Pagina 1 din 1

Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 16 Iun 2012, ora 01:44
de diana23ct
Buna.
Numele meu este Madalina, am 30 de ani si ma alatur mamicilor de ingeri.
Povestea mea a inceput in anul 2008 cand am mers impreuna cu sotul la medic pentru un control de rutina...ne doream foarte mult un copilas in viata noastra, dar nu ne gandeam ca vom descoperi o realitate atat de dura. Sotul meu in urma mai multor analize a fost diagnosticat cu azoospermie, iar raspunsul medicilor dupa toate investigatiile: NU V-A PUTEA AVEA NICIODATA COPII. Au urmat niste luni de cosmar, in care a trebuit sa rezist pentru a fi langa el si a-l sustine, dar cand eram singura ma simteam coplesita de situatie.
In anul 2009 am decis sa incercam varianta inseminarilor artificiale cu donator. Am inceput tratamente de stimulate si am facut 2 inseminari fara rezultat in aprilie si iulie 2009. Am continuat sa sper si am decis sa trecem la fertilizari in vitro (tot cu donator). In 2010 am facut 2. Prima fara succes (iar medicul nu avea explicatii de ce nu am ramas insarcinata pt ca embrionii erau de calitate foarte buna). Dupa prima fertilizare nereusita am inceput sa umblu prin doctori incercand sa aflu ce se intampla, am ajus si la hematologie intrucat la analizele pentru anestezie mi-a iesit timpul de coagulare foarte scazut, ceea ce insemna ca sangele meu se coagula foarte repede. Din pacate in acel moment medicii nu mi-au dat importanta doar pt acea analiza, nu aveam sarcini pierdute sau un istoric care sa ii determine sa investigheze mai mult. Am pornit la drum la cea dea 2 a fertilizare, unde totul a mers perfect pana in momentul punctiei cand medicul cu toate ca vazuse la ecograf dimineata ca apucasem sa ovulez mi-a facut punctia. A mai gasit un singur ovocit din 6-7 cate erau. In acel moment am considerat ca procedura este aproape pierduta, dar micuta mea dadea semne ca vrea sa vina pe lume. S-a fecundat si s-a dezvoltat uimitor de bine si medicii au avut curajul sa o lase sa ajunga in forma de blastocosit (in general se lasa embrionii sa ajunga in aceasta faza de dezvoltare cand femeia are multi embrioni si de calitate f buna). Ea a s-a dezvoltat foarte frumos, dar cu toate astea eu nu imi faceam sperante tinand cont ca era doar un embrion transferat. A urmat perioada de asteptare pana la test, in care simteam cu fiecare zi care trecea noi modificari in organismul meu, ea isi facea simtita prezenta, dar eu nu vroiam sa imi fac prea multe iluzii...imi era frica de un nou esec. Dupa 12 zile analiza de sange mi-a confirmat, eram insarcinata si pentru cateva clipe simteam ca nu mai am aer de fericire si lacrimile imi inundasera obrajii. Dupa 2 zile am repetat analiza si fetita mea se dezvolta foarte bine. La 5 saptamani si 2 zile faceam deja prima ecografie, totul era perfect. Abia asteptam sa ii auzim inimioara. Alesesem deja numele de Larisa, iar numele de sfant era inca in discutii intre Alexandra si Mihaela. La 6 saptamani am avut o usoara sangerare si am fugit de urgenta la spital. Mi s-a spus ca e totul in regula si poate a fost un hematom care s-a eliminat. La 8 saptamani si 2 zile am mers la urmatoarea ecografie sa ii auzim inimoiara. Eram asa nerabdatoare, dar inimoiara ei nu a mai vrut sa bata. Tousi medicul a fost rezervat in a pune un diagnostic. A urmat o saptamna de repetare la 2 zile a BetaHCG. Analiza iesea bine si continua de la o zi la alta sa creasca. Vorbeam continuu cu medicul meu si continuam sa speram pana intr-o zi cand valoarea hormonului a scazut brusc. Se intampla chiar de Mihail si Gavril. La 10 saptamani a trebuit sa ma chiureteze. A fost cel mai dureros moment din viata mea. Stiam ca era deja un ingeras, dar nu vroiam sa mi-o ia. Ma simteam extrem de vinovata, simteam ca nu am avut grija de ea ... Am acceptat chiuretajul doar pt a afla ce s-a intamplat cu ea, totul mergea perfect si dintr-o data s-a terminat fara sa intelegem ce se intampla. Pana la aflarea rezultatului testului genetic incercam sa ma incurajez singura, crezand ca a fost bolnavioara, ca avea vreo malformatie,vreo problema genetica, dar rezultatul testului a cazut ca un bolovan in capul meu. Copilul meu era perfect sanatos, murise pentru ca nu a mai putut sa se hraneasca deoarece sangele meu se ingrosase si mai rau datorita hormonilor.
Putina atentie din partea medicilor, atat medicului din Ungaria ( caruia i-am aratat inainte de prima fertilizare analiza care iesise prost si nu mi-a dat nimic sa fac) cat si a celui din tara (care nu a dat importanta cazului doar pt o banala analiza) a costat-o viata pe micuta mea.
Trebuia sa vina pe lume intre 11 si 18 iunie 2011. Zilele astea ar fi implinit un anisor si era minunea care venea in viata noastra, dar tot ce mi-a ramas de la ea sunt niste poze de la ecograf si amintirea acelor 10 saptamani de vis in care ii vorbeam si o mangaiam chiar daca era foarte mica si nu ma putea simti.
Pentru toti cei din jurul meu ea nu a fost un copilas, un sufletel care lupta sa vina pe lume, ci un "cheag de sange" pentru care nu aveam de ce sa plang. Pentru mine va fi mereu fetita mea iubita pe care mi-am dorit-o inca de cand eram adolescenta.
Dupa ce am pierdut-o pe micuta mea, medicul de la hematologie s-a uitat cu atentie pe analizele mele, mi-a facut si alte investigatii si intr-un final s-a descoperit cauza esecururilor : TROMBOFILIA . O singura injectie pe zi i-ar fi dar sansa la viata fetitei mele.
Singura consolare e aceea ca acum e sus, langa omul pe care l-am iubit cel mai mult in aceasta lume, este langa el si sunt convinsa ca are grija de ea.
Continui sa sper, sa merg mai departe, sa strangem bani pentru o noua procedura, o noua lupta cu kg care se acumuleaza dupa stresul si tratamentul hormonal, kg care trebuie date jos inainte de o noua procedura, analize peste analize, stresul de a nu ma imbolnavi de la atatea stimulari...dar la capatul drumul sper sa intalnim comoara care ne va alina sufletele dupa pierderea micutei noastre... dar pe ea nimeni nu mi-o va scoate din suflet.
Larisa, mama te va iubi mereu si intr-o zi vom fi impreuna.

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 16 Iun 2012, ora 15:23
de ametzita
>:D< >:D< >:D< draga mea madalina...imi pare nespus de rau ca a trebuit sa ni te alaturi.....regret pierderea si nesansa de a-ti strange fetita in brate...dupa atatea eforturi...este ingrozitor.....dar speram....stiu ca doare...dar cu credinta si speranta vom reusi......larisa mihaela sigur se zbate acolo, sus, sa poata face ceva pentru ca voi sa fiti fericiti si impliniti...orice ar fi...nu da inapoi...incearca, crede si spera.....
offf....kilogramele care se acumuleaza datorita hormonilor si stresului....hmmm...o problema a tuturor.....si greu le dam jos....si este intr-adevar vital sa scapam de ele....eu ma lupt cu dieta de vara...gen branzica nesarata cu rosii, iaurturi, fructe de sezon, supe..totul fara sare........si apa...multa apa.....reusesc ceva dar nu atat de repede vizibil...dar da roade....
mult curaj iti doresc si....nu inceta sa te gandesti nicio clipa la ingerasa voastra...ea va vegheaza...

pup.

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 16 Iun 2012, ora 20:05
de Loredana M
Madalina, Cu durere in suflet iti spun bun venit alaturi de noi, imi pare atat de rau pentru pierderea fetitei tale Larisa Mihaela imi pare rau ca te-ai alaturat noua cunoscand aceasta durere care acum pare ca nu mai trece.
Imi imaginez ca acum te simti ca fiind intr-o prapastie mare din care nu mai ai sanse sa iesi, insa ai gasit puterea sa ne scrii despre fetita ta si noi vom fi alaturi de tine.

Intrebarile pe care le pui sunt atat de firesti si nu stiu daca vei gasi raspuns
Este normal sa va ganditi mai mult la fetita voastra Larisa, ea era parte din voi. Acum nu mai este fizic langa voi dar ea este un ingeras si ingerasii stau langa parintii lor si le mangaie sufletul cu aripioarele lor fermecate.

Pe site-ul E.M.M.A. sunt cateva articole care vin in sprijinul vostru, sa va ajute sa intelegeti mai bine starile prin care treceti,
- pentru tine draga mamica http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
- pentru sotul tau care sufera la fel de mult ca tine si poate nu iti arata asta deoarece incearca sa te protejeze http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru voi amandoi, sa va ajute sa va sprijiniti unul pe altul si sa intelegi durerea celuilalt http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu
- prietenii, cunostintele si colegii de servici se vor astepta ca voi sa fiti la fel cum erati inainte sa o pierdeti pe Larisa, se vor astepta sa nu mai plangeti si sa va continuati viata ca si cand nu s-a intamplat nimic, din pacate asta nu este posibil, le puteti trimite pe mail aceste articole http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , vor invata cum sa fie alaturi de voi.

Multi dintre parintii de ingeri si-au gasit alinarea aici, alaturi de cei care ii inteleg si simt la fel. Ne rugam ca si tu si sotul tau sa gasiti linistea si alinarea sufletelor voastre indurerate, vom fi alaturi de voi mereu.

Zbor lin micuta ingerasa, zbor lin Larisa Mihaela

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 18 Iun 2012, ora 10:14
de Bianca_C
Madalina, draga noastra >:D<

Imi permit, in primul rand, sa te intampin cu o calda imbratisare din partea echipei E.M.M.A, si sa iti spun ca te intelegem, iti suntem alaturi si ne rugam ca Dumnezeu sa iti arate cumva, puterea pe care o ai in suflet.....sa mergi mai departe oricat de greu este.

Imi pare rau, nespus de rau, ca si tu, ca si noi, ai trecut printr-o asemenea pierdere =(( doare atat de tare de uneori parca nici aer sa respiram nu mai gasim in jurul nostru.
O poveste trista..... [-( , dar nu uita, micuta ta este in Ceruri si are grija de tine si iti ofera atat de multa iubire, incat sa nu ii simti lipsa in totalitate.

Cand iti va fi mai greu, Ea va sta de-a dreapta ta si iti va ghida pasii catre drumul cel bun :x

Te imbratisez si iti doresc multa liniste sufleteasca si ori de cate ori vei avea nevoie, aici ne vei gasi.....
Pentru micuta Larisa Mihaela, [-o< @};-

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 18 Iun 2012, ora 11:08
de roxanacaz
Imi pare atat de rau ca ne cunoastem asa... Imi pare rau ca esti si tu mamica de inger si trebuie sa simti tot ce simtim. Nimic nu poate umple acest gol si de multe ori avem impresia ca suntem singuri si neintelesi. Si pe undeva cam asa e... din pacate. Cei care nu au trecut prin durerea pierderii unui pui nu pot realiza cu adevarat prin ce trecem noi; nu sunt de condamnat, e mai bine sa nu stie... Dar vreau sa stii ca aici esti perfect inteleasa, ca suntem alaturi de tine, ca ne leaga durerea si dorul si poate speranta. iti doresc din tot sufletul sa primesti in dar un sufletel frumos, care sa va aduca zambete in fiecare zi; niciodata Larisa Mihaela nu va uitata dar suntem construite sa fim mame si cei ce ne iubesc sa fie tatici si avem nevoie de asta! asa ca sper din inima sa vina si la voi un bebe care sa mai umple putin din golul pe care l-a lasat disparitia fizica a Mihaelei...

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 18 Iun 2012, ora 15:02
de ingerasulGabriela
>:D< ma bucur ca ai scris pe acest forum si sper sa iti faca bine faptul ca ai scris ... ma intristez de fiecare data cand citesc o poveste, chiar daca eu o stiam povestea ta dinainte. Iti doresc multa putere in continuare si sunt sigura ca Larisa Mihaela danseaza cu ingerasii pe muzica draga sufletului tau cantata chiar acolo
Zbor lin ingerasa iubita

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 18 Iun 2012, ora 18:37
de MIHAELA 76
>:D< >:D< >:D<

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 18 Iun 2012, ora 23:38
de diana23ct
Va multumesc din suflet tuturor pentru incurajarile si vorbele bune. Regret ca trebuie sa trecem prin aceste dureri, dar in acelasi timp incerc sa cred ca nimic nu este intamplator in viata si probabil ca fiecare dintre noi trebuia sa invete ceva din expierienta asta extrem de dureroasa.
Din pacate mie aceasta experienta mi-a aratat cat pot cei foarte apropiati sa inteleaga suferinta si pierderea mea si sincera sa fiu am fost dezamagita de multi...
Este regretabil ca atatia copilasi nevinovati pleaca dintre noi mult prea devreme si in cele mai multe cazuri din pacate cei vinovavti nu sunt trasi la raspundere.
Speranta este tot ce mi-a ramas si voi merge mai departe in incercarile mele cu toate ca stiu cat imi pot afecta tratamente de fertilizare... Dupa plecarea Larisei am mai facut o incercare dar nu a fost sa fie nici atunci, vom mai incerca o data, dar totul tine de bani...din pacate toate aceste proceduri sunt destul de scumpe, la fel si tratamentele...
Va multumesc tuturor pentru incurajari sa ne dea Dumnezeu puterea sa mergem mai departe pastrand in suflet amintirea ingerasilor nostri. >:D< >:D< >:D<

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 19 Iun 2012, ora 06:01
de roxanacaz
Cu siguranta timpul iti va cerne oamenii cu adevarat importanti din jur si va aduna si altii, si Larisa te va ajuta a ii "vezi" mai bine..
Cat despre kg, incearca, daca ai putere, sa te uiti pe www.calorii.oneden.com . M-a ajutat sa invat cum sa slabesc si repede (relativ) si sanatos- 20 kg in 6 luni. Vezi despre ce e vorba, poate te ajuta cumva si pe tine.

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 19 Iun 2012, ora 06:06
de marwana
Madalina, imi pare atat de rau ca si tu cunosti aceasta durere. Sunt alaturi de tine si imi imaginez cat poate sa iti fie de greu.
Desi am citit povestea voastra inca de la inceput nici azi nu stiu ce sa iti spun pentru ca pot doar sa imi imaginez durerea ta.
Cei apropiati noua rar inteleg aceasta durere si asta pentru ca ei nu au experimentat-o.
Si de cele mei multe ori se sperie de durerea ce o vad pe chipul nostru si fug.

Ei nu pot intelege ca o mama isi iubeste puiul inca de cand afla ca si-a facut casuta in burtica ei...si noi toate mamelele inca din prima clipa ii spunem bebe si nu cum ti-au spus apropiatii tai. Fetita ta Larisa Mihaela este ingeras, este langa tine mereu si va trai in inima ta.

Pe de o parte ma bucur ca ai scris, ca ai gasit puterea in inima ta sa ne faci cunostinta cu micuta ta, este un prim pas. Esti o mamica puternica, dorinta de a nu te da batuta si a incerca este de admirat.
Din pacate trombofilia a luat multe sufletele.

Stiu ca fetita ta Larisa Mihaela era micuta cand a plecat si stiu cat de mult doare ca nu ai un loc in care sa mergi la ea, acum aceasta pagina de pe forum este casuta voastra, casuta sufletului tau in care poti veni sa vorbesti cu ingerasa ta.
Imi imaginez cat de mult iti doresti ca memoria ingerasei tale sa ramana vie si aici gasesti cateva articole care sa te ajute in acest sens http://www.organizatiaemma.ro/node/726 .
(Si eu am acasa un locusor creat special pentru fetita mea, un locusor in care ii pun flori, aprind lumanari si pun diverse lucruri pe care le cumpar pentru ea). M-a ajutat mult si sper din suflet sa te ajute si pe tine.

Iti trimit o imbratisare si toate gandurile mele bune.
zbor lin micutei tale ingerase, zbor lin Larisa Mihaela @};-

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 20 Iun 2012, ora 02:02
de diana23ct
Nicoleta >:D< >:D< >:D< multumesc pentru vorbele bune, si tu ai trecut printr-o perdere mare si extrem de dureroasa. Este cumplit cand vezi modul in care se comporta unele cadre medicale cu pacientii fara sa tina cont ca oricare poate fi maine in situatia noastra... Multumesc lui Dumnezeu medicul meu ginecolog din tara, care m-a avut in evidenta pe perioada sarcinii este o femeie de nota 20, o femeie cu suflet care a stat langa mine in ziua chiuretajului mai ceva ca o prietena si ii sunt extrem de recunoscatoare pt tot ce a facut pt mine si fetita mea.
In cazul meu parintii au fost alaturi de mine in momentele dificile, dar nu cred ca au reusit sa constientizeze intensitatea durerii care era in sufletul meu. In prezent evit sa vb de Larisa in prezenta lor din simplu motiv ca au impresia ca exagerez sau ca imi place sa plang ceva ce ei considera ca a trecut. Din pacate cel mai dureros este comportamentul partenerului, este dureros sa spun dar in multe momente am simtit ca sotul meu a acceptat aceasta situatie, dar nu este impacata cu ea...ma refer la faptul ca nu simt o dorinta din partea lui sa fie parinte al unui copil care nu este al lui din punct de vedere biologic. In zilele urmatoare chiuretajului ma tavaleam pe jos urland de disperare ca mi-am pierdut copilul,iar el se uita la mine de la distanta fara sa scoata o vorba sau sa faca un gest. Am simtit in el o raceala care doare ingrozitor si fara sa credeti ca invinovatesc pe cineva, dar acele momente imi vor fi imposibil de uitat.
IN cazul nostru trebuie sa ma lupt in doua parti: o data cu infertilitatea si tot ce implica ea si in al 2 lea rand cu faptul ca sotul meu nu reseste sa accepte situatia ca nu se poate face nimic sa aiba un copil biologic. Uneori simt ca merg contra vantului si nu reusesc sa avansez...

Roxana multumesc pentru recomandarea facuta pentru slabit. Voi studia zilele astea in amanunt site-ul. Sunt si eu alaturi de tine,priveste inainte bucurandu-te de clipele minunate petrecute alaturi de baietelul tau. Cu siguranta te vegheaza de sus si te va ajuta sa mergi mai departe. >:D< >:D< >:D<

Va multumesc inca o data tuturor pt sprijinul acordat si eu va sunt alaturi in suferinta prin care treceti. >:D< >:D< >:D<

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 23 Iun 2012, ora 23:03
de roxanacaz
Nu prea am nici eu putere zilele astea sa ma aduc sa scriu, mai reusesc cate putin, cate ceva, dar ma gandesc mereu la tine, la celelalte mamici de ingeri... As vrea sa ne fie bine, sa ne fie liniste... e greu, nu e imposibil. Dar macar vreau sa stii ca sunt per aici, atat cat stiu, atat cat pot...

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 9 Noi 2012, ora 06:37
de marwana
Madalina te >:D< .
Azi este o zi importanta din viata ta, ziua in care te-ai nascut. Echipa E.M.M.A. a venit in casuta sufletului tau sa iti spuna La multi ani, sanatosi alaturi de cei dragi tie, vazuti si nevazuti.
In dar iti trimitem imbratisari si un buchet mare de @};- .
Fie ca aceasta zi sa fie prima zi a unui nou inceput care sa iti aduca putere, speranta si alinare

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 9 Noi 2013, ora 13:48
de ingerasulGabriela
Madalina >:D< azi de ziua ta un sincer La multi ani din partea intregii echipe E.M.M.A. si a mea personal se indreapta catre tine. Stiu ca ai trecut din nou, recent, printr-o noua pierdere si sufletul tau e frant =(( insa noi suntem aici spre a te asculta, a te intelege si sustine

Multa putere draga Madalina!

Si pentru ziua de ieri cand ati fi serbat ziua de nume a ingerasei Larisa Mihaela stiu ca ea a fost ieri frumos sarbatorita alaturi de cei a caror nume il poarta ;) si cred ca sti la cine ma refer :x

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 9 Noi 2014, ora 22:53
de monicamuresan
>:D< La Multi Ani, Madalina! Multa sanatate, bucurii si liniste sufleteasca!
Primeste din partea echipei E.M.M.A. un buchet de flori @};- si calde imbratisari >:D<

Re: Ingerasul meu, Larisa Mihaela

MesajScris: 12 Noi 2015, ora 08:31
de caresse
O:-) Larisa Mihaela, ai implinit 5 anisori in ceruri ... (*) (*) (*) (*) (*) La multi ani eterni @};- @};- @};- @};- @};-
Zbor lin, pui mic!