Ingerul meu Daria Maria
Scris: 19 Mai 2013, ora 22:27In primul rand as vrea sa va spun ca sunt foarte fericita ca v-am gasit. De mult timp am cautat un astfel de loc unde imi pot spune povestea, unde ma pot destainui si mai ales unde pot gasi intelegere, deoarece doar cine trece printr-o astfel de tragedie poate intelege ce inseamna. In 2011 in luna iunie am aflat ca voi fi mamica si de aici a inceput visul meu care mai tarziu sa transformat in cosmar. Asa cum va spuneam asteptam un bebe.Totul a decurs bine in timpul sarcini pana prin saptamana 34,adica in luna feb 2012, cand am inceput sa am niste dureri de cap ingrozitoare.In prima faza nu le-am dat foarte multa importanta deoarece ma gandeam ca e doar un curent sau o oboseala mai mare.Dar cand am ajuns sa dorm pur si simplu in fund din cauza dureri am inceput sa imi fac si griji, si m-am dus la medicul de familie. M-a consultat,mia luat tensiunea (care acolo indica 10 cu 6,ceea ce e ok) si pt ca iam spus ca am dureri asa de mari sa decis totusi sa imi dea o tr p urgenta. Am ajuns la urgenta, am fost preluata de un medic care ,cand mia luat tensiunea o aveam 15 cu ceva (asta in decurs de 10-15 min din momentul in care mia luato dr de fam.). Au decis sa ma interneze totusi pt urmarirea tensiunii in decurs de cateva zile.A fost ok,am stat internata 4 zile (16,17,18,19 feb). Duminica spre luni (adica 19-20 feb) dimineata p la 4 jumatate mam trezit dintr-o data si au inceput niste dureri sub burta.Cum nu puteam sta m-am dus la asistenta sa ii spun iar ea imi zice sa stau linistita si sa iau o papaverina,nu mi-a luat tensiunea,nu mia ascultat copilul nimic nimic.M-am intors in salon si mam pus in pat incercand sa ma linistesc.Nu am reusit in totalitate da cumva cumva asteptam dimineata sa vina dr meu la vizita.A venit si dr la vizita ,i-am spus ce sa intamplat,mi-a palpat burtica si a zis ca nu e contractata, dupa care imi spune ca pot pleca acasa ca mai dureaza pana nasc.Imi sun sotul foarte fericita ca totul e ok si sa vina sa ma ia acasa (asta era pe la ora 10 dimineata).Nu a mai trecut decat vreo 30 min dupa ce a plecat dr din salon,si cand m-am ridicat din pat am simtit o caldura foarte mare jos...si cand ma uit...sange. M-am dus repede la o asistenta sa ii spun ce mi se intampla iar ea imi zice "asteapta putin ca nu am timp acum". Merg la o alta asistenta iar aceasta o cauta pe dr mea.Ma consultat,mia dat 2 injectii (spunea dr ca sunt pt plamanii fetitei,sa o pregateasca pt nastere,pt ca din cate am inteles vroia sa ma bage in cezariana),dupa care ma duce la ecograf unde imi spune ca inima fetitei mele nu mai bate. 
Am simtit ca imi fuge pamantul de sub mine.Nu puteam concepe ca printesa mea nu mai e, ca nu o sa o pot tine in brate . De aici a inceput cel mai mare cosmar.Miam sunat sotul sa ii dau cumplita veste, si cred ca nu mai are rost sa va spun reactia lui sau a celorlalti membrii a familiei mele (mai ales a bunicii mele care ma crescut si care o astepta pe Daria Maria, pt ca asa vroiam sa o botezam, ca pe o raza de lumina). Am avut un travaliu de 13 ore, si in data de 21.02.2012 ora 00:10 am nascut o fetita moarta de 1845g cu prezentatie pelviana ..Pentru ca asta a fost si cauza tensiunii asa de mari,fetita era in prezentatie pelviana si imi apasa cu capul pe vena cava,si asta imi producea mie tensiune,iar in noaptea aceea am facut un pulseu de tensiune si ea mititica nu a rezistat si a facut infarct.Nu pot explica in cuvinte ce am simtit cand mau dus inapoi in sala de travaliu si nu imi aduceau printesa sa o pun la san asa cum le aducea la alte mamici de acolo bebelusi.Iar dupa o luna de zile a murit si bunica mea,fiinta care ma crescut si care ma iubit enorm,si pe care normal si eu o iubeam la fel de mult.Am avut o dubla durere.Dupa 2 luni ,adica in luna mai am ramas din nou insarcinata,iar acum Dumnezeu nea ajutat si nea daruit o minunatie de fetita, Miruna Ioana, care are acolo sus un ingeras care o vegheaza si care se roaga pentru ea, surioara ei 
Daria Maria. Va multumesc inca o data ca existati si ca ne dati ocazia sa ne destainuim.
Am simtit ca imi fuge pamantul de sub mine.Nu puteam concepe ca printesa mea nu mai e, ca nu o sa o pot tine in brate . De aici a inceput cel mai mare cosmar.Miam sunat sotul sa ii dau cumplita veste, si cred ca nu mai are rost sa va spun reactia lui sau a celorlalti membrii a familiei mele (mai ales a bunicii mele care ma crescut si care o astepta pe Daria Maria, pt ca asa vroiam sa o botezam, ca pe o raza de lumina). Am avut un travaliu de 13 ore, si in data de 21.02.2012 ora 00:10 am nascut o fetita moarta de 1845g cu prezentatie pelviana ..Pentru ca asta a fost si cauza tensiunii asa de mari,fetita era in prezentatie pelviana si imi apasa cu capul pe vena cava,si asta imi producea mie tensiune,iar in noaptea aceea am facut un pulseu de tensiune si ea mititica nu a rezistat si a facut infarct.Nu pot explica in cuvinte ce am simtit cand mau dus inapoi in sala de travaliu si nu imi aduceau printesa sa o pun la san asa cum le aducea la alte mamici de acolo bebelusi.Iar dupa o luna de zile a murit si bunica mea,fiinta care ma crescut si care ma iubit enorm,si pe care normal si eu o iubeam la fel de mult.Am avut o dubla durere.Dupa 2 luni ,adica in luna mai am ramas din nou insarcinata,iar acum Dumnezeu nea ajutat si nea daruit o minunatie de fetita, Miruna Ioana, care are acolo sus un ingeras care o vegheaza si care se roaga pentru ea, surioara ei Daria Maria. Va multumesc inca o data ca existati si ca ne dati ocazia sa ne destainuim.
.
