"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Buna seara ! Alina bun venit ! o idee foarte buna pentru acest forum
venire ta pe lume a fost un dar ceresc.. . plecarea ta ne-a lasat ...un gol imens .Nu te vom uita niciodata ingerasul meu OCTAVIAN-GABRIEL. mami si tati te vor purta mereu in sufletul lor 12-08-2006 - 24-10-2006
alina,multumesc pentru raspuns.imi pare rau ca a durat atata pana sa scriu,dar nu prea mai am timp,ii ies lui danut maselutele,e si un pic racit si nu prea mai am timp de nimic...eu am si vrut cezariana,dar nu au vrut sa imi faca,pentru ca au zis ca e mai bine asa...nu am dat indeajunsi bani(asta e adevarul..si cand sa nasc mi-a zis ca mai bine imi facea cezariana pt ca am canalul foarte ungust si sunt prea mica...dar era prea tarziu...dutu era la iesire ma gandesc si eu de mult la consiliere...dar chiar nu am cum sa fac rost de bani,din pacate trecem printr-o perioada mai grea si nu as putea sa il privez pe danut de nimic din ce e el obisnuit,lucrurile cele mai bune si tot cu ce e el obisnuit sa pape,sa aiba sunt pe primul loc,apoi restul...poate mai la primavara cand va fi mai usor....am inceput sa iau pilule ca sa nu imi mai fie frica de o sarcina ,sa ma pot relaxa...sotul meu e foarte intelegator,bland...nu cred ca exista altul ca el...avem parte de acele preludiuri,de jocuri,mangaieri,sarutari....doar penetrarea propiu zisa e o problema,ma simt foarte bine cat ne sarutam ,ne mangaiem...ma rog...mi-e cam greu sa vorbesc despre asa ceva,noroc ca nu vezi cat de tare m-am inrosit.... sotul e primul si singurul...si adevarul e ca nici el nu are o asa vasta experienta....dar eu am citit multe romane si cumva ma astept ca lucrurile sa se petreaca ca acolo,dar el de unde sa stie ce vrea,cum vreau...ca si eu sunt prostuta si nu zic,mi-e rusine sa ii cer sa faca ceva anume(nu ca as avea cine stie ce fantezi sau dorinte)de fapt eu vreau sa fac dragoste ca in povesti,totul sa vina de la sine,sa nu simt deloc cand intra...sa nu trebuiasca sa imi gasesc o anumita pozitie ca sa nu ma doara,ca sa ma atinga la cusatura...etc....si inainte sa nasc ma mai durea uneori cand intra,dar imi trecea imediat...acum nu pot sa ma relaxez....am si o stare de nervi continua... acum de sarbatori incercam,el saracul se tot gandeste cum sa faca,sigur o sa pregateasca o atmosfera romantica...e foarte atent...si totul e bine...pana in momentul culminant...atunci ma sperii...de data asta o sa incerc sa ma relaxez,sa nu ma gandesc decat la ce simt,cat e de bine...oare daca beau un paharut de vin e ok?...eu si sotul nu consumam deloc alcool...eu mai beau la craciun,pasti,revelion un pahar de vin,dar cam atat...dar presupun ca nu ar strica cateva guri,nu?sau ceva ce as putea lua ca sa ma relaxeze...(ceva legal )sper sa reusesc pt ca ar fi mare pacat sa realizez ca am luat-o razna de tot,cred ca o sa se sature sotul...chiar daca el zice ca e ok,ca ma iubeste,ca ma intelege...ba chiar el e cel care zice sa o luam mai usor,ma intreaba intr-una daca sunt sigura....il vad saracul cum se chinuie sa ma accepte,sa ma calmeze...imi repeta cat ma iubeste...e asa dulce...si eu... vai cat am scris...se vede ca nu prea am cu cine vorbi...mama saraca nu stie ce sa imi zica,surorii mele nu ii pot vorbi despre asta...prietena mea cea mai buna e prea tanara,e inca domnisoara deci....scriu aici...profitand si de faptul ca nu se uita nimeni in ochii mei...e mai usor de spus lucruri asa intime
Draga mea Maryana, O sa incerc sa scriu pe scurt si atat cat imi permite acest cadru, pentru ca nu uita, suntem pe un forum, asa ca nu vreau sa iti periclitezi foarte tare intimitatea. Daca doresti o sa ataci subievtul mai in detaliu, spune-mi si o saiti trimit un mesaj privat. Din acest punct de vedere, este atat de indicata consilierea psihologica, sau chiar psihoterapia. Asa cum souneai, cu mama nu se poate, cu o prietena nu s estie, cu altii nu iti vine, dar acolo, in cadrul psihoterspeutic vei fi numai tu si cel care iti va calauzi pasii spre lumina si armonie, adica terapeutul tau. un neutru care nu te va judeca, nu te va critica, va fi acolo doar ca sa te inteleaga si sa te insoteassca in demersul tau de reintoarcere la tine insati. Da, danut are nevoie de toate, dar mai ales de o mama sanatoasa. La fel si sotul tau, asa ca acum tu esti prioritatea, tu esti urgenta, fa totul pentru tine ca sa le fie si lr o.k. Nu stiu ce fel de pilule iei si cine ti le-a recomandat ( daca nu sunt sub monitorizarea unui specialist, nu e in ordine).,dar chiar si asa, cred-ma, cea mai buna solutie este sa ai incredere in corpul tau. El stie foarte bine ce are de facut ca tu sa te simti bine. Durerea si incordarea ta nu provin de la corpul tau, ci provin din gandurile tale. Aoleu, e nasol! Aoleu, o sa ma doar. Aoleu, daca se va repeta istoria, etc., etc. Prin astfel de ganduri nu faci decat sa transmiti in organism semnale de alarma, iara creierul pregateste organismul pentru alarma si pericol. de aici incordarea, tensunea si ulterior dureerea. In loc sa ai incredre in corpul tau si sa il lasi sa isi faca treaba si sa isi indeplineasac functiile fiziologice, tu il pregatesti sa fie un arc pentru o satre d pericol. Solutia este o restructurare cognitiva , si u neaparat o pilula..Cand iti vei schimba modul de gandi, de a te raporta la evenimentul acela si iti vei da voie sa te lasi in voia simturilor tale care stiu sa te serveasca, totul va fi o.k. Ar fi multe de spus si multe de invatat, e greu insa sa faci psihoterpie prin mesaje, de aceea insisst sa mergi al cineva care te poate ainvata tehnici de relaxare, si modalitati d erestructurare cognitiva, de inlocuire a gandurileor disfunctionale cu unele mai realiste si benefice, Iti doresc unCraciun frumos, in armonie si incredere, cu o familie frumoaas care te sustine si te doreste in mijlocul ei autentica! Sarbatori frumoase si vorbim curand! Cu drag, Alina
Va doresc sa aveti sarbatori linistite, sa fiti curajoase pentru a le depasi in armonie (stiu ca pentru majoritatea dintre voi sarbatorile sunt momente foarte delicate) , sa aveti parte de exercitiul iertarii pentru a primi linistea, lumina si increderea in sufletele voastre atat de greu incercate! Bucurati-va alaturi de familiile voastre, de copiii vostri de langa voi, lasati-le bucuria Mosului intreaga , pentru ca numai voi , prin nemaipomenita putere materna puteti face asta. Sa ne " auzim" cu bine , va imbratisez pe toate si va trimit toate gandurile bune, cu drag, Alina
Multumesc mult pentru timpul acordat si pentru felul in care te-ai implicat imi place sa recitesc ce mi-ai scris,nu mai tin minte ce am scris/cum am scris,da as vrea tare mult sa putem vorbi la telefon,daca s-ar putea sau tot aici(0763613851)de cate ori am citit ce mi-ai scris am vrut sa multumesc dar mereu se ivea ceva,multumesc inca o data multumesc
as avea si eu o intrebare...de fapt este mai mult o nelamurire..daca ma poate ajuta cineva...va multumesc oricum anticipat!!!:D
atunci cand am fost la control dupa cezariana...doctorul care m'a operat m'a intrebat daca am in continuare acea stare depresiva cu care am iesit din spital...iar eu i'am raspuns ca nu...dar el privindu'ma si'a dat seama ca mint!!! asa ca mi'a dat o trimitere sa vb cu un psiholog...sincera sa fiu nu am mai fost in viata mea la un psiholog...si imi este frica...nu stiu de ce!!!nu am mai spus nimanui asta...nici macar sotului...
intrebarea mea este....cum imi dau seama daca am intr'adevar nevoie de un psiholog...si daca nu ma duc??oare chiar asa de depresiva sunt???
Draga Nicoleta, Ca sa ne dam seama despre starea ta "depresiva" ar trebui sa sstim mai multe. M-ar interesa cum decurge o zi din viata ta acum, de dimineta pana sera, cum dormi, cum mananci, cata participare ai alaturi de copilul si de sotul tau, cat de sociabila esti acum. Daca te confrunti cu stari de iritabilitate, nervozitate, teama, nesiguranta accentuata, daca plangi usor, daca dimineta nu ai chef sa te dai jos din pat pentru a incepe o noua zi, etc. Cu cine vb. despre tine, despre trairile tale, despre temerile tale. Sau le-ai inchis in tine si le tii acolo strans de multa vreme? A merge la psiholog poate fi un beneficiu nesperat, deoparece acolo, in cadrul psihoterpeutic ai posibilitatea sa manifesti oricare din emotiile si trairile tale fara a fi criticata, judecata, etichetata, condmanata. Acolo vei invata sa te centrezi si asupra nevoilor tale fizice si psihice fara sa ai sentimentul ca ceri prea mult de la viata sau de la ceilalti. Poti incerca sa mergi o data si apoi sa decizi daca vei urma sau nu un proces de psihoterapie sau consiliere psihologica (in functie de ce anume se impune) . Lucrurile netratate la timp- se acccentueaza si se intorc impotriva ta , avand efecte neplacute asupra starii tale de sanatate. Alegerea este a ta, ai acest drept de a decide daca te confrunti singura cu aceste stari si le poti gestiona sau ai nevoie de suport si asistenta de spoecialitate. Cu drag,
intr'adevar starile mele sunt cele spuse de tine mai sus...toti imi spun ca in urma celor intamplate m'am schimbat...vorbind in acest week'end cu o prietena care a mai fost la astfel de intalniri cu psihologul m'a facut sa inteleg ca si eu am nevoie...nu stiu cum o sa decurga dar m'am hotarat si o sa imi fac cat de curand o programare cu un psiholog...pentru mine este foarte greu din ce punct de vedere...sunt in Italia de 3 ani...vorbesc limba fluent dar atunci cand vine vb de acest subiect...ma pierd,imi este destul de greu sa ma exprim in limba romana,dar in italiana e si mai greu...o sa incerc sa ma fac inteleasa!!iti multumesc pentru sfaturile tale si voi scrie din nou dupa prima intalnire si iti voi povesti cum a fost!!! o zi buna... cu drag si multumiri...Nicoleta
unde esti acum? Unde vei merge la psiholog, in Italia sau in Romania? Nu am inteles exact. Ideea este ca oriunde vei merge, cuvintele pot fi uneori de psrisos. un bun psihoterapeut va resusi sa identifice calea confortabila pentru tine pentru a te exprima (proiectiv, nonverbal, etc.0 pana te vei simti in siguranta ca sa poti verbaliza ceea ce simti exact. Sau pana vei intelege, pentru ca poate la acest moment nici tu nu stii. Orice ar fi, daca lucrurile s epetrec in autenticitate, rezultatele vor fi foarte bune. Asadar " La drum!" si tinem legatura. Pe curand, Alina State
eu sunt in Italia...aici voi merge la psiholog...am sunat astazi si mi s'a propus sa merg impreuna cu sotul meu...si spre surpriza mea si el a fost de acord...poate curiozitatea sau nu stiu ce il indeamna dar vom merge impreuna...ma simt asa bine sa il stiu acum mai aproape de mine...nu stiam cum va reactiona cand ii voi spune ca am o trimitere la psiholog imi era frica...dar acum 15 minute mi'am luat inima in dinti si i'am spus si i'am si propus sa mergem impreuna...si spre marea mea surprindere...poate cea mai mare de pana acum...a spus DA!!sunt asa fericita...iti multumesc din suflet....avem prima intalnire pe 4 aprilie...te si voi reveni....cu drag Nicoleta!!!
DRAGA NICOLETA, Ma bucur pentru vestile primite, o sa vezi ca e un inceput de drum foarte bun pentru voi, si asta poate sa iti fie reper pentru situatiile dificile cu care te vei confrunta uneori in viata. In sensul ca uite, ar fi bine sa gandim in posibilitati. E posibil orice, asa cum a fost posibil ca sotul tau sa te surprinda chiar daca tu nu te asteptai. Si asta este o cale de a transorma situatiile dificile in unele utile pentru noi. Mult succes si sa auzim de bine! Cu drag. AlinaState
Buna ziua doamna Alina. As avea si eu nevoie de un sfat de la dumneavoastra.Eu am trecut printr-o situatie mai grea...Mi-a decedat fetita in brate,pana sa ajunga la noi ambulanta.A fost dusa de urgenta la spital cu salvarea,eu am insotit-o.Acum,cand aud sirena de salvare,ma cuprinde o stare de rau,imi vine sa plang si imi reamintesc tot drumul de acasa pana la spital,cum doctorii incercau sa o resusciteze,tot...Ce as putea face sa nu mai retraiesc toate aceste stari?
imi pare profund rau sa aud despre drama p[rin care ai trecut. Nu stiu cat de recent este evenimentul, dar este clar ca stresul posttraumatic te guverneaza. Repet, nu stiu acum cat timp ai trait aceasta experienta, dar durerea are nevoie sa fie impartasita iar tu ai nevoie sa fii asistata. Ar fi nevoie sa faci psihoterapie, este ,mult de lucru si cred ca e singura directie de uramt. Daca vrei scrie-mi mai mult intr-un mesaj privat si iti voi raspunde la fel, daca stiu mai multe amanunte iti pot da mai multe directii. Astept vesti, pe curand, cu sincer regret, Alina State
Dragele mele mamici, Vreau sa va anunt ca in perioada 1-2o mai voi fi plecata din tara si ma voi deconecta de la tot ce inseamna sursa de activitate. Sa nu va ganditi ca nu raspund din alte motive, toate raspunsurile vor veni catre voi din data de 20 mai. Va multumesc pentru intelegere, cu deosebit respect, Alina State
vacanta placuta Alina si sa revii cu forte proaspete !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
multumim Alina State pentru rabdare si bunavointa!
mamica unui baietel minunat, de cinci anisori, pe nume Vlad, a unui ingeras care a stat in burtica la mami doar 6 saptamini si a unui ingeras mai micut dar pe care ii vom iubi toata viata http://www.organizatiaemma.ro/node/638
Buna Alina.... Ma aflu aici pentru ca in 20 iulie cea mai neagra zi din viata mea am devenit si eu mamica de ingerasi.....cu toate ca toti ma stiu o curajoasa ,o luptatoare......eu nu am putere nici sa respir...Toata lumea vrea sa vorbeasca cu mine...eu nu as vrea sa vorbesc cu nimeni pentru ca de fiecare data incep sa plang cand ma vad cu cineva cunoscut.Am incercat sa ies in oras ca sa mai schimb mediul dar imi vine sa plang la orice colt....femei gravide,copilasi micuti,imi vine sa ma uit numai la lucruri de bebe...mi-ar fi mai bine in casa dar cei apropiati nu ma lasa.....Am impresia ca nici sotul meu nu sufera la fel...el nu plange...ba chiar poate sa si zambeasca si sa vorbeasca cu cunoscutii despre asta.....si ca totul sa fie complet...noi in 31 august aveam nunta....si acum si mama si socrii mei ne zic ca e mai bine sa facem nunta ca am si cheltuit bani,mama zice ca poate nu mai apuca sa ma vada mireasa....sotul ma intreaba sigur nu vrei sa o facem???.....eu nu vreau pentru ca nu o sa fiu pe deplin fericita,toata lumea o sa imi zica ca le para rau si tot asa....cum pot eu sa dansez si sa fiu fericita in ziua care ar trebui sa fie cea mai importanta din viata mea?.....la lucru nu imi vine sa merg pentru ca toti clientii ma vor intreba ce fac bebeii si eu va trebui sa le zic ce s-a intamplat...si nu o sa pot .....ce sa fac???simt ca innebunesc??