Ingerasul meu mult-iubit, dorit si asteptat...:((
Scris: 29 Ian 2013, ora 11:34
Ingerasul meu iubit, mi-ai aparut azi-noapte in vis...mi-ai vazut ieri durerea, disperarea si dorul, care ma macina in fiecare zi, si ai venit sa-mi alini macar putin dorul de tine. Sper ca de acolo de unde esti, vezi sufletul meu chinuit de dorul tau si dragostea pe care nu ti-am putut-o darui si pe care o inabus. Uneori simt ca imi explodeaza inima de atata durere... as vrea sa alerg, sa urlu, sa-mi strig durerea de a te fi pierdut, dar nimeni nu ma vede puiule. Simt ca in fiecare zi ma sting cate putin, uneori as vrea sa mor, sa pot urca acolo unde esti tu, si sa te strang macar o clipa la pieptul meu; daca nu era surioara ta, cred ca veneam la tine bine ca macar din cand in cand, Domnul te trimite in visul meu. Imi apari ca un baietel tare frumos, taticul tau tare mult si-a dorit un baietel, eu mi-as fi dorit orice, numai sa fii langa mine. Cred ca erai baietel, pentru ca asa te visez...ce pereche frumoasa ai fi facut cu surioara ta...v-as fi iubit atat de mult. Dar te iubesc si asa, chiar daca ai fost atat de putin cu mine, si te voi iubi pana voi inchide ochii. Ma simt atat de vinovata ca n-am facut tot ce am putut sa te salvez, sa te ajut sa ramai cu mine Stiam ca ceva nu e in regula, dar n-am mai fost sa cer si alta parere, desi erai cu 2 sapt mai micut decat ar fi trebuit. Inca traiai, ceva poate s-ar fi putut face sa te salvez. De ce toata lumea imi spune ca asa a vrut Dumnezeu? De ce tu, de ce eu? Mi-am jurat toata viata, ca orice ar fi, nu as face niciodata avort. Dar ce era sa fac? Inimioara ta nu mai batea...dar tot ma simt ca si cum te-as fi omorat. Te-am omorat pt ca n-am facut nimic pt tine, desi inima imi spunea neincetat ca nu e bine, desi aveam cosmaruri in care medicul imi spunea ca nu mai esti. Si asa a fost...in ziua in care te-au scos din mine, mi-au scos si o parte din suflet. Te asteptam cu atata nerabdare, cu atata dragoste...aveam sa traiesc iarasi minunea de a da viata, de a te simti miscand, de a ma bucura de sarcina, cu greutati, dar si cu bucurii. De ce Dumnezeu a fost atat de crud cu mine? Ce pacate a trebuit sa platesc, cu viata ta? Mai bine ma lua pe mine...si asa simt ca nu mai am nici un rost pe lume, am sufletul pustiit si desi o iubesc pe surioara ta f mult, nu mai sunt aceeasi, nu ma mai pot bucura de viata Desi au trecut mai mult de 8 luni de cand ai plecat, nu ma pot consola cu gandul ca am ramas cu bratele goale.
Am decis sa-ti scriu aici, de cate ori voi simti ca nu mai pot duce durerea cu mine...stii ca imi e greu sa ma exprim, dar daca nu spun cuiva, nu stiu cat voi mai rezista. Te iubesc mult ingerasul meu!
Am decis sa-ti scriu aici, de cate ori voi simti ca nu mai pot duce durerea cu mine...stii ca imi e greu sa ma exprim, dar daca nu spun cuiva, nu stiu cat voi mai rezista. Te iubesc mult ingerasul meu!