"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Inca doare...inca nu-mi gasesc cuvintele...Au trecut 4 luni ,pe 14 iulie am nascut cel mai frumos copil ,cel mai iubit,cel mai asteptat ,cel mai dorit ...Probabil si ea a dorit sa ne cunoastem mai repede si asta a fost motivul pentru care a ales sa se nasca la 24 de saptamani de sarcina...nu i se dadea nicio sansa la viata...medicii imi vorbeau de avort,asa m-au pregatit ,ca am sa pierd sarcina .Dar NU,eu am nascut o fetita de 37 cm si 600 gr care, desi nu primise nicio sansa de la medici,s-a incapatanat sa traiasca ...4 zile.Cand am nascut-o am auzit cel mai frumos glas,un planset firav si fara putere care apoi a devenit mai puternic ...a fost prima si ultima data cand i-am auzit glasul...apoi nu a mai plans ...in schimb cand am mers la ea am rugat-o sa faca ceva ,un gest oricat de mic numai sa stiu ca ea stie ca sunt acolo ...si si-a strans manuta firava...i-am multumit atunci si o sa-i multumesc toata viata ca A TRAIT ,ca stiu cum arata,ca am auzit-o plangand,ca am vazut-o miscandu-si manuta si mai ales ...ca m-a ales pe mine sa-i fiu mama 24 de saptamani in burtica si 4 zile pe pamant.Imi e atat de dor de ea...inca mai tresar cand parca simt ca se misca ceva in burtica mea,inca ma mai trezesc cautand carucioare sau hainute pe net,inca fac planuri pentru 3 persoane ...apoi realizez ca suntem tot noi 2...bebe nu mai e ... Am avut o sarcina frumoasa,fara greturi ,stari de rau sau pofte...o sarcina perfecta pana la 23 de saptamani cand colul s-a scurtat si a inceput sa se deschida.M-am internat cu contractii puternice si sangerari,in spital s-a facut tot ce se putea face,nu am nimic de reprosat personalului...ce as avea sa reprosez cand in sala de nastere o dna asistenta imi pupa incheietura mainii sa-mi poata gasi vena...cand dna doctor cu care am nascut trecuse prin ce treceam eu cu doar cateva luni in urma...asa mi-a spus ... s-au comportat ireprosabil atat cu mine cat si cu ceilalti din familie care au venit la spital cand au aflat ca voi naste...Dupa ce am nascut ,au lasat familia sa o vada pe micuta ...au zis ca e inuman sa nu-i lase atat timp cat cea mica traieste...i-au lasat sa o cunoasca si asta ma linisteste si pe mine si pe ei pentru ca am vazut-o toti,pentru ca avem chipul ei si stim despre cine vorbim ...si vorbim... nu foarte des dar vorbim...eu si tati vorbim zilnic despre ea,ne linisteste...Pe 18 iulie nu a mai putut sa lupte,era mult prea mica ...a ales sa mearga la ingeri ingerul nostru...Inca nu imi vine sa cred ca am un copil care nu creste langa mine ,pe care nu il cresc eu ...care e undeva...acolo unde o s-o intalnesc mai devreme sau mai tarziu...Dumnezeu decide ...i-am promis ca atunci cand ne vom intalni o voi tine strans in brate si ii voi da multi pupici pentru ca aici nu am tinut-o in brate,nici nu am atins-o...Dupa ce a plecat in lumea ingerilor,nu m-am apropiat de ea si pana atunci nu aveam voie pentru ca era foarte firava...am privit-o lung cum dormea ...era linistita ...era frumoasa...era cel mai dorit copil...cel mai iubit ...
Te-am dorit,te-am iubit si te vom iubi mereu micuta noastra!
Nimic nu te va ajuta, dar.............. te rog sa intinzi bratele si sa simti imbratiasarea mea, sa iti atingi obrajii si sa simti cum iti sterg lacrimile, sa lasi capul intr-o parte si sa simti cum umarul meu te primeste si iti strange lacrimile............
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
ooff draga mea....te voi strange eu in barte tare tare ...sa iti alin putin din durerea care te apasa....am citit povestea ta cu lacrimi in ochi.....un sentiment de tristete dar si de bucurie mi-a invadat sufletull- tristetea provine de la inima ta sfasiata de durerea pierderii micutei Antonia, si bucuria vine de la mai multe, de la faptul ca ai resuti sa vezi faptura mica, care a dat buzna in viata ta si in pantecul tau, a carei aparitie a reusit sa iti schimbe viata, bucurie pentru cuvintele intelepte si frumoase, atat de pline de dragoste, adresate tuturor celor care au luat contact cu voi doua...inclusiv ingerasilor lui Dumnezeu.....sunt mandra ca se afla o astfel de mamica de inger printre noi, o mamica inteleapta care a inteles mai inainte de vreme ca acceptarea este cel mai important pas in acest ritual al pierderii propriului copil....ingeras frumos si mic, Antonia...fii mandra de parintii tai...ei te iubesc mult si sunt fericiti ca ai fost a lor..
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
O lunga imbratisare si din partea mea, draga mamica de ingeras! Si eu am avut parte de cea mai urata vara dar in acelasi timp si cea mai frumoasa, pentru scurt timp, anul acesta. Te inteleg si iti sunt alaturi!
Pentru ca esti noua pe acest Forum, am sa iti fac cunostinta si cu o mica parte a site-ul E.M.M.A. urmand ca in timp sa il descoperi singura. Azi am sa iti recomand cateva articole scrise de specialisti pentru parintii de ingeri, articole care te pot ajuta sa intelegi mai bine starile prin care treci tu, sotul, familiile voastre cat si cunoscutii vostri. Pentru ca durerea unei mame care si-a pierdut copilul este uriasa http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame , Pentru sotul tau care incearca sa fie puternic pentru tine, pentru el dar si pentru cei din jur http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati , Pentru parintii tai si ai lui, durerea lor fiind de 2 ori mai mare, o data pentru ca si-au pierdut nepotica si a doua oara pentru ca, copiii lor sufera http://www.organizatiaemma.ro/node/526 .
Te imbratisez cu multa caldura si sper ca aici sa gasesti intelegerea de care ai nevoie Iar Antoniei ii spun zbor lin ....
Va multumesc fetelor pentru mesaje ,va multumesc ca sunteti alaturi de mine...aseara dupa ce am postat ...am avut ochii in lacrimi,ca acum ...cunoasteti sentimentul ,poate prea multe il cunoastem ... EMMA m-a ajutat enorm,va citesc din vara...as putea spune ca stiu povestile ingerasilor vostrii ,ingerasi atat de iubiti si doriti cum a fost micuta noastra,ingerasi pentru care ati fi renuntat la tot numai sa creasca langa voi ,sa se joace langa voi ...nu cu ingerii ... M-ar fi ajutat foarte mult daca in spital ar fi venit cineva sa-mi spuna ce am citit la "suport mame"...dar in spital m-au pus in salon cu o mama care a nascut la termen tot o fetita,Doamne cata durere am simtit cand i-au adus seara copilul si nu a fost corect ...nici pentru mine,nici pentru ea...am cerut amandoua sa fie mutata una din noi ...ea nu se putea bucura de puiul ei pentru ca eu ii rupeam sufletul...plangea cu mine ...Nu intelegeam de ce la ea au venit doar mama ei si sotul si fara flori...mi-a spus apoi o asistenta ca le-a trimis mesaje apropiatilor sa nu vina,sa-mi respecte durerea...au venit a doua zi,dupa ce m-au mutat pe mine...poate as fi facut la fel daca eram in locul ei ,poate nu ...nu stiu ...oamenii sunt buni ...asa am vazut ...
Te-am dorit,te-am iubit si te vom iubi mereu micuta noastra!
Bine ai venit? Nu... Bine ne-am gasit, suna mai bine... Si micutul meu tot 4 zile a trait si m-am regasit in fiecare cuvant de-al tau... Si eu i-am multumit Cerului ca m-a ales sa-i fiu casuta fiului meu 30 de saptamani in burtica si 4 zile in viata de afara... Cat dor, cat gol, cata neputinta sta in mainile si sufletele noastre... Te imbratisez cat pot de tare si poate din cand in cand mai facem schimb de putere, de curaj, de umere pe care sa plangem, de speranta si mai ales de Credinta ca intr-o zi va fi bine si ca Ingerii nostri sunt fericiti acolo unde sunt.
Sunt alaturi de tine cu toata inima mea! si o mie fetitei tale (pe care nu ne-ai spus... cum o chema?)
Antonia este numele fetitei mele ...Antonia Maria trebuia sa o botezam ...dar nu am botezat-o,nu am chemat preot in spital...sa ma ierte Dumnezeu daca am gresit dar stiu ca fetita mea e bine si fericita acolo la El ...deasemenea nu am fost destul de puternici sa o inmormantam...am semnat pentru incinerare... Ioan spune în Apocalipsa 20: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apoc. 20:12).Orice om va fi judecat după faptele lui, înregistrare fiecare în parte în cărţile cereşti. Dar copiii mici şi nenăscuţi nu au nici o faptă înregistrată în cărţile acuzării. În dreptul lor scrie doar: „Mântuit prin har”..."
Te-am dorit,te-am iubit si te vom iubi mereu micuta noastra!
Cum se face da se tot mareste numarul parintilor orfani de copii ? Sunt langa tine, draga mami de Antonia ! Sa ai putere,rabdare , curaj si intelepciune ! Pentru tine,ingeras mic , mii de si
Antonia... Iarta-ma, nu am vazut titlul postarii... si am o problema reala in retinerea numelor dintr-un text! Te imbratisez si sper ca fetita ta sa fie fericita alaturi de ingerasii nostri!
Antonia stim deja ca nimic nu va mai umple golul din inima noastra... Nimic nu va mai vindeca aceasta rana care doare, doare, doare...si numai noi stim cat! Iti doresc sa fii puternica si Dumnezeu sa-ti linisteasca inima, doar El are putere, caci doar El a creat-o. Doar El stie DE CE, noi nu vom stii niciodata. Imi pare rau pentru ingerasul tau.
Raghda, zimbetul inocentei, gingasia unei flori, puritatea unui inger Raghda traieste in inima noastra.Te iubim ingeras mic.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.