"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Draga Magda, In primul rand imi cer scuze pt. intarziere, abia azi am revenit in tara si nu m-am putut ocupa de mail-uri. In al doilea rand, ma bucur ca esti "curajoasa si luptatoare", dar in situatia descrisa tu nu ar trebui sa te lupti decat cu preconceptiile de genul" e bine sa, ar trebui sa, nu ar trebui sa, e bine, nu e, e bine, " etc. Curajul in opinia mea nu inseamna sa nu te temi, ci curajos esti atunci cand desi ti- e teama, mergi inainte insotit de aceasta teama pe drumul tau. Eu cred ca important este sa iti asculti inima, sa faci dupa cum simti tu in aceste momente si sa iti dai voie sa iti traiesti durerea cu toate etapele ei. Nu o face in salturi, nu grabi nimic, nu face lucrurile dupa cum ti se sugereaZA, DOAR TU ESTI EXPERTA IN VIATA TA. Sotul tau probabil isi traieste suferinta in felul propriu. Stii, suferinta are exact comportamentul gazului. DAca pompezi gaz intr-o camera goala, el se va dispersa si va umple acea camera indiferent de dimensiunile ei. Asa si durerea iti umple intreaga inima. Asadar nu cred ca se poate cuantifica: mai mult, mai putin...e doar un fel propriu, unic si personal de a-ti trai si exprima suferinta: tu in felul tau, el in felul sau, probabil mai barbATESTE...Cat despre iesirile in oras, etc., oamenii din jur de cele mai multe ori cu bune intentii, grabesc lucrurile inutil. Este din punctul lor de vedre, nu din punctul de vedere a celei / celui aflat in suferinta. Deci singura care decide cum isi traieste starile esti doar tu. Alaturi va sta sotul tau, cel ami adecvat cu o strangere de mana sau cu o strangere in brate si cu multa intelegere si sprijin sper, pt. orice decizie ai lua nu in ceea ce priveste nunta in sine, ci petrecerea de nunta.
Iti doresc putere, rabdare ,si mai ales incredere. Intr-o zi, imi vei scrie despre alte experiente din viata ta, si sper ca atunci sa iti amintesti ce ti-am scris aazi.
orice intrebare, orice impas, orice dilema, daca simti nevoia sa impartasesti, voi fi alturi de tine. Cu respect, Alina State
In primul rand iti multumesc..... Te-as ruga sa citesti ce am scris la "ingerasii mei ....ne vegheaza de undeva de sus"....pentru ca numai pot scrie inca o data prin ceea ce trec cu toate ca poate imi e mai bine sa scriu....Toata lumea ma sfatuieste sa merg la psiholog ca sa uit ...in momentul asta nu as vrea sa merg pentru ca nu vreau sa uit....asta e tot ce mai am de la ei...amintirile....o imagine a fetitei si sunetul inimioarei baietelului... si ecografiile....atat mai am....cum sa vreau sa le dau uitarii? As vrea un sfat de la tine....daca as putea oare sa il si ascult.....Nu pot sa dorm de o saptamana(nu stiu daca am dormit 5 ore )....ma doare stomacul de mor......astazi i-am zis sotului meu ca nu il mai vreau langa mine si sa mearga la altcineva.....cu toate ca el e cel mai aproape de mine parca as vrea sa raman singura si sa numai am pe nimeni langa mine....Cred ca ma doare mai tare ca nu il vad si pe el ca sufera...sau ca nu se arata....uneori ma bucur ca e mai tare ca mine...dar uneori mi se pare ca nu ii pasa...ca nu isi mai aminteste....ca a uitat cum vroiam sa ii cheme....stiu sunt nedreapta ...dar parca m-as bucura sa il vad ca sufera...cu toate ca m-ar durea suferinta lui....nu stiu ce mai vreau nici eu.Prietenii mei (unii)....le e greu sa imi zica ceva si de aceea incearca sa ocoleasca subiectul.....simt ca ma pierd....simt ca e vina mea si ca nu am facut tot ce trebuia...poate am gresit undeva....simt ca daca cumva zambesc imi supar ingerasii....simt multe si in acelasi timp numai simt nimic......in legatura cu nunta sunt sigura ca nu vreau sa o fac numai ca toti din jur imi zic ca e mai bine...ca am dat si bani...ca e mai bine ca poate mai uit si tot asa..... Iti multumesc din suflet ca existi si ca iti rupi din timpul tau sa imi alini mie si celorlalte mamici macar putin sufletul
Am citit povestea ta. M-ar interesa sa stiu daca tragedia s-a intamplat la prima sarcina. Ai mai avut sarcini anterioare? Daca vorbim de prima sarcina sa stii ca se intampla destul de des ca desi sarcina merge bine o perioada, pe la 5-6 luni se opreste in evolutie. Eu am o prietena (si nu numai, cunosc dstule cazuri) buna care a trecut prin asta si acum are totusi o fetita minunata, a doua sarcina evoluand perfect si soldandu-se cu un rezultat fericit. Iti spun asta doar pentru ca am sesizat o tendinta extrem de accentuata a ta de culpabilizare si nu este cazul. Sunt situatii in viata pe care nu le putem controla si intrebari la care nu exista raspunsuri concludente. Se intampla lucruri pe care nu le dorim, asupra carora nu avem control si tocmai de aceea nu este vina noastra. Mai ales atunci cand ne dam tot concursul ca lucrurile sa iasa bine. Intrebarea ta " ce nu am facut bine?" este nerealista, nu a tinut de tine, de sotul tau, sau de medic. Universul ti-a data aceasta experienta careia in timp ii vei deslusi mesajul. O alta eroare pe care am sesizat-o este aceea in care afirmi ca a merge la psiholog inseamna a merge cu scopul de a uita. Este complet fals. Un psihoterapeut bun nu te va ajuta "sa uiti", asa ceva nu este nici posibil nici admisibil. Te va insoti insa pe parcursul sedintelor de terapie si te va asista pentru a-ti trai durerea,m a o putea exprima si trai in toate etapele travaliului de doliu pe care iul ai de parcurs. Tulburarile de somn, dezechilibrele care au aprut in organismul si in viata ta sunt un semnal de alarma si doresc sa se faca auzite. Este foarte usor intr-o asemenea stare de dezechilibru sa iti pui in pericol relatia, sa instrainezi partenerul care in reprezentarea ta nu sufera, dar poate doar o face intr-un mod diferit de qal tau. Pe scurt ideea nu este ca trebuie sa uiti, dimpotriva, onoreaza-le memoria facand insa ceva constructiv pentru sanatatea si viata ta. Personal iti sugerez sa stai de vorba cu un specialist bun macar o data, si apoi sa decizi daca dioresti sa mergi in continuare sau nu. Intr-o asemenea situatie nu ai nevoie " sa fii cea mai puternica din lume", ai nevoie sa inveti sa exprimi, sa traiesti si apoi sa gestionezi toate vulnerabilitatile. Lucrez de ceva timp pe travaliu de doliu, nu iti cer sa ai incredere in mine desi experienta mea ma juta sa recunosc fazele acestui proces si vad ca tu esti acum in faza de protest, furie, anxietate, dar iti sugerea sa mai ceri macar o parere profesionista. Nu esti singura pe lume , oricat ai fi tentata sa crezi ca viata s-a cam sfarsit aici, suntem programati genetic pentru viata si o vei trai din plin candva. Ai incredere , fii curajoasa si mai flexibila. Nu esti vinovata pentru ca ti-ai pierdut copiii, dar poti sa ai o contributie pentru alte pierderi pe care le poti provoca neacceptand ajutor. Iti multumesc pentrui incredere, iti voi raspunde daca mai doresti sa imi scrii, dar te rog din suflet fa ceva pentru tine, pentru familia ta si pentru ingerasii tai care nu cred ca vor sa te vada bolnava si neajutorata. pe cuirand, Alina State
Iti multumesc din suflet....da sunt la prima sarcina si poate de aceea doare atat de rau....sau nu stiu eu sa imi gestionez foarte bine durerea si sentimentele pentru cei din jur....cel mai tare ma doare ca prietenii mei si cunostintele mele incearca sa evite subiectul pentru ca nu stiu ce sa imi zica.....Cu toate ca inainte de acest eveniment urat din viata mea eram o persoana foarte crebrala,cu picioarele bine infipte in pamant.....acum nu ma recunosc si nu ma pot mobiliza sa ma ridic..Acum de exemplu ma simt mai bine....dar tot nu sunt ok...am iesit azi sa cumpar cate ceva dar gandul tot la necazul meu era......cel mai greu imi e noapte pentru ca nici acum dupa atatea zile eu nu reusesc sa dorm decat atunci cand corpul e epuizat la maxim si atipesc maxim o ora si apoi ma trezesc.....Cu sotul meu e totul ok in marea majoritate a timpului dar am momente cand incep sa il indepartez de mine,ca poate emai bine asa....apoi imi pare rau bineinteles,pentru ca el e totul pentru mine......Legat de psiholog stiu ca e bine pentru mine si intotdeauna am zis ca un ajutor specializat ajuta foarte mult...dar parca mi-e frica sa apelez la unul.....de maine merg la lucru si poate o sa fie mai bine.....inca o data iti multumesc din suflet si iti raman vesnic recunoscatoare...pentru ca chiar daca nu ai fost fata in fata cu mine ...cred ca vorbele tale m-au ajutat cel mai mult....
Draga Magda, vreau sa stii ca sunt alaturi de tine Si eu am pierdut o sarcina la 5 luni in 7 iulie 2013...si am trecut prin niste sentimente groaznice, la fel, eu as fi stat numai in casa, dar cei din familie nu erau de acord, imi ziceau sa ies, sa ma plimb, eu nu voiam sa vorbesc cu nimeni despre ce s-a intamplat,ei tot deschideau subiectul...singurele persoane care mi-au fost alaturi cu adevarat sunt sotul si sora mea...si sotul tau sufera dar in alt mod, si trebuie sa fie puternic pentru tine in speranta ca esti mai bine acum,mirabela
Multumesc Mirebela.....daca sunt mai bine?,.....vreau sa cred ca da.....dar asta nu pentru ca nu ma mai gandesc ci pentru ca am avut atatea pe cap in ultimul timp...lucru...licenta ....si efectiv nu am avut timp nici sa mai gandesc....mie dor de ingerasii mei mai mult ca niciodata.....sio acum ca am ramas singura acasa(dupa ce a plecat mama si fratii mei)pot sa am timp pentru noi....sa vorbesc cu ei in gand...sa ma gandesc .....si de ce nu sa si plang.... .....simt ca prin lacrimi mi se curata sufletul,prin lacrimi parca sunt mai aproape de ei.....chiar daca va trece timpul ingerasii mei scumpi vor avea casuta lor la mami in suflet....si ii rog zi de zi sa imi trimita alt sufletel care sa imi mai aline durerea...mai e putin si trece pauza recomandata de doctor si o sa incercam din nou....pentru ca acum chiar imi doresc sa incerc inca o data chiar daca mi-e frica de mor......Dumnezeu stie de ce ne da sa ducem asemenea cruci....cu toate ca inca nu am ajuns sa inteleg alegerea Lui sunt mai impacata si stiu ca doar El imi poate indeplini visele...Daca te pot ajuta cu ceva sa stii ca iti sunt alaturi...imi pare rau pentru pierderea ta.....
Buna ziua,,nu stiu cat de "buna " e..pt noi toate de aici.in fine,,eu sunt noua pe aici,,si vreau sa va povestesc tragedia mea..socul prin care am trecut si nu-mi revin.nu stiu ce sa fac,cum sa fac.. PE 17 ian am aflat eu si sotul meu ca o sa fim parinti,,a fost minunata vestea,,ne-am dorit enorm un copilas,,eram nerabdatori,,am inceput cu eco,analize,,(analize facusem si inainte de a afla,pt a fii sigura ca sunt ok pt o sarcina),,totul era un vis,,toate analizele ieseau "perfect",,ecografiile la fel,,fara greata,,fara voma,,,eram o graviduta invidiata de toata lumea. In jurul datii de 16 sept 2013 urma sa vina pe lume fetita noastra,,dragostea vietii,,puiutul nostru,,numele era deja ales:DARIA ELENA. Pe 23 aug a trebuit sa merg cu rezultatul unor analize la dra mea,,dansa urmand sa mearga in concediu..o zi de vineri,cea mai urata din viata mea...si am intrebat-o de miscarile fetitei din burtica,ca nu mai sunt asa dese si puternice,dansa razand si parca ma facea pe mine paranoia...i-am spus ca cu o zi inainte nu prea am simtit-o..decat ff putin(asta a fost autosugestia mea.,,nu mai aveam cum sa o simt,,era MOARTA,,nu stia dra de cand,,o zi,2,3) ..si de atunci a inceput calvarul..a pus ecograful..si a ramas fara cuvinte,,:( sarcina se oprise din evolutie la 36 de sapt),,,cum sa trec Doamne peste durerea asta???? m-am internat,.am facut analize..perfuzii,,antibiotice,,,am dat peste un dr extraordinar,,mi-a salvat viata,,puteam sa mor oricand,,..dra mea era in concediu..nu a mai interesat-o. Si dupa zile intregi de analize(in timpul asta fetita era inca in burtica mea),,a venit ziua in care mi s-a provocat nasterea(naturala),,27 aug,,travaliu de 7 ore,,chin,,durere,,dor,,fetita mea a iesit,,dar liniste totala in sala de nasteri,,mutenie,,o durere in sufletul meu,va dati seama mamicilor,,o mare tragedie..sa nasti un copilas mort,... Singura suspiciune pana la aflarea rezultatului de la autopsie e TROMBOFILIA,coagularea sangelui...de care habar nu aveam,,iar dra mea probabil a omis sa-mi dea sa fac testele acelea speciale. nu mai am cuvinte,,,toata familia este daramata...iar eu nu stiu cum sa trec peste tragedia asta..urasc sa mi se spuna:sunteti tineri,,faceti alt bebe...sau:asa a fost sa fie...sau:important e ca ai scapat tu cu viata URASC FRAZELE ASTEA Imi vreau fetita inapoi,,,nici macar nu m-au lasat sa o vad..sa o ating...a ramas la ei..pt autopsie..si probabil incinerare..aprinde sotul meu cate o lumanarica pt ea,in casa..e si el distrus chiar daca nu am botezat-o,,ea ramane DARIA ELENA...pt noi,,fetita noastra din cerurui,ingerasul nostru...care nu mai e..
Buna Draga mea Adina,îmi pare enorm de rău ca ai ajuns in casuta noastră plină de mămici de ingerasii.Pt ca nu ți-ai scris povestea direct cred ca ai trecut neobservata si nu ai avut parte de suportul nostru.Din păcate nu avem răspuns la toate întrebările dc eu,dc noi dc a fost sa fie așa,dar putem sa iti oferim un umăr pe care sa plânge când e nevoie si o calda imbratisare când trebuie.Eu mi-am găsit liniștea si pacea aici printre mămici pt ca numai cineva care a trecut prin așa ceva știe ce sa iti spună si mai ales ni te minte si iti spune ca o sa treacă cu timpul.Din păcate nu trece tre sa învățăm sa trăim cu povara asta toată viața,important e sa ne ridicam treptat si sa ii facem pe ingerasii noștri sa fie mândru de noi.Te imbratisez cu mult drag si pt puiutul tau un zbor cât mai lin printre norisorii pufosi.
Zbor lin buburuza lui mami si gagica lui tati.Vei fi mereu in sufletele noastre !!
Flory-Adina,o stransa pentru tine si sotul tau...imi pare rau ca si tu ai un ingeras acolo sus... Zbor lin, Daria Elena! O mie de pentru tine fetita atat de iubita!
buna,in luna august am avut o sarcina oprita din evolutie la 35 sapt ( mai mult de atat din povestea mea trista nu mai pot scrie,nu mai am putere...). in primele 2 zile de la cezariana nu am dormit absolut deloc,nici macar nu am putut sa inchid ochii si mi s-au dat vreo 3 zile apoi somnifere. insa de atunci nu reusesc sa dorm mai mult de 4 ore pe noapte daca dorm 5 ore intr-o noapte e deja miracol,si nici nu simt nevoia de somn,nici macar nu simt nevoia sa ma apropii de pat...pur si simplu nu ma pot odihni. ce sa fac? cum ma va afecta asta in timp?
"te voi iubi mereu ingerul meu frumos Cristian" . inger nascut fara viata in 13.08.2013
Giovana,iti sugerez sa consulti un medic specializat.Eu am facut asta,si de cateva luni am tratament medicamentos,altfel cred ca innebuneam,sau,poate,faceam un gest necugetat.Nu vroiam sa mananc,stateam nemiscata,ma invinovateam,ii invinovateam si pe toti ceilalti,nu eram interesata de nimic din jurul meu,ma trezeam panicata,era groaznic.De cand am acel tratament sunt mai bine,nu total,dar este o diferenta.Te imbratisez strans.
Vei fi mereu parte din mine,puiul meu drag!...Te voi iubi mereu...te saruta mama si te imbratiseaza! 17.05.2013...cea mai trista zi din viata mea...
Buna fetele mele, vreau sa va las un link cu un filmulet pe care pe mine m-a impresionat, daca l-am postat unde nu trebuie ma iertati, este induiosator si cred ca reflecta partial ceea ce simtim si noi cele care nu avem pruncusorii in brate .Va imbratisez cu drag si ma rog pentru voi http://www.youtube.com/watch?v=QHcprpsoSIQ#t=217
Dragele mele sa ne gandim ca avem privilegiul de a fi in viata, de a trai si respira..pana la urma vom trece de aceasta etapa in care nu suntem cu sufletelele noastre si cand vom fi dincolo ne vom bucura pe deplin...si care dintre voi se pricepe la calculator sa-mi promita ca pe lumea cealalta va face un forum special in care sa ne bucuram si sa ne scriem cat de fericite vom fi
A trecut o lunga perioada de timp de cand nu am mai auzit nimic de la voi, nu am mai primit nici o intrebare, mesaj, gand....Am luat partea frumoasa a situatiei, adica mi-am imaginat ca lucrurile se aseaza, ca sunteti castigatoare in lupta voastra cu trairile de protest, furie, amaraciune. si armonia se instaleaza in sufletele voastre. Eu sper si vreau sa cred in acest lucru si de aceea am ales sa va transmit gandurile mele bune in preajma sarbatorilor, sa va intreb de sanatate, sa va incurajez in speranta unor ani mai luminosi si mai intelepti si mai buni, si nu in ultimul rand sa va amintesc ca ma gandesc la voi, exist , si sunt pe pozitie daca veti simiti ca aveti nevoie de mine. Pana atunci toate cele bune si sa va dea D-zeu multa, multa liniste si iubire! Cu drag, Alina State
Buna dragele mele, Dupa cateva luni bune petrecute in fata calculatorului mi-am facut si eu curaj sa va scriu.... Sa incep cu inceputul , undeva la sfarsitul lui septembrie am aflat ca sunt insarcinata....hmmm.....bucurie maxima, sentimente contradictorii, la modul, oare voi fi o mamica buna,din astea..... urmeaza prima vizita la medic, care ne confirma sarcina, aveam 4 saptamani si 3 zile.... in burtica mea crestea un sufletel.... am anuntat pe toata lumea, eram atat de entuziasmati incat mai aveam putin si faceam afise sa fim siguri ca stie toata lumea de bucuria noastra .. aveam o sarcina perfecta, nu greata, nu nimic, poate doar o pofta de mancare putin mai mare decat de obicei si o senzatie de somnolenta ceva mai accentuata...in rest perfect.Asteptam amandoi cu nerabdare urmatoarea vizita in care dupa cate stiam urma sa-i auzim inimioara ingerasului nostru .. Singurul simptom de sarcina ce-l aveam era o tensiune puternica la sani care brusc intr-o zi a disparut, nici nu am bagat de seama lucrul acesta, am zis ca sunt eu o graviduta fericita ca am scapat asa usor .....dar.... Din pacate uneori exista si un dar... vine ziua celui de-al doilea control(12.11.2013), cu inima cat un puricel de emotii am pasit amandoi(si eu si sotul meu) in cabinetul medical, de unde sa stim ca in secundele urmatoare cerul avea sa cada peste noi.... Sarcina oprita din evolutie..dupa nu am mai auzit nimic,a urmat evident un chiuretaj,etc. Lacrimi, intrebari, remuscari, ce nu a mers, unde am gresit, de ce noi..... apoi a fost disperarea de a ramane din nou insarcinata, zilele treceau de parca erau saptamani, fiecare menstruatie era o noua dezamagire, pana luna aceasta cand la un moment dat "i-am spus sotului meu ca eu simt ca sunt insarcinata", mai trece o saptamana si brusc fac o infectie groaznica la o masea(lucrare ceramica), refuz sa iau pastica ca poate trece, in fine suport 2 zile dar durerea crestea si ma hotarasc sa fac un test de sarcina, cu toate ca eram cu 3 zile inainte de menstruatie(insa durerea nu ma lasa sa dorm noaptea, darmite sa mai astept atat de mult) sa stiu ce voi face iau analgezice si ma duc la stomatolog sau..... in fine din nou dezamagire, testele negative...deci aveam libeer la analgezice, iau ketonal forte unul la 5-6 ore, pana la ora programarii la medicul stomatolog, in fine ma sedez maxim, merg la medic, da lucrarea jos, situatia urata de tot, imi recomanda augmentin 825 la 12 ore, dupa 5 zile de tratament extractie, in acea zi trebuia sa vina menstruatia, nu a venit, eu incep tratamentul cu antibiotice, iau seara si dimineata, pana seara cand urma a 3 a pastila, obsev ca totusi nu-mi venise menstruatia, renunt de capul meu la antibiotice, pana in dimineata urmatoare cand sa-mi cumpar un tes de sarcina sa vad exact ce si cum. Ma trezesc dimineata, fug la farmacie, iau testele(2 ) pt siguranta, vin acasa le fac si surpriza .... testele fac ochisori ,acum nelinistea din sufletul meu e ca am luat pastilele acelea, oare sa afecteze cu ceva bebelusul? nu cred ca mi-as putea ierta acest lucru.....
Eu cred ca cel mai mult pe bebici ii afecteaza gandirea noastra bolnava as putea sa spun...de prea multe griji...vai sa nu mananc aia...sa nu beau...sa nu fumez....crede-ma am renuntat la fumat instantaneu cand am am vazut 2 liniute ...dar asta nu mi-a salvat pruncul Sunt atatea femei care nu merg nici macar la un ecograf...sa nu mai zic de analizele...sau triplu test ....si nasc copii sanatosi...eu cred ca doar Dumnezeu stie ce va urma...fiecare avem cate o cruce de dus Si am cunostiinte care au luat si antibiotice si au copii sanatosi....dar cum nu sunt Dumnezeu nu as putea sa spun ca puiutul tau va avea sau nu ceva....parerea mea e sa stai linistita daca puiutul acesta pe care il porti in pantec are o viata aici pe pamant...medicamentele pe care le-ai luat nu il vor afecta Si nici nu am simtit ca sunt insarcinata....si am cunostiinte care au nascut si prematur sau au avut sarcini cu probleme si au copii langa ei Poate bat campii ...dar as vrea sa te fac sa intelegi ca nu depinde de noi tot ceea ce se intampla
Nu vreau sa intru pe competente medicale care nu imi apartin, cu siguranta din punctul acesta de vedere te va lamuri mai mult mediul tau ginecolog. Ceea ce pot sa iti spun in mod cert este ca acum sunt antibiotice pe care le pot lua si femeile insarcinate si chiar pe sarcina cu varsta mai mare, daca este absolut necesar si din cate stiu eu Augmentinul intra in aceasta categorie. Evident ca pe masura ce va inainta sarcina ta, iarasi, poti identifica anumite lucruri cu ajutorul unor teste specifice, pe care le vei face la recomandarea medicului tot cu nota de siguranta, pt. a evidentia eventuale malf. congenitale care nu neaparat au legatura cu medicamentele, adica acum, la ora actuala, acele teste se fac oricum, si cu siguranta vei sti din timp cum evolueaza lucrurile. Personal ti-as recomanda sa te centrezi pe ceea ce este, adica pe sarcina si nu pe ceea ce nu este (probleme) si sa iei legatura cu medicul tau. In rest, daca din mintea ta iti dai voie sa crezi ca lucrurile pot evolua bine, asa va fi. Daca mai ai alte nelinisti sau nelamuriri, poti sa imi scrii. Cu drag, Alina
buna sunt nicoleta si am devenit mamica de ingeras de inger pe 22 decembrie as vrea sa va spun ca ea avea 2 ani si 8 luni si am iubit-o mult si inca o iun´besc si o voi iubi mereu caci ea acum se intanleste cu Multi ingerasi.Ea a suferit de hidrocefalie congenitala,paralizie cerebrala,epilepsie,tetrapareza spastica si a doua casa era spitalul.pe pagina organizatiei am scris toata povestea poate reusiti sa vedeti.M-as bucura enorm sa vorbesc si sa ma alin alaturi de voi.
Draga Alina, te rog sa nu recomanzi mamicilor sa ia antibiotic in sarcina deoarece nu este ok.Asa am patit si eu si in a opta luna de sarcina am luat Ampicilina (injectabila) cica la vremea aceea 2004 era singurul antibiotic acceptat in sarcina si pana cand baiatul meu a implinit 2 ani , nimic ingrijorator dar, la 2 ani si jumatate i s-au macerat dintii (s-au sfaramat vazand cu ochi in doar o saptamana) si dupa 3 ani de investigatii am aflat cu stupoare ca motivul distrugerii dintilor de lapte a fost din cauza antibioticelor luate in sarcina.Problema nu ar fi fost numai aceasta dar daca copilasul meu aramas la nici 3 ani fara dintii principali din fata (au fost tratati si capsati dar doar radacinile erau capsate ca dinti nu mai avea) am fost nevoiti atatia ani sa mancam mai mult pasat ca nu avea cu ce , acum 2 ani i s-au schimbat toti dintii de data aceasta definitivi si ce crezi...in loc sa fiu bucuroasa ca am scapat cu acea problema aflam ca de fapt sub acei dinti incisivi a mai aparut inca 2 care sunt pe radacina si trebuie intervenit chirurgical.SI TOATE ACESTEA datorita antibioticului care mi-a fost recomandat de doctor in sarcina pentru o infectie urinara care aparuse in luna a opta. Recomand pe cat posibil tuturor mamicilor care sunt insarcinate sa evite cat de mult se poate sa ia ntibiotice in sarcina. Va pup si ne mai auzim!