"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Dragele mele, Am trimis un mesaj "test", pentru ca astazi calcuratorul, sau conditiile tehnice, sau nu stiu ce anume m-a sabotat si desi am scris de trei ori acelais mesaj, nu a ajuns pe forum. Dar nu pot sa inchei ziua fara a-mi indeplini obiectivele, asa ca incerc din nou. si voi incerca iar, si iar, si iar, ca si voi... Va multumesc tuturor pentru gandurile voastre bune, pentru primire si nu in ultimul rand pentru incurajare. Nu pot sa nu remarc aceasta resursa incredibila a voastra, a tuturor, si anume puterea de a incuraja. Incurajarea este vitala , este elementul esential in viata cuiva pentru a se dezvolta frumos, increzator si sanatos. Iar voi toate aveti aceasta capacitate. Ma intreb, de ce nu o practicati mereu si mereu si mereu chiar cu voi insiva????????? Pentru ca sunteti atat de calde incat veniti mereu catre ceilalti, si uitati sa va intoarceti si catre voi insiva. Nu spun ca ar trebui sa deveniti egocentrice, sa uitati de ceilalti, dar spun ca ar trebui sa va puneti si pe voi pe lista. ...Atentie Annemarie, daruiesti mult, foarte mult celorlalti, prin profesia ta esti mult mai dedicata altora decat nevoilor tale, iar eu te incurajez sa ai grija si de ele.... In legatura, cu "groapa de noroi", in terapiile individuale multe persoane ma intreaba daca vor mai fi caderi, daca vor mai trai momente dificile, iar raspunsul meu este invariabil"da". Cu siguranta veti mai avea momente de ratacire, dureroase, cu siguranta vor fi evenimente care va vor confrunta cu trairi crunte d.p.d..v emotional, dar cand astfel de clipe va pandesc, cautati sa nu fiti singure. Durerea nu se traieste nici in singuratate, nici in izolare. Emotia are nevoie de un saptiu in care sa se desfasoare si de o prezenta umana care sa va sustina, sa va asculte sau pur si simplu sa va tina de mana . Atat. Va doresc sa aveti parte de incurajare, asa cum si voi daruiti, sa primiti ceea ce sufletele voastre asteapta, va imbratisez si va doresc o saptamana linistita.
Cu intarziere iti spun si eu un bun venit si aici in casuta sufletelor si emotiilor noastre, Alina
Dragi prietene, dragi mamici de ingerasi din toata inima va spun ca simt ca Alina mi-a fost trimisa de Ubita mea, Romina Ioana si de un alt inger din Brasov, pe nume Vlad Pruteanu. Unele dintre voi stiti deja ca eu am avut si inainte de a o cunoaste pe Alina parte de sprijin psihologic. De cand am intalnit-o pe Alina simt cum renasc......ea este cea care ma ajuta sa ma redescopar, sa ma cunosc, ea este cea care m-a invatat sa accept plecarea Rominei,la Cer. . Ma bucur si ii multumesc din tot sufletul ca reuseste sa intre si aici, in familaia E.M.M.A. Avem nevoie de tine, Alina ! Iti multumim!
Ce frumos a spus Annemarie: " Alina- a alina"!
Doamne ajuta!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
Multumesc Luminita, Asa cum spuneam in mesajul anterior, marea putere de a darui va caracterizeaza pe toate, si tu detii din plin aceasta resursa. pupici si pe curand
Draga Rebecca, Am parcurs povestea copilasului tau. Cutremurator, greu de apreciat in cuvinte . Poate cu mult mai chinuitor intrucat detine componenta boala, spital, medici, chin,,.Nu se poate intelege, nu de catre noi ,pamaneteni isi de catre noi, mamele. De aceea e tot ce poti sa faci . Sa nu cauti aceasta intelegere, nu vei face decat sa iti alimentezi suferinta mai mult, si mai mult, si mai mult. Esti asistent de farmacie, ai notiuni medicale, uneori aceste cunostinte ne fac mai mult rau decat bine, dar in cazul tau cred ca pot sa te ajute macar sa intelegi ca medicina e neputincioasa de foarte multe ori si ca in principiu, Hipocrate avea dreptate:" nu exista boala, exista bolnav." Poate ca da, vei putea face ceva cu utilitate (si ma gandesc acum si la profesia ta) pentru cei vii, in memoria copilasului tau. Poate ca asta iti va aduce putina alinare...poate ca. Sau poate vei alege o samanta pe care sa o sadesti cu multa iubire intr-un ghiveci, sa astepti cu nerabdare sa vezi ce rodeste de acolo si sa ingrijesti cu caldura acea planta sau floricica pe care sa o investesti simbolic cu imaginea fiului tau. Ca si cum ar fi el intr-o alta forma, acolo, in casa la tine.Sau poate ca ti se va parea absurd. Poate ca hartia iti va fi cel mai bun prieten si vei incepe sa scrii, sa dseenezi aiurea sau sa o rupi in mii si mii de bucatele pana cand toata furia, protestul si revolta se vor mai domoli.Sau poate ca vei alege sa mai stam de vorba. Cam asta este cu viata noastra. Suma unor alegeri...Si doar asta sta in puterea ta. Sa alegi ce sa faci cu aceasta cruda experienta. Sa o lasi sa te transforme intr-o fiinta anesteziata, care sa nu isi mai dea voie sa simta, sau sa o transformi in experienta care te-a diferentiat spiritual de ceilalti , care te-a intarit si care ti-a adus poate si o noua misiune pe acest pamant. Orice se poate, cu o sngura alegere. Alege-ti atitudinea fata de acest eveniment si gaseste-ti calea. Dar alege.
Te imbratisez si iti transmit multa, multa energie si ganduri bune, care sa iti dea puterea sa existi. Cu drag, Alina
Bine ai venit Alina ma bucur nespus de mult pentru initiativa, ma bucur ca ne esti alaturi si sunt convinsa ca va face mult bine
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Buna Alina..ma bucur ca esti alaturi de noi pentru a ne mai alina din suferinta.Sunt mama de ingeras si mama unor baieti de opt ani si redpectiv de opt luni.Imi aduc aminte ca durerea a fost asa mare incat a trebuit sa recurg la sedinte cu un specialist in psihologie....m.a ajutat enorm pentru ca imi era foarte frica sa mai fac un bebe...dar uite ca s.a terminat cu bine...asi vrea sa incurajez pe aceeasta tema pe mamicile de ingerasi sa aiba puterea sa se descarce pentru ca aici sunt ascultate...conteaza foarte mult parerea unui specialist atunci cand simti ca totul este mult prea greu de suportat si simti nevoia ca sa te ajute cineva..sa te inteleaga. Pe aceasta cale iti urez bine ai venit si iti multumim ca esti alaturi de noi
Multumesc mult pentru apreciere si vot de incredere. O mana intinsa uneori poate schimba vieti, iar eu cu asta ma ocup. cu drag, Alina
Draga Mady,
Multumesc pentru primire si pentru ceea ce ai impartasit aici. Sper sa te auda toate mamicile care trec prin incercari grele si nu numai. Uneori, afundati in necazuri, in trecut si in durere, uitam sa pretuim ceea ce avem azi. Majoritatea dintre voi aveti copii aici pe pamant. Va incurajez sa adresati intrebari si daca aveti semne de inbtrebare dspre cum sa procedati in anumite situatii cu copiii vostri de azi, cu sotul, cu o colega de serviciu, etc. Toate fac parte din viata noastra si nu sunt mai putin importante, dimpotriva, este ceea ce avem in realitatea in care traim. Asa ca va incurajez sa purtam discutii si pe alte teme presante pentru voi, iar indemnul Lui Mady cred ca este foarte bun. Ea a incercat, Si a fost bine. Multumesc inca o data, cu drag, Alina
Alina, vin sa iti cer sfatul aici, povestindu-ti o intamplare, cu care mamicile s-au intanlit sau se vor intanli..
Ieri, am avut un parastas in familie , la care am participat si noi ( eu si sotul).
Dupa ce s-a terminat totul, am fost la mormant la Iustin, pentru a-i aprinde o lumanare si a-i duce o coronita.. Nu mai fusesesm de ceva vreme, caci nu am simtit nevoia...
Ajunsi acolo, in timp ce ii asezam coronita..Crucea de lemn.. ( am pastrat-o acolo, desi am facut si monumentul lui ) s-a rupt..de atata vreme ( de 5 ani ) cred ca a rezistat suficient.. Ei, in acel moment, am simtit un junghi in suflet si o eliberare in acelasi timp.... Mi-am adus aminte de tot, de momentul in care fiind in Bucuresti, umblam noi doi singuri ca disperatii sa cumparam, hainite, cosciug si cruce, pentru a-l scoate pe Iusti de la morga...
M-a surprins tot acel amestec de sentimente...durere( iarasi ), amintiri dureroase, eliberare... Ciudat, iar ieri, dupa acest moment am fost rau toata ziua.. Astazi nu mai...simt ca era timpul sa ma despart...Acea cruce de lemn,era singura care imi mai ramasese ( lucru palpabil ) din acele momente...Ce s-a intamplat de fapt? nu reusesc sa imi dau seama...
te si abia astept sa ne revedem.
Corina - mamica ingerasului IUSTIN si a comorii vietii mele- Bogdan
buna alina si bine ai venit in familia noastra sunt mama de ingeras de 2 ani de zile(puiul meu avea doar 10 saptamani de gestatie cand l-am pierdut,dar a fost dorit si iubit),acum am un baietel de 1 an si 3 luni care inseamna totul pt mine.as mai vrea un copil,o fetita peste vre-o 2-3 ani,dar imi este frica,am dus sarcina cu baiatul foarte greu si am nascut si mai greu. pentru mine nasterea a fost un chin,un cosmar,numai cand imi amintesc ma ia cu stari de rau...multumesc lui dumnezeu ca pana la urma a fost bine,dar dat fiind faptul ca bebe a iesit foarte greu si am avut ruptura de vagin,de perineu...si m-am refacut foarte greu...si acum mai am dureri la intrare cateodata viata intima cam lipseste si desi sotul e foarte intelegator eu ma simt ciudat...mai vreau un bebe,vreau sa imi reiau viata intima dar nu pot...am atacuri de panica cand incercam de frica sa nu ma rup iar si incep sa plang sa tremur....si bineninteles ca ma doare pt ca nu ma pot relaxa....din pacate nu imi pot permite sa merg la psiholog si la gineco mi-au spus ca m-am vindecat bine,dar ca sunt eu copil,ca sunt prea sensibila...si ca prea fac o drama din asta....daca ai putea sa imi dai un sfat,o tehnica prin care sa ma relaxez,sa nu imi mai amintesc nasterea ca pe un cosmar....si te rog sa imi spui sincer daca sunt eu prea dramatica sau faptul ca am nascut greu m-a marcat multumesc
Scuze pentru absenta, gripa a lovit si pe la mine pe acasa asa ca nu m-=am putut ocupa o perioada de raspunsuri...Corina, o aalta intamplare din relaitate menita sa iti reaminteasca faptul ca nimic nu este etern, nemiscat, vesnic, Suntem intr-o psihodinamica permanenta, atat noi evoluam, cat si evenimentele si perioadele din viata se succed. Cred ca acel obiect a fost investit afectiv de tine mai mult decat era necesar. Intr-un fel, in mintea ta cruce aceea era el sau un fel de legatura cu el. Si intr-o zi s-a dus si ea iar tu ai simtit din nou ca ai pierdut. Daca te ajuta sa investesti afectiv un obiect care sa simbolizeze pentru tine baietelul tau, ti-as sugera sa investesti afectiv ceva viu, cum ar fi o floricica, pe care sa o sadesti intr-un ghiveci, sa o ingrijesti, sa te bucuri de ea in fiecare zi. Ai putea macar sa incerci, ce zici? Suferinta ta a venit pe o conexiune, facuta cred putin eronat, adica ai asociat acel obiect cu imaginea lui si odata distrus, ti-a redeschis rana emotionala. Psihologic, asta s-a intamplat. intreaba-te daca poate fi adevarat ca acel obiect (care ramane doar un obiect) il reprezenta pe Iustin. Este 100% adevarat? Cum te porti tu avand acel gand? Ce faci cand gandesti asa? pune asta pe hartie. Apoi urmatoarea intrebare > Exista vreun nmotiv pentru care trebuie sa pastrezi acel gand, acea asociere cruce- Iustin? Daca da, care ar fi aceal? Uita-te in realitate. Apoi intreaba-te cum ai fi tu fara acel gand? Apoi scrie-mi si mie pupici si pe curand!
Mariana, iti voi raspunde pe sera sau maine dimineata, promit. pe curand Alina
Nu, nu esti tu copil, esti o femeie care a trait din greu trauma nasterii si tot ceea ce ti se intampla este normal atata timp cat nu ai reusit sa integrezi acea experienta dureroasa. Bineinteles ca orice atingere intr-o zona intima este asociata cu suferinta , de aceea iti este foarte teama sa te expui si probabil chiar exista o hipersensibilitate in zona respectiva. Pe ntru inceput ar fi bine sa te reobsnuiesti cu ceea ce inseamna preludiu si atat. Daca sotul tau are delicatetea sa inteleaga prin ceea ce ai trecut, cu siguranta te va putea ajuta sa te reobisnuiesti si sa retraiesti momente placute de intimitate. Lucrurile ar trebui sa se petreaca progrsiv, incet, cu finete si gingasie, pana in clipa in care tu vei simti din nou dorinta. Abia atunci incearca un contact sexual dus pana la capat. Tu cu tine poti incerca acele exercitii de contractie a muschilor pelvieni urmata de relaxare, iar contractie, iar relaxare, si asta poti sa porcatici de mai multe ori in cursul zilei. Apoi trebuie sa lucrezi cu gandurile tale, si asta poate ca este cel mai greu. Tu esti o fiinta importanta care poate pentru un timp, ai nevoie ca cineva sa te ghideze in restructuarea asta cognitiva, asa ca daca te gandesti cat de importanta esti tu, familia ta si relatia ta de cuplu, poate vei gasi posibilitatea saapelezi macar pentru cateva sedinte la un specialist, Ceea ce pot sa iti spun eu este ca nu evenimentul , nu trauma in sine ne schimba viata ci felul in care noi ne raportam la acel eveniment, ceea ce alegem sa facem cu trauma ne marcheaza. Daca alegi sa faci din nasterea aceea drama vietii tale si sa crezi ca permanent intimitatea este egal suferinta fizica, rezultatele le cunosti. Daca alegi sa te raportezi la ea ca la o experienta care a fost in viata ta si pe care ai depasit-o cu bine, poti sa mergi mai departe. Este o chestiune de alegere si sta in puterea ta sa alegi. Cat despre finalitatea unei sarcini, de ce sa nu apelezi la metode mai putin traumatizante atat pentru tine cat si pentru copil, de ce sa nu te gandesti ca de data asta vei face o cezariana si lucrurile vor decurge diferit de prima data si mult mai bine pentru tine?
Astept un feedback din partea ta si ma rog sa iei in cacul varianta in cate sa faci tot posibilul pentru a fi ajutatat si de catre un specialist.
Buna, Ma poate ajuta cineva cumva?Desi in mail am primit o notificare ca sunt doua mesaje noi pe forum, unul chiar avand titlul " am nevoie de un sfat", eu nu pot vedea aceste mesaje, intru la topicul meu si vad aceleasi mesaje pe care le stiu. Daca cineva are nevoie de un sfat, as vrea sa pot sa raspund solicitarii. Ce pot sa fac? Multumesc, Alina
Alina, azi te-am vazut in emisiunea la care ai fost invitata impreuna cu Luminita Craiu. Te cu mare drag si iti multumesc din tot sufletul meu ca ne esti alaturi.
In legatura cu mesajul tau anterior, am dat pe "Subiecte active", astfel apar toate topicurile pe care s-a scris recent. Nu am gasit titlul de care spui tu. Oare nu sunt mesaje private primite de tine?
Daca ai nevoie de ajutor, imi poti trimite un mesaj privat si voi incerca sa te ajut cat pot de repede
Buna draga noastra Alina am revenit iar cu o intrebare daca imi poti da un sfat, am mai vorbit despre iubirea pentru copilul meu care creste in burtica cu tine dar eu as vrea sa imi dai un sfat pentru ca ma simt foarte vinovata "cateodata uit ca sunt insarcinata desi burtica e destul de mare " mi-e frica ca bebele sa nu simta durerea mea nu as vrea sa il condamn fara vina sa simta durerea mea as vrea sa ii pot spune ca il iubesc la fel cum o iubesc si pe surioara lui din cer, mi-e frica sa nu fiu o mama rea pentru bebelasul meu. Ajuta-ma te rog daca poti . Te cu drag si iti multumesc ca existi si esti alaturi de noi cand avem nevoie.
Mamica unei Printese Antonia-Casandra in Cer si a unui baietel pe pamant Mark- Antonio
Fricile si credintele noastre gresite provin din mentalul nostru. Nu lăsa evenimentele trecute să îţi hotărască viitorul. Conştientizând o credinţă (convingere) care nu e benefică pentru tine ai parcurs deja o parte din drum .Exerciţiu: ia două scaune –ele simbolizează cele două părţi ale tale (partea fericită şi partea care se teme) Fiecare parte are motivul ei de a exista şi de a crede că este importantă Convinge partea care se teme că se poate schimba O frică interioară ne indică o convingere a noastră care nu e benefică şi care are multă putere Negociază cu parte a care se teme, partea pe care ai creat-o, împărtăşeşte-i dorinţele tale şi faptul că acum ai conştientizat că poţi trăi fără ea Spune părţii tale care reprezintă frica şi convingerea disfuncţională că ai hotărât să reiei cârma vieţii tale ,că acum eşti stăpână şi că ţi-ai recăpătat puterea. Nu uita că vei culege ceea ce ai semănat Când conştientizezi faptul că frica nu îţi este deloc folositoare trebuie să îţi acorzi dreptul de a nu mai avea nevoie de ea . Poţi să o elimini, să o transformi;e adevărat, poate că ai avut nevoie de ea în trecut, dar azi nu îţi mai foloseşte. Precizează cu ce ai dori să o înlocuieşti, apoi acţionează - fă acţiuni contrare celor pe care le făceai sub influenţa fricii Deciziile bazate pe frică nu sunt bune, nu răspund adevăratelor nevoi Frica provine din mental;în fapt continui să crezi că ce ţi s-a întâmplat o dată ţi se mai poate întâmpla Frica creşte proporţional cu hrana pe care i-o dai, dacă ai creat un gând care a apărut dar a dispărut imediat nu o să trăiască, din lipsă de hrană. Din contră, cu cât te gândeşti mai mult la un lucru, la frică, cu atât creşte mai mare. Cu cât se măreşte, cu atât are nevoie de hrană ca să trăiască. Astfel devine o frică din ce în ce mai intensă. SOLUŢIE: concentrează-te asupra a ceea ce vrei în loc să înteţii frica de a nu avea ceea ce vrei. Cu alte cuvinte, in loc sa spui mi-e teama ca nu imi voi iubi bebele, spune-ti simplu" imi doresc sa daruiesc iubire copilului meu. " daca te iubesti pe tine, iubesti si acest copil care face parte din tine,iubirea face parte din tine si nu pleaca nicaieri pentru ca este un fel al tau de a fi din moment ce iti pui atatea probleme referitoare la ceilalti mai intai si mai apoi la tine:)) cu drag, Alina
Iti multumesc Alina pentru sfaturile tale iti multumesc ca imi raspunzi de fiecare data. Sa de-a D-zeu sa scap de aceasta frica Ingerasa Mea Antonia sa ma ajute sa trec cu bine
Mamica unei Printese Antonia-Casandra in Cer si a unui baietel pe pamant Mark- Antonio
Ingerasa ta Antonia iti va trimite toata energia pozitiva si toata bucuria si lumina de care tu ai nevoie in viata ta. Luminitele vin de fiecare data, important este ca noi sa fim receptivi la ele si sa le vedem, asta inseamna sa iit dai voie sa primesti cu bucurie lumina care vine acum in viata ta, sa o valorizezi si sa intelegi cat de norocoasa esti ca universul (poate impreuna cu Antonia) ti-au trimis bucuria si fericirea sacra de a fi din nou mamica.Numai tu sa fii mandra si bucuroasa de asta. Cu drag, Alina