii tai. Te inteleg perfect ca simti, la fel mi-au zis si mie oamenii, ca fac altul, dar urmatorul a murit si tot asa, pana la urma mi-au zis sa ma opresc. Dar nu rte lua dupa ei, oamenii care nu au trecut pe aici, nu inteleg ce inseamna o pierdere. E un citat de un filozof, f interesant: Razboiul e dulce pentru cine nu l-a incercat. Asa si cu sfaturile oamenilor. Corpul tau, trece prin niste transformari chimice, si accentueaza starea ta. E normal sa nu poti dormi si sa nu ai pofta de mancare, dar trebuie sa mananci indiferent, ca nu ai pofta si mancarea nu are nici un gust. Pentru mine daca mancam pietre sau mancare era totuna, dar am mancat ca sa pot sa imi revin cat de cat. Apoi cu somnul, eu am luat niste pastilute ca sa pot dormi, nu se gasesc aici, se numesc tylenol pm, dar sigur poti intreba un medic ce poti lua. Am avut si probleme cu laptele. Degeaba am luat dostinex, doza dubla ca dupa o saptamana am inceput sa am din nou lapte. Am cautat ceva mai natural, sa ma ajute sa imi revin dupa nastere, si am gasit o planta foarte buna, nu e scumpa, se cheama vitex agnus castus, ajuta sa te refaci dupa nastere, sa scada prolactina, si sa echilibreze hormonii. De cateva zile iau tinctura de asa ceva, si nu imi vine sa cred ca nu mai am asa mult lapte, si sunt putin mai bine si psihic.E pentru prima data cand gasesc ceva sa scap de lapte, mereu am avut probleme cu asta. Poti citi pe internet despre ea. Nu uita mancare, chiar daca nu poti, odihna si somn, si ceva care sa echilibreze hormonii. Si inca ceva, incearca sa ai o ora anume in care sa te gandesti la copilasii tai, sa plangi, si sa nu te deranjeze nimeni ca un ritual. Te imbratisez cu toata dragostea.
.....:((cate lacrimi poate avea oare o mama?...astazi se implineste o luna de cand ati ales sa mergeti la Doamne Doamne si sa devin mamica de ingerasi... De ce oare?...e o intrebare care cred ca ma va bantui toata viata...si care va ramane fara raspuns....Azi ati fi implinit 6 luni si ne-am fi bucurat impreuna ....poate am fi mers la cumparaturi....poate v-as fi pus niste muzica ca sa va simt miscarile.....poate....poate......ce multe am fi facut impreuna...Dar cred ca Dumnezeu si-a dorit mai mult pentru voi....poate v-a ales si pentru numele voastre:Oliver si Olivera(spiridusi,ramuri de maslin)......dar acum sunt singura si nici macar nu le pot da frau liber lacrimilor pentru ca sunt la lucru.....as vrea sa fac ceva pentru voi, dar nu stiu ce?ce v-ar fi placut oare sa facem azi???sa ma duc la Biserica sa va aprind o lumanare sa va mai luminez calea acolo Sus?sau ce?......Cat ma doare lipsa voastra,cat ma doare golul lasat de voi in burtica si in suflet.....mi-e tare dor de voi...vreau sa stiti ca gandul mi-e mereu la voi...iar atunci cand problemele cotidiene imi iau gandul de la voi sa ma iertati .....mi-as dori sa imi dati un semn ca sunteti bine.....un vis...ceva....Va iubesc si veti fi pentru totdeauna ce am mai scump pe lume...primii mei copilasi.....
Mamici de ingerasi...as avea nevoie de o idee...de un sfat...as vrea sa fac ceva pentru bebelasii mei scumpi....asa simbolic pentru aceasta zi....dar nu stiu ce.....ceva pentru sufletelul lor si pentru al meu....si as mai vrea sa va rog ceva...cele care ati trecut prin asta....sotul meu cu toate ca ma sustine si stiu sigur ca si el sufera foarte tare,ii e greu sa se exteriorizeze...parca mi-ar placea sa il aud ca vorbeste despre ei ,de cand s-a intamplat nu le-a pomenit niciodata numele si nu a vorbit despre ei ,decat cand plangeam eu si imi zicea ca trebuie sa trecem peste aceasta incercare si sa avem alti bebelasi.....as vrea sa il fac cumva sa vorbeasca despre ei,sa stiu ca nu ii uita.....poate si lui iar fi mai bine...poate m-ar ajuta si pe mine....dar nu stiu ce sa fac...sau sa facem ceva astazi care sa fie pentru ei...in amintirea ingerasilor mei....
Buna.Imi pare tare rau ca desi erai foarte fericita ca vei avea 2 copilasi, a trebuit sa ni te alaturi aici. Sincer, desi sunt mamica de ingeras, nu am cuvinte sa exprim parerea de rau pe care o am.Pot doar sa iti spun ca sunt cu sugletul si alaturi de tine asa cum sunt alaturi de toate mamicile de ingerasi chiar daca nu va cunosc, si chiar daca nu am vizitat toate casutele. In legatura cu intrebarea ta, pot sa iti spun doar ce fac eu pentru ingerasul meu.Ii aprind zilnic cel putin cate o lumanarica mica,in fata unei fotografii inramate, asezata undeva intr-un locusor special creat pentru el.Langa fotografie am pus si 2 jucarii care ii fusesera destinate, desi nu a mai avut ocazia sa se joace cu ele. uneori cand simt nevoia , merg si ii aprind alta.Nu pot sa spun ca il comemorz doar in anumite zile, pentru ca eu ma gandesc zilnic la el si asa cum ti-am scris ceva mai sus, ii aprind lumanarica in fiecare zi in care sunt acasa.Am procedat asa, pentru ca nu pot merge in fiecare zi la cimitir sa ii aprind acolo, si asa imi gasesc putina alinare, gandindu-ma ca macar atata lucru as putea face pentru el.Cand pot, mai dau cate ceva de pomana pentru el, orice se poate, dar in general la copii pentru ca ei apreciaza cel mai mult orice le dai. In legatura cu sotul tau, nu incerca s ail fortezi cu nimic.Cu siguranta il doare si pe el, dar lasa-l sa faca singur ce simte.Tu ii poti aminti de ingerasi vorbind despre ei, amintindu-i de clipele frumoase pe care le-ati petrecut in timpul sarcinii.Eu asa am procedat, si am ramas surprinsa cand am vazut ca sotul meu mi-a cerut sa-i fac si lui o fotografie mai mica s ao poata purta cu el.Singur a vrut sa-i pun si lui pe telefon poza cu ingerasul nostru drag, vazand ca eu il am peste tot: pe calculator, in rama, pe telefon.Am fost surprinsa dar m-am bucurat, chiar daca la inceput mi-a fost teama ca poate va incerca sa treaca peste durere incercand sa-l uite.Insa nu a fost asa. Te imbratisez cu mare drag si sper ca Dumnezeu s ate ajute sa iti gasesti macar putina pace si liniste in sufletul indurerat. Zbor lin ingerasilor, si sa le oferiti parintilor vostri multa alinare.Sa coborati la ei si sa le aduceti ganduri bune sa poata privi spre voi zambind.
ma doare sufletul,ma doare tot corpul si cum nu era destul de grea aceasta zi a trebuit sa merg si la spital pentru consult pentru ca a trecut o luna....numai stiu ce vreau.....mi-e atat de frica sa mai incerc.... Medicul mi-a zis ca este o problema de distensie a uterului sau colul nu sta inchis dar asta se va vedea la o urmatoare sarcina...si atunci imi va pune un cerclaj si va trebui sa stau la pat.....si eu ce sa fac acum?sa astept sa vad daca se intampla aceeasi nenorocire?.....spuneti-mi macar voi ca nu trebuie sa fac asta.....L-am intrebat de analize si a zis ca nu am ce analize de sange sa fac si nici genetice nu are rost sa fac pentru ca am pierdut sarcina tarziu si la analizele facute in timpul sarcinii nu au fost probleme,memelusii nu au avut probleme,sarcina nu s-a oprit in evolutie.....deci trebuie sa astept 3 luni si apoi sa incerc iarasi......daca pana acum imi era frica sa incerc....acum imi e groaza de un nou final tragic....nu as mai avea puterea sa mai trec inca o data prin asta....As vrea sa va intreb pe cele care ati avut un caz asemanator sa imi spuneti voi ce ati facut?pot sa fac ceva analize(de sange ,genetice....ceva ....orice) fara sa imi trebuiasca trimitere de la ginecolog?sa consult si alti medici?mama mea apierdut 6 sarcini...conteaza(nu putea sa tina sracina...mai multe detalii nu stiu...o voi intreba)???......vreau o raza de soare si pe strada mea ca simt ca numai rezist..... .....cat de grea e crucea ce trebuie sa o port....de ce ?de ce ?de ce??
ingerasii mei scumpi.....a mai trecut o saptamana de cand ati ales sa mergeti la Doamne Doamne..... ....imi e asa de dor de voi....un dor ce doare cumplit si ce nu il poate nimic opri....Am ales sa fac ceva pentru voi....sa va fac cate o pereche de botosei pe care sa va trec numele si sa ii pastrez acasa....sa am ceva ce trebuia sa fie pentru voi....ceva care sa imi aminteasca de voi.....va iubesc si va voi iubi intotdeauna...copilasii mei,ingerasii mei...