Pagina 1 din 1

Povestea mea - Vivien

MesajScris: 7 Sep 2012, ora 20:44
de mimi
O:-) Povestea mea O:-)

Povestea mea, din păcate nu e o poveste, ea este reala. Şi într-un fel, se termină pe data de 12 decembrie 2010, ziua când ar fi trebuit sa mă nasc - Vivien - dar, dintr-o neglijenţă medicală CRASĂ, nu s-a întâmplat.
Când mama a rămas însărcinată în martie 2010, vestea a venit pe neaşteptate, a adus bucurie în sufletul ei, putând în sfârşit să îi ofere "frăţioara" de care avea nevoie, Helga, sora mea de 5 ani, care îşi dorea, şi îşi doreşte în permanenţă "copii" cum le spune ea prietenilor, şi colegilor de la grădiniţă.
Au urmat analizele din primul trimestru care au ieşit foarte bune. La controalele ecografice totul mergea perfect până în săptămâna 12/13, în care după un efort făcut la serviciu a făcut o hemoragie destul de puternică dar care nu prezenta dureri de nici un fel.
Ajunsa în scurt timp la spital, acolo avea să mai stea 40 de minute până ce a ajuns sus pe secţie, ca să o preia doctorul de gardă aflat într-o cezariană. Hemoragia se intensifica ajungând la stadiul de cheag, iar asistenta de pe secţie i-a dat de urgenţă o injecţie punându-i şi o perfuzie. La vederea cheagurilor pe care le elimina, au anunţat-o pe doctoriţa că avortează spontan.
Dar nu avea să fie aşa. După un consult dur doctorul nu putea intra în colul uterin şi nu ştia "de ce?". A fost dusă la ecograf unde foarte mirată doctoriţa i-a spus, bebe trăieşte, are activitate cardiacă şi sacul ovular este tonic.
Repede a fost trimisă în pat şi i s-a dat tratament pentru oprirea hemoragiei survenită din cauza dezlipirii placentei care era aşezată pe col formându-se un hematom.
A stat 8 zile în spital, timp în care a fost vizitată de doctorul ginecolog care îi monitoriza sarcina. A urmat apoi o perioadă de 4 săptămâni în care avea voie doar la toaletă, restul doar în pat.
A trecut cu bine această perioadă şi eu creşteam, am început să mişc, foarte mult în comparaţie cu surioara mea, Helga.
A urmat apoi o perioadă mai frumoasă, în care am început să mă mişc tot mai mult, reacţionam la auzul apei, sughiţam la consumul de citrice şi mi-au ales împreună mami cu tati numele meu, VIVIEN (plină de viaţă).
La 7 luni mama a aflat că nu am efectuat culbuta şi eram într-o poziţie pelviană cu căpşorul sub splenic, iar doctorul spunea că mai are vreme să facă culbuta.
Între timp a început un nou an şcolar, şi pentru că mama se simţea bine, a început serviciul (ea fiind educatoare) cu o mare atenţie în toate activităţile sale.
La ecografia lunii a opta, nu efectuasem culbuta iar asistenta doctorului întreba: Nu cumva cordonul ombilical era prea scurt? Nu este înfăşurat în jurul gâtului? Mama s-a speriat, dar explicaţiile doctorului au liniştit-o spunându-i că nu o va lăsa să nască normal datorită poziţionării pelviene care putea fi fatală pentru noi amândouă. A mai trecut o lună şi la controlul din 02.12.2010 în săptămâna 37 doctorul a programat-o pentru cezariană cu aproximativ 7 zile înainte de termen, tocmai pentru a nu intra în travaliu normal.
Pentru că cezariana era pregătită într-o zi de duminică (12.12.2010), în săptămâna premergătoare mama s-a pregătit sufleteşte şi abia aştepta să mă ţină în braţe.
Vineri dimineaţa, 10 decembrie, s-a trezit speriată având un vis ciudat, "doctorul ei era îmbrăcat în negru în primul plan, iar în spate se auzea o voce, - fetiţa ta a murit!" dar imediat
s-a liniştit punându-şi mâna pe burtă şi simţindu-mă pe mine care mă împingeam de mama focului scoţându-mi tălpişoarele foarte evident. A fost la biserică să se spovedescă şi să îşi ia binecuvântarea pentru ziua de duminică, dar la ieşirea din biserică tot avea simţământul că trebuie să mergă la spital, ştiind că era imposibil, mai erau 2 zile care ne despărţeau.
În sfârşit şi ziua mult aşteptată, s-a pregătit, iar înainte de a pleca s-a spălat pe dinţi şi eu mă împingeam în burta ei foarte tare, deasemenea şi când s-a încălţat, atunci parcă mai necăjită îmi vorbea "Puiuţul mamei imediat o să ne vedem", şi în secunda următoare mă linişteam.
Helga sora mea mai mare, a luat-o de mână şi i-a spus "Lumi să te concentrezi doar pe privirea ta" nu pe altceva.
Am ajuns şi la urgenţa maternitate, iar la intrare asistenta foarte mirată, o întreba ce caută acolo dacă apa nu s-a rupt, nu era în travaliu.
Ca la orice spital, tata a aşteptat pe holul spitalului, să i se dea de veste că în sfârşit m-am născut. A iesit la un moment dat o doamnă, şi îi spune, haideţi cu mine repede. Un moment îi răspunde el, să-mi iau aparatul de fotografiat. Atunci doamna, din nou, haideţi repede. Intră, i se dă un halat alb, şi îl conduce la o camera unde era medicul de garda, respectivul era doctorul care a monitorizat sarcina, desface un prosop cu care eram acoperita pe masă. Îmi pare rău dar bebeluşul e mort de 24 sau 48 de ore. Nu se poate îi răspunde tata. Nu se poate. Se uită la mine (Vivien), doctorul îi spune să stea jos pe un scaun, dar refuză. Nu se poate, repetă. Se uită la mine dar nu ştie ce să facă. Nu sunt cuvinte cu care poţi descrie ce simţi în asemenea momente. Nu a putut nici să plângă. Asta a fost toată explicaţia, e moartă de 24-48 de ore. Nu a avut puterea nici măcar să mă ţină în braţe, aşa cum eram acolo în "cârpa" aceea, nici măcar nu a avut puterea să mă atingă, se uita la mine şi tot repeta, că nu se poate.
Aceasta este povestea mea, o ”poveste” tristă :( , ca multe alte poveşti de aici, care putea să nu se termine aici. Fiţi buni, vă iubesc, Vivien. O:-) >:D< O:-)

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 7 Sep 2012, ora 21:27
de ametzita
>:D< >:D< :(( :(( .... ai expus trista ta poveste, O:-) VIVIEN....trista si binecunoscuta realitate..cruda incapatanata..greu de suportat...imi pare nespus de rau...nu exista cuvinte pentru a-mi exprima regretele...nu pot sa cred...cat de mult a luptat...si ..cum este posibil???de ce??cine jia toate aceste decizii????????medici prin nepasare????Dumnezeu de groaza oamenilor de pe pamant....de teama ca se vor inrai prea multi?Cum ???nu mai inteleg..mi-e peste puteri....vreau o viata frumoasa...linistita...plina de mame fericite...cu copilasii lor in brate...vreau sa zambim...sa radem cu pofta....nici nu-i mai amintesc de cand n-am mai ras din suflet.....acum o fac doar pentru " teatru"....oricand sunt aici pentru tine...regret... :(( :(( :(( ....

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 7 Sep 2012, ora 22:57
de Loredana M
:(( :((
Mimi .... multumim ca ne-ai facut cunostinta cu Vivien ...
Ce-as putea oare sa iti spun in afara de ''imi pare rau '' ...am citit povestea si am plans nu pot decat sa ma rog pentru voi si Vivien
Pentru ca esti noua pe acest Forum, am sa iti fac cunostinta si cu o mica parte a site-ul E.M.M.A. urmand ca in timp sa il descoperi singura. Azi am sa iti recomand cateva articole scrise de specialisti pentru parintii de ingeri, articole care te pot ajuta sa intelegi mai bine starile prin care treci tu, sotul, familiile voastre cat si cunoscutii vostri.
Pentru ca durerea unei mame care si-a pierdut copilul este uriasa http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame ,
Pentru sotul tau care incearca sa fie puternic pentru tine, pentru el dar si pentru cei din jur http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati ,
Pentru parintii tai si ai lui, durerea lor fiind de 2 ori mai mare, o data pentru ca si-au pierdut nepotica si a doua oara pentru ca, copiii lor sufera http://www.organizatiaemma.ro/node/526 .

Am lasat la urma unul din cele mai importante articole si anume cel care ii ajuta pe prietenii, cunoscutii si colegii vostri de servici sa va fie aproape, sa nu se sperie de durerea voastra, sa va inteleaga si sa invete sa respecte memoria fetitei voastre dragi Vivien. Pentru ei ai putea printa sau trimite pe mail articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 8 Sep 2012, ora 06:33
de marwana
Mimi te imbratisez.
Cu durere iti spun bun venit in familia E.M.M.A.
Nu imi gasesc cuvintele, stiu ca durerea si dorul ce le simti acum par fara sfarsit,si tot ce pot sa iti spun acum este ca sunt alaturi de tine si imi pare nespus de rau ca ai cunoscut si tu aceasta durere.
Sigur fetita ta minunata Viviene este langa tine mereu si iti sterge lacrimile de pe obraji cu aripioarele ei fermecate, tot ea te-a indrumat sa te asezi in fata tastaturii i sa ii scrii povestea...este modul ei de a-ti arata ca te iubeste si iti multumeste ca esti mamica ei.
Te iubeste la fel de mult cum o iubesti si tu.

Zbor lin drag ingeras, zbor lin Vivien @};-

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 8 Sep 2012, ora 09:23
de monicamuresan
=(( =(( =((
Draga mamica de Ingeras iubit si dorit Vivien, imi pare atat de rau :(( Imi pare atat de rau ca Vivien e povestea unui Ingeras frumos... imi pare atat de rau ca sufletul tau stie ce inseamna durerea pierderii propriului copil =(( ... Chiar daca timpul trece, durerea ramane in sufletele noastre. Ce am invatat multi parinti de Ingeri pe acest Forum, este ca putem sa oferim Ingerasilor nostri Iubirea neconditionata, iar Ei sa ne aline durerea si dorul cu aripioarele lor angelice.

Suntem cu sufletul alaturi de tine, alaturi de voi si te >:D< cu mare drag :x

Ingerasa Vivien, primeste din partea mea mii de (*) si @};- , Zbor lin si Lumina vesnica.

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 8 Sep 2012, ora 10:54
de Donna24
Ca e trist...? ce mai ramane de zis cand o mama isi pierde pruncul? Nu e trist, e strigator la cer, e mai presus de puterea noastra de a intelege si de a accepta. Curaj mamica draga, curaj sa accepti ceea ce a hotarat El, desi stiu ca e o revolta in sufletul tau, e poate manie, frustrare, dezamagire....si o durere profunda. Mamele de ingeri vor sti sa te incurajeze si sa te ajute sa duci mai departe aceasta povara grea...Imbratisari calde >:D< pt tine si zbor lin lui Vivien catre ceata de ingeri ai lui Dumnezeu.

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 8 Sep 2012, ora 20:53
de madalina hutanu
:(( :(( :(( :(( nu pot decat sa plang.....imi pare tare tare rau pentru ca tu,micuta ingerasha VIVIEN nu ai reusit sa iti cunosti parintii...si-mi pare tare rau si pentru ca si voi...ca si noi toti ceilalti ati trait o asemenea nenorocire....imi e ciuda...pe sistemul acesta medical....pe toate asistentele care nu stiu sa-si faca datoria si ne privesc ca pe niste pricopsite....Dumnezeu e mare...si le vede pe toate...sunt sigura ca are grija de voi...si-ti da putere sa mergi mai departe!

Zbor lin printre stelute O:-) Vivien!!!!!

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 12 Iul 2013, ora 04:40
de marwana
Mimi, draga noastra iti trimitem azi de ziua ta o imbratisare stransa. Fie ca zia de azi sa iti aduca ceea ce iti doresti.
Echipa E.M.M.A iti ureaza La multi ani sanatosi, alaturi de cei dragi tie, vazuti si nevazuti.

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 12 Iul 2014, ora 20:01
de monicamuresan
>:D< La Multi Ani, Luminita! Multa sanatate, bucurii si liniste sufleteasca, alaturi de cei dragi sufletului tau, vazuti si nevazuti! =(( :x
Primeste din partea echipei E.M.M.A. un buchet de flori @};- si calde imbratisari >:D<

Re: Povestea mea - Vivien

MesajScris: 11 Dec 2015, ora 08:16
de caresse
Vivien ar fi implinit astazi 5 anisori .... (*) (*) (*) (*) (*) (*) pentru tine , O:-) draga !

Mimi, te >:D< strans !

Multe >:D< >:D< >:D< >:D< >:D< pentru voi !