Forumul EMMA

si eu am o poveste trista ca majoritatea povestilor de aici....m'am hotarat in aceasta seara sa va destainui povestea mea in speranta ca nu va mai durea atat de tare...sunt mai bine de 3 luni de cand s'a intamplat tragicul evenimet care m'a marcat si pe care nu il voi uita niciodata....se intampla in data de 6 noiembrie 2012...in italia(pentru ca sunt aici de 3 ani)mai exact la roma....eram insarcinata in 6 luni si 2 saptamani...eram cea mai fericita femeie...ma simteam implinita...mi'am dorit copilul inca din prima clipa cand am aflat ca sunt insarcinata....sotul meu cu atat mai mult pentru ca este mai mare decat mine cu 15 ani si era singurul lucru care ii lipsea sa se simta un om implinit....un copil...totul decurgea normal...am optat inca de la inceput sa mergem doar la cabinete private...analizele sa le facem in laboratoare bune ca totul sa fie in regula...eu ma simteam bine!!inainte cu o saptamana fusesem sa fac ecografia morfologica,totul era bine...analize bune ecografia ok...pana in seara de 5 noiembrie cand in jurul orei 22.00 am inceput sa merg des la baie...fara a face insa nimic...in jurul orei 23.45 a inceput hemoragia....m'am speriat ingrozitor...am chemat ambulanta care m'a dus de urgenta la spitalul GRASSI(ostia)...am fost tratata bine...nu ma pot plange de cadrele medicale de acolo....mi'au spus ink de la inceput ca ei trebuie sa imi gaseasca loc la un spital mai bine dotat in ceea ce priveste copii prematuri...pentru ca daca nasc la ei copilul nu poate supravietui...am spus ok astept...dupa 5 ore de asteptare cand nu mai puteam de durere au venit si mi'au zis ca nu au gasit nici un loc la nici un spital si ca trebuie sa imi faca de urgenta cezariana...am inceput sa plang si m'am rugat la dumnezeu ca totul sa fie bine...m'am trezit din anestezie in jurul orei 7 dimineata 6 noiembrie 2012...iar primul lucru care l'am spus....am intrebat ce face fata????...moment in care toata lumea prezenta a amutit iar sotul meu a inceput sa planga....am inteles tot...am inebunit de durere...am simtit pentru prima oara in viata ca vreau sa mor...nu imi mai pasa de nimic...vroiam sa imi vad copilul in viata langa mine...as fi dat orice ca fetita noastra sa nu ne paraseasca....am stat in agonie 2 zile nu intelegeam cum?de ce?...verdictul a fost unul cu care eu nu ma voi obisnui niciodata....dezlipirea placentei....e ingrozitor ca in locul certificatului de nastere sa trebuiasca sa faci unul de deces...si in locul botezului sa organizezi o inmormantare...am avut "noroc" cu parintele de la biserica noastra romaneasca de aici...care este un om cu un suflet de aur si care mi'a inteles durerea si desi nefiind botezata sufletelul nostru mic a avut parte de o inmormantare asa cum se face..doar cu mici exceptii...sunt 3 luni de cand plang seara de seara si ma rog ca sufletelul nostru sa gaseasca lumina...si sa ajunga sus la doamne-doamne si sa ne vegheze...e greu si citind povestile voastre ale tuturor imi dau seama cata durere poate exista in lumea asta...SARA va ramane vesnic in sufletele noastre si mami si tati o vor iubi la nesfarsit...va multumesc pentru posibilitatea de a imi descarca sufletul...si va sunt alaturi cu tot sufletul ca stiu cat de imensa este durerea pierderi unui copil....

Nicoleta te imbratisez strans. Regret enorm pierderea fetitei tale Sara, regret ca ai cunoscut durerea aceasta mare si totodata ma bucur ca ai gasit puterea necesara pentru a ne scrie, pentru a ne face cunostinta cu fetita ta.

Pierderea ta este atat de recenta si durerea este mare, speram ca alaturi de noi sa prinzi putere si curaj pentru a merge pe noul drum, un drum cu mult suisuri si coborisuri pe care il vom parcurge impreuna, cu pasi mici. Un prim pas deja l-ai facut. Ne-ai scris.

'Vor fi zile in care iti vei spune ca totul va fi bine, altele in care simti ca prapastia se adanceste, iti recomad sa citesti articolele de aici - http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te vor ajuta sa intelegi mai bine starile prin care treci;
- sotul tau sufera la fel de mult ca tine, barbatii au fost educati inca de mici ca ei trebuie sa fie puternici, ca nu au voie sa planga, ca este important sa aiba grija de partenerele lor si sa nu le arate acestora cand le este greu, de aceea articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati il vor ajuta si pe el dar si pe tine;
- de multe ori aceasta experienta face ca relatia unui cuplu sa fie mai puternica, sunt insa si cazuti in care aceasta durere sa creeze distanta intre parteneri, articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu va vor ajuta sa mergeti impreuna pe acest drum.

Am lasat la urma unul dintre cele mai importante articole, cel dedicat celor apropiati(rude, prieteni, colegi de servici, cunostinte). Pentru ei va fi cel mai greu sa inteleaga de ce inca plangi, de ce nu esti cum erai inainte. Articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati le poti trimite pe mail, asa vor intelege mult mai usor cum sa va fie alaturi fara sa va raneasca, vor invata sa va asculte atunci cand veti avea nevoie de asta si mai important vor invata sa respecte memoria si amintirea micutei voastre Sara.

Draga mea sunt alaturi de tine.

Zbor lin draga ingerasa, zbor lin Sara

Nicoleta te cu mare drag si imi pare nespus de rau de situatia prin care treci.
Sunt alaturi de tine si vreau sa stii ca aic vei gasi intelegere si alinarea de care ai atata nevoie.
Te cu drag si pentru fetita ta SARA din ceruri ii doresc zbor lin printre ingerasii nostri.

Zbor lin,micuta SARA!Iar tie,draga Nicoleta,multa putere si liniste sufleteasca .
Gabriela,mamica ingerasului LUCA

va multumesc pentru gandurile frumoase si pline de caldura...va multumesc pentru faptul ca existati si pentru toate sfaturile si incurajarile voastre....va pup cu drag

multumesc din suflet este intr'adevar de mare ajutor sa stii ca cineva te intelege....

Imi pare atat de rau ca si voi treceti prin aceasta tragedie !
Sara va fi mereu fetita ta , fetita voastra ! Si acolo sus are deja o "gramada" de prieteni cu aripi ...
Sa aveti rabdare, intelepciune, curaj si credinta !

asa este...probabil ca e bine ca e inconjurata de toti ingerasii...de tatal meu...de mama sotului meu... de bunicii mei care sunt si ei tot acolo sus...dar va spun pe cuvant ca oricat as incerca sa imi impun gandul ca ingerasul meu e bine...nu reusesc...ma doare ingrozitor...as vrea cateodata sa o visez macar pentru o secunda...sa ii spun cat de mult o iubim...sa imi cer iertare ca nu am putut sa o strang in brate...ca am fost cea mai slaba fiinta de pe pamant...ca nu am vazut'o,eram in stare de soc si am refuzat...dar acum imi pare rau...ma caiesc in fiecare secunda...ma urasc pe mine de ceea ce am putut sa fac...as vrea sa o vad sa ii pot spune toate lucrurile noastre....sotul meu a visat'o...pentru ca el a intrat si a vazut'o si ma asigura mereu ca e bine ca e cu mama lui....mama mea de asemenea a visat'o desi nu a vazut'o pentru ca nu i'a fost permis...si desi nevazand'o a stiut din prima clipa ca e nepoata ei...si la fel si ea imi spune mereu ca e bine...numai mie nu vrea sa imi apara in vis...a plecat suparata pe mine...iar eu stiu asta si ma macina...imi vine sa urlu de durere...

eunicoleta scrie:asa este...probabil ca e bine ca e inconjurata de toti ingerasii...de tatal meu...de mama sotului meu... de bunicii mei care sunt si ei tot acolo sus...dar va spun pe cuvant ca oricat as incerca sa imi impun gandul ca ingerasul meu e bine...nu reusesc...ma doare ingrozitor...as vrea cateodata sa o visez macar pentru o secunda...sa ii spun cat de mult o iubim...sa imi cer iertare ca nu am putut sa o strang in brate...ca am fost cea mai slaba fiinta de pe pamant...ca nu am vazut'o,eram in stare de soc si am refuzat...dar acum imi pare rau...ma caiesc in fiecare secunda...ma urasc pe mine de ceea ce am putut sa fac...as vrea sa o vad sa ii pot spune toate lucrurile noastre....sotul meu a visat'o...pentru ca el a intrat si a vazut'o si ma asigura mereu ca e bine ca e cu mama lui....mama mea de asemenea a visat'o desi nu a vazut'o pentru ca nu i'a fost permis...si desi nevazand'o a stiut din prima clipa ca e nepoata ei...si la fel si ea imi spune mereu ca e bine...numai mie nu vrea sa imi apara in vis...a plecat suparata pe mine...iar eu stiu asta si ma macina...imi vine sa urlu de durere...

Draga mamica, in primul rand iti spun ca imi pare atat de rau pentru pierderea voastra Iti sunt alaturi cu sufletul, si iti spun ca micuta Sara sigur nu a plecat suparata pe tine, ea stie ca nimeni altcineva nu a iubit-o si n-o va iubi la fel de mult ca mamica ei. Asa cum stiu toti ingerasii nostri...de acolo, de Sus, ne vad durerea, dragostea si dorul care ne macina zi de zi. Ma bucur ca ai gasit acest forum, aici ne putem exprima toate gandurile si sentimentele fara teama de a fi judecate. Aici suntem intelese si acceptate, pentru ca toate traim aceeasi cumplita drama vino si descarca-te, plangi, ori de cate ori simti nevoia, nimeni nu te va judeca, dimpotriva, toate iti suntem alaturi, macar cu o vorba buna.
Te imbratisez strans iar ingerasei Sara ii trimit multe colorate, si ii doresc zbor lin printre stele!

Speram ca nu mai aud vesti proaste...imi pare nespus de rau ca ni te-ai alaturat ...dar aici o sa iti fie mai bine...o sa vezi ce oameni minunati sunt aici...care cu putine vorbe o sa te ajute mult

Zbor lin micuta SARA

intr'adevar prin E.M.M.A am inceput sa inteleg mai bine...sa constientizez mai bine si faptul ca nu sunt singura in aceasta situatie pe deoparte ma doare pentru ca nu am dorit si nici nu voi dori cuiva sa treaca printr'o asa trauma dar pe de alta parte ma ajuta sa trec peste...pentru ca in doar 2 zile am cunoscut persoane care desi au sufletul plin de durere mai au forta de a imi da si mie un gram de speranta si o vorba buna...si credeti'ma conteaza enorm de mult...va imbratisez cu drag pe toti si nu stiu daca voi putea multumi vreodata indeajuns pentru gandurile bune si sfaturile primite aici... !!!ZBOR LIN PENTRU TOTI INGERASII NOSTRI IAR PENTRU NOI PARINTII PUTERE....

SARA mami te iubeste enorm si te va iubi pentru totdeauna!!! la fel si tati ...buni...

Of, imi pare tare rau!
De fiecare data cand citesc cate o poveste noua imi reamintesc prin tot ce am trecut eu si ma trec fiori.
Este greu sa trecem peste ce am patit, dar, incet, incet trebuie sa ne ridicam si sa ne continuam viata...si sa ne rugam, sa ne rugam mult!
Te inteleg perfect cand spui cat de mult conteaza pentru tine sprijinul mamicilor de aici...pentru mine a contat enorm...nu m-am mai simtit ,,ciudata'' pentru ceea ce am patit, nu eram singura...am impartasit durerea cu mamicile de aici si a durut mai putin, parca....pentru ca se spune ca doare mai putin atunci cand imparti suferinta.
Iti doresc multa sanatate si putere si pentru micuta ta Sara multe si !

Draga Nicoleta, sunt si eu alaturi de tine cu tot sufletul meu
Ma bucur ca ai gasit site-ul E.M.M.A., ca ai intrat pe Forum si ca ne-ai impartasit sentimentele tale. Suntem langa tine si te imbratisam strans, iti trimitem ganduri bune si ne rugam pentru linistea ta sufleteasca.
Eu cred ca Ingerasii nostri mult iubiti ne sunt mereu aproape, ne vegheaza si ne trimit iubirea lor angelica, doar ca noi, din cauza durerii si a suferintei, nu putem sa ii simtim Imi amintesc atat de bine toate sentimentele mele care le aveam la putin timp dupa ce Ingerasul meu a primit aripioarele, aveam sentimente de vina, sufletul meu era atat de devastat, incat nu simteam altceva decat durere...apoi, incet,incet, cu ajutorul mamicilor de pe Forum, am invatat sa ii ofer Ingerasului iubirea mea neconditionata iar sentimentul acesta mi-a adus multa liniste sufleteasca.

Te cu mare drag si ma rog pentru linistea ta sufleteasca.
Ingerasei gingase Sara, ii trimit in dar mii de si , Zbor lin si Lumina vesnica.

ufff.....astazi ma gandeam ca luna asta de fapt pana in jumatea lui februarie trebuia sa nasc normal...e atat de dureros...cand ma gandesc ca au trecut deja 3 luni de cand iubita mea a prins aripioare...e atat de dureros cand ma gandesc ca azi putea fi aici cu mine...trebuia sa traiesc cele mai intense si frumoase sentimente din viata mea in aceasta perioada...nasterea...alaptarea...prima baita...primul gangurit....offffff doamne ce greu e...tot astazi vorbeam cu o prietena si ma intreba cat timp voi astepta pana voi incerca sa fac din nou un copil....ce intrebare!!!....niciodata nu ma voi mai simti pregatita sa fac pasul asta...niciodata nu cred ca imi voi mai dori un copil asa cum am dorito pe Sara..

multumesc dragi mamici din suflet pentru toate gandurile voastre....si va de 1000 de ori pentru ca toate meritati....sunteti eroine pentru ca reusiti sa treceti prin cosmarurile prin care trecem...prin durerea imensa si regretul infinit!!!

iar ingerasii nostri de sus de acolo ne privesc cu siguranta si stiu cat de mult ii iubim si ca daca am fi putut face orice sa nu se intample asa am fi facut'o fara sa ne gandim macar o clipa!!!!

Draga mea fetita ta Sara te-a ales sa ii fi mamica cu mult inainte ca tu sa stii sau sa simti asta. Te-a ales pentru ca stia ca vei fi mamica perfecta pentru ea si o vei iubi si dincolo de nori.
Sara nu a plecat suparata, ingerii nu se supara...doar ca acum durerea si dorul sunt cuibarite in inima ta.
Corpul si sufletul tau au nevoie de timp. Sufletul tau plange pierderea suferita, fetita ta stie asta si iti lasa timpul necesar pentru a prinde putere, apoi o vei simti. Sara este in permanenta cu tine, ea este parte a sufletului tau si face tot ce poate pentru a-ti transmite ca este bine, prin cei apropiati tie.

Putere draga mea.

Nicoleta te strans strans
Cu durere iti spun"bun venit"in familia noastra
Aici incercam sa facem durerea mai suportabila si sa stergem lacrimile cand ele cad fara intrerupere.
Imi pare atat de rau ca esti mamica de ingeras...ca Sara a ta a primit aripi atat de devreme ...of cat iti inteleg durerea si lacrimile...nu stiu ce sa iti zic sa faci sa mai treaca din durere...nu exista o reteta...doar timpul va face sa nu mai doar asa tare.

Tot de timp si rabdare are nevoie si sufletul tau...la fel ziceam si eu...nu imi mai trebuie copil dupa ce Luca a plecat la cer, consideram ca nimeni si nimik nu ma va face la fel de fericita ca Luca. Dar timpul mi-a aratat altceva...Dumnezeu a facut in asa fel incat sa zambesc din nou
Sa ai incerede in tine draga mea, sa poti mereu in suflet speranta ca odata si odata ai sa zambesti iarasi...chiar daca sufeltul tau e acolo printre stelute Dumnezeu va face sa zambesti iarsi.

Zbor lin Sara, o pentru tine