"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ingeras, azi mi-e sufletul greu...mi-e asa un dor de tine, ca ma doare inima, ma doare atat de tare lipsa ta nimic nu ma linisteste, nici macar rasul jucaus al surioarei tale. Imi vine sa plang, si sa plang si sa plang la infinit......... tu nu mai vii in visul meu, sa-mi alini macar putin dorul . Offfff, cat de greu imi e fara tine, puiut...n-am cui sa-i strig durerea mea, lui tati pare ca nu-i pasa, de cate ori incerc sa deschid subiectul, se face ca nu aude unde sa ma mai duc, sa nu mai doara atat de tare? Nu ma pot bucura de nimic, viata mea pare goala, chiar daca am invatat sa zambesc din nou, sufletul meu este gol. Ajuta-ma ingeras, vino sa te simt macar un pic, tare as vrea sa te strang la piept macar o clipa... Roaga-l pe Doamne-Doamne sa-mi trimita alinare. Nu mai pot, simt ca-mi crapa inima de dor si durere...TE IUBESC DRAGOSTEA MEA MICA, MI-E TARE DOR DE TINE!!!!!!!!
Imi pare nespus de rau de pierderea ta... Te imbratisez cu drag si iti doresc liniste sufleteasca si putere sa treci cu bine peste toate. Ingerasului tau si
Sunt alaturi de tine Alina si simt durerea ta. Vor veni mereu zile din acestea, important e sa ai putere sa te ridici . Dumnezeu sa te intareasca . Ai grija de sufletul tau si de familia ta. Eu in momente ca acestea ma rog, ma rog la Dumnezeu sa ma jute sa ma ridic si sa pot merge inainte cu durerea si dorul ce nu vor disparea niciodata. Dumnezeu sa te ajute sa te ridici mereu in momente ca acestea. Fetita ta are nevoie de tine.
Raghda, zimbetul inocentei, gingasia unei flori, puritatea unui inger Raghda traieste in inima noastra.Te iubim ingeras mic.
Alexutza, Kami, multumesc scumpele mele pt cuvintele voastre, venite din inima ...stau si ma gandesc la voi, mamici de ingerasi, si nu pot inca sa inteleg cum ati reusit sa va ridicati. Si unele dintre voi i-ati purtat mai mult timp in burtica, i-ati nascut...nu-mi pot imagina atata durere. Ca sa supravietuiesti unei asemenea tragedii, trebuie sa fii o persoana puternica, ceea ce din pacate eu nu sunt, niciodata n-am fost Am citit zilele acestea atatea povesti cutremuratoare pe forum, si sunt mamici carora nici nu stiu ce sa le spun, pentru ca nu-mi pot imagina cum ar fi fost sa fiu eu in locul lor. Nu stiu cum sa fac fata durerii, am incercat si sa plang, si sa nu ma mai gandesc(de parca as putea ), sa incerc sa uit, asta nici atat nu pot...nu stiu ce sa mai fac. Uneori am senzatia ca o iau razna Nimeni din jurul meu nu ma intelege...sotul meu a fost trist vreo 2-3 zile dupa pierdere, apoi a trebuit sa-si revina pt mine(oricum, el e puternic, e genul care nu plange si trece peste probleme), pt ca eu nici nu mai stiam pe ce lume eram. O saptamana n-am mancat, n-am dormit, nu ma puteam da jos din pat dimineata, tot ce faceam era pe pilot automat, pt ca tb sa am grija de fetita. 2 luni n-am iesit din casa, m-am izolat complet de toata lumea. Eram satula de binecunoscutele replici "esti tanara, ai sa faci altul, nu era momentul, Dumnezeu a vrut asa, ai acasa o fetita pt care tb sa lupti", etc. NU, eu voiam acel copil, pt el mi-am facut sperante, pe el il asteptam cu drag, si oricati copii mi-ar mai da Dumnezeu, niciunul nu-l va inlocui pe cel pierdut Parintii m-au ranit cel mai mult, desi ei ar fi tb sa-mi fie aproape imi spuneau mereu ca a fost mai bine asa, ca oricum ne e greu, ca stam cu chirie si ne descurcam greu, dar ei nu stiu ca acum as manca doar paine si as bea apa, doar sa-mi am copilul langa mine. Daca era dupa ei, nu aveam nici fetita, cand am ramas insarcinata cu ea, nu mi-au vb 2 luni si ceva, pana cand am fost internata cu niste dureri si atunci a venit mama la spital. Offffffff, piuleeeeeeee ce dor mi-e de tine!!!!!!!!!!!!
Alina, trebuie sa fii puternica, roaga-te la Dumnezeu sa iti dea putere. Doar El ne poate ajuta. Te intrebi cum am putut noi toti parintii de ingeri, sa ne ridicam sa mergem mai departe? As spune mai degraba ca supravietuim...intreaga noastra existenta este o lupta pentru supravietuire, tot ce misca pe pamantul asta se lupta pentru supravietuire, pentru ca ne este dat sa ne traim viata, cu bune sau cu rele, trebuie sa o traim. De aici incolo depinde de noi cum o traim. Putem alege : vom plange si vom suferi toata viata? Asta nu se poate. Vom avea destula vointa sa ne ridicam ? Dar cum vom face asta? Intrebarile vor continua in fiecare zi cautand o cale de a ne linisti inima. Raspunsul, in cazul meu, este unul singur: Puterea Celui de Sus, nimeni nu are putere sa ne ridice. Incearca sa gasesti si tu un raspuns. De dor , iti va fi dor toata viata, rana sufletului nu este asemeni altor rani, desi se cicatrizeaza in timp ea va ramane sensibila si gata sa sangereze ca in zile ca aceasta in care te afli azi, in care te-a cuprins disperarea, dorul si simti ca nu mai poti respira. Vor mai fi multe zile asa. Gandeste-te ca nu mai poti schimba ce s-a intamplat...dar fetita ta are nevoie de tine, este tot un inger...depinde de tine si tu depinzi de Dumnezeu. Nu-ti face rau singura, incearca sa te rogi in zile ca acestea, te va ajuta. Durerea dusa la extrem aduce boli fizice si o alta suferinta....ce vei face apoi? Uite , faceam mancare si gandindu-ma la tine si la starea ta de zi, mi-am adus aminte de Raghda cum se urca pe blatul de la bucatarie si-mi spunea : Mami, cand ma fac mare o sa tai si eu cu cutitul....mi-au dat lacrimile, dar mi-am continuat treaba...nu am ce sa fac. O sa ne fie dor toata viata. Si da, oriciti copiii vom mai avea, nici unul nu ai va inlocui pe ingerasii nostri, nici unul nu va avea un loc mai special decit ei, in inima noastra... Dumnezeu sa te intareasca.
Raghda, zimbetul inocentei, gingasia unei flori, puritatea unui inger Raghda traieste in inima noastra.Te iubim ingeras mic.
Kami, te strans...da, stiu ca trebuie sa merg mai departe, insa am zile cand simt ca totul se prabuseste iar. Totusi, cred ca am gasit o cale prin care sa ma exprim, care-mi face bine, si prin care am senzatia ca vorbesc cu ingerasul meu...poezia. Nu stiu de unde-mi ies aceste versuri, niciodata n-am fost prea "poeta" ca sa zic asa, insa acum ma simt f aproape de puiul meu, poate asta e calea spre vindecare, in cazul meu. Stiu ca trebuie sa-mi revin, pentru ca deja sanatatea mea este f afectata de durerea prin care trec, deja am dat in alte probleme, insa abia v-am descoperit pe voi, si imi face f bine sa intru aici, sa ma exprim in voie, insa e prea curand sa incep sa ma vindec. Probabil ca va mai dura, insa faptul ca pot scoate tot ce simt, la suprafata, fara sa ma judece nimeni, faptul ca aici gasesc sprijin si intelegere, deja e un pas mare pentru mine. Poate si faptul ca am tinut totul in mine atata timp a favorizat aceasta delasare. La biserica mergeam in fiecare duminica, simteam nevoia sa ma descarc, insa la vreo luna jumatate de la pierdere am inceput sa am caderi de calciu si atacuri de panica, si mi-a fost teama sa mai ies din casa. Stiu ca rugaciunea ma ajuta, am sa incerc sa merg mai des.
Da durerea se manifesta diferit .... si tu sti ce anume trebuie sa faci ...faptul ca poezia iti face bine continuna ...incet incet vei gasi ''acel'' ceva care sa te faca sa te simti mai bine ... Inca un lucru important spun eu este sa vorbesti si cu cei din jur care incearca sa te faca te simti bine da spun numai tampeni... Si eu am fost ranita si uneori mai se gasesc oameni ce spun tampeni dar am invatat sa le raspund politicos dar sa-i fac sa vada ce tampeni au spus Prima oara cand am ripostat a fost cand verisoara mea mi-a spus ''bine ca nu te durut''(asta fiindca mi s-a facut epidurala) ...ei bine atunci am spus ''crezi ca conteaza durerea fizica ?? as intoarce timpul si as prefera sa ma doara de mii de ori mai tare,dar sa-l tin acum in brate'' ....si a inteles ca m-a ranit .... Apoi prieteni..cunoscuti care imi spuneau ''lasa faci altu ...esti tanara....''' ...ei bine lor le spuneau ...''da.probabil va veni un alt copil dar crezi ca il va inlocui pe acesta .....crezi ca daca parinti tai se duc la D-zeu ii va inlocui cineva ?? '' .... Si astfel doar ascultau fara sa comenteze si isi cereau scz pt prostile spuse ... Da-ti timp draga mea ...incet incet iti vei reveni ..la fel ca inainte nu vei fi niciodata asta este clar .... Te imbratisez cu drag iar poezile tale sunt superbe ....
e greu sa iti spun vorbe mangaietoare acum cand sunt cazuta si eu...dar ma gandesc la linistea sufletului tau si la ingerasul tau bun si intelegator....
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
Alina,vino aici unde esti printre oameni care au aceiasi durere ,vei fi inteleasa,asta ajuta la traversarea perioadelor de doliu.Scrie versuri,daca iti face bine, ele creazao punte balsam intre tine si puiul tau pierdut.Se simte in ele! Te imbratisez!
4 ingerasi in Cer si o 2 fetite pe Pamant .. Iit multumim,Doamne!
Diana,te iubesc enorm! Amma Nectaria, luptatoarea mea, mami si tati vor fi alaturi de tine si vei fi bine!
ingerasii mei,veti fi mereu in sufletul meu! O parte din el e Sus langa voi!
Fetele mele, va si eu cu drag, si va trimit numai ganduri bune! Stiu ca si voi suferiti, si totusi, aveti puterea de a alina durerea celorlalte mamici...sunteti minunate, si ma bucur ca v-am "gasit" Azi se implinesc 9 luni de cand ingerul meu nu mai e cu mine. 9 luni de lacrimi, durere si dor nemarginit! Cat de mult urasc data de 4 ... 3 era nr norocos al lui mami, insa pe 3 mai 2012 am aflat ca inimioara ta nu mai bate. Vestea a cazut ca un trasnet asupra mea, desi in adancul sufletului stiam ca tu nu mai esti, o simteam, dar nu voiam sa cred; nu mi se putea intampla mie asta. Am sperat pana in ultima clipa ca medicul de garda s-a inselat, desi te-a cautat mai bine de jumatate de ora, la 2 ecografe. Diagnostic:sarcina oprita in evolutie...m-am prabusit pe scarile maternitatii si am urlat cat am putut de tare, fara sa-mi pese de nimic in jur; a doua zi, am revenit la dr mea, cu o mica speranta ca poate totusi mai esti langa mami, insa rezultatul a fost acelasi. A trebuit sa iau cea mai dureroasa decizie din viata mea, sa las dr sa te scoata. N-am vrut anestezie, pt ca mi-era teama, asa ca mi-au facut doar xilina local. A fost f dureros, durere amplificata de suferinta sufleteasca. Faceam ceva ce mi-am jurat ca nu voi face niciodata. Dr si asistenta se mirau cat "material" scoate...asta erai tu, un "material" cand m-am ridicat, am vazut cea mai oribila priveliste, care-mi bantuie somnul, si ma va urmari toata viata. Erai tu, copilasul meu asteptat, iubit si dorit, intr-un cilindru...bucati dintr-un vis spulberat; m-au pus in salonul de langa sala de travaliu, unde tocmai nastea o mamica. Am plans atat de mult la auzul plansului bebelusului, stiind ca pe tine nu te voi auzi niciodata. M-au tinut in noaptea aceea acolo, am avut noroc ca fusese singura nastere, ca altfel innebuneam. In noaptea aceea, am iesit pe hol sa iau aer, pt ca nu mai puteam respira de durere...si am gasit o fereastra deschisa. AM vrut sa vin la tine, insa n-am avut curajul au urmat nopti cu cosmaruri ingrozitoare, nopti de nesomn, dimineti in care n-aveam pueterea sa ma dau jos din pat, dar trebuia, pt Stefana, surioara ta. De atunci iti plang lipsa zi de zi, durerea parca e tot mai mare, insa intr-o zi, ne vom reintalni... Te iubesc dragul meu sufletel, si mi-e tare dor de tine! Te pupa mami si te rog, da-i putere sa mearga mai departe, pt Stefana si pt tati! Iti trimite mami multi si calde si multe colorate!
Sunt alaturi de tine draga mea si ma doare durerea ta imi pare nespus de rau pt pierderea ta , te cu drag si iti doresc multta putere, Zbor lin ingeras iubit si ai grija de mamica ta
Mamica unei Printese Antonia-Casandra in Cer si a unui baietel pe pamant Mark- Antonio
Alina, povestea ta seamana atat de mult cu povestea Bobitei mele ... tot 2 saptamani intarziere si la noi Se zice ca aceste sarcini au putine sanse ...dar va ramane mereu copilul meu iubit ! Te strans-strans !