ametzita scrie:>:D< draga mea...cat de bine te inteleg....offf, este o durere atta de mare si de neinteleasa, nici chiar de noi...la fel am simtit si eu....la 6 luni dupa ce am pierdut-o pe sofia, prietena mea cea mai buna a nascut un baietel....n-am putut sa merg sa il vad....am zis k poate dupa ce va mai creste putin....nici la botez n-am fost...abia dupa un an am incercat, mi-a fost foarte greu....prietena mea pierduse si ea o sarcina la 7 luni in urma cu doi ani si...mi-a inteles foarte bine sentimentele si nu s-a suparat ca nu am fost langa ea asa cum a fost ea langa mine....acum temerile au mai trecut, dar tot ma doare cand vad bebelusi sau burtici gata sa explodeze....la gandul ca eu nu am avut parte...este un sentiment greu care ne incearca si nu ar trebui sa ne condamne nimeni pentru ce simtim...este intru totul impotriva voineti si intentiilor noastre.....
La mine nu e prima oara cand se intampla asta...la 4 zile dupa ce mi-am pierdut copilul, a nascut prietena mea ce mai buna ea nici nu stia, si ma tot suna sa-mi spuna ca se pregateste sa nasca, imi lasa mesaje...iar eu nici nu stiam pe ce lume ma aflu. N-am putut vb cu ea vreo luna, apoi am vizitat-o, caci abia fusesem la biserica si eram mai linistita, dar numai Dumnezeu stie cum m-am abtinut... ea nu s-a suparat, sunt sigura ca nici cumnata mea nu se supara, pentru ca si ea a pierdut un bebe, insa diferenta este ca ea a renuntat la el, fortata de imprejurari(sotul ei nu l-a vrut aici nu comentez, stiu ca nu voia, dar a facut-o, n-o judec, dar eu niciodata nu as fi renuntat la copilul meu)si poate ca asta ma si doare in subconstient...ca ea a renuntat la primul copil si acum Dumnezeu i-a dat altul, iar eu mi l-am dorit din toata inima, si mi l-a luat. La putin timp dupa ce am pierdut sarcina, a ramas ea insarcinata, si am simtit ca si cum Dumnezeu mi-a luat mie bebelusul si i l-a dat ei. Nu a fost corect, dar cine sunt eu sa judec? Si mi-e rusine ca am aceste sentimente, dar nu ma pot abtine ea e o draguta, si mereu a fost atenta cu noi, desi poate si pe ea o durea cand ma vedea pe mine cu fetita mea. Acum stau si ma gandesc cum va fi la botez, pentru ca sotul meu vrea sa mergem, si il inteleg, e sora lui acum m-a inteles, si nu m-a pus sa merg la spital s-o vedem, insa la botez vrea sa mergem, si atunci nu stiu ce va fi