Forumul EMMA

Draga Gabriela, vad ca mamicile de ingeri aleg mai bine cuvintele, fiindca cunosc mai bine ce traiesti. Sper ca toate aceste incurajari sa te sustina in lupta ta de-a razbi din acest cosmar! Ma gandesc la tine si la ingerasul tau in orice zi, ma rog sa poti indura! Curaj, inca o data - curaj!!!

Multumesc ca va ganditi la mine si imi scrieti.
Mi-e dor, atat de dor,,,pe zi ce trece parca tot mai tare...
Emanuel, micutul meu, as da tot ce-as putea sa te mai am o clipa, sa iti mai sarut pielea fina si moale...de ce doare asa de tare ?simt ca ma sufoca dorul dupa tine!
as vrea sa te vad jucandu-te cu Luca in piscina, as vrea sa nu fie tot gol patutul tau ci tu sa fii acolo, zambindu-ne, gangurind, cautandu-ne cu privirea prin camera...as vrea...as vrea....dar nu am nimic din ce as vrea...pe tine n-o sa te mai am aici,,,,si asta doare asa de tare ca nici nu stiu sa exprim in cuvinte...aseara la cimitir pur si simplu am vrut iar sa sap cu mainile sa te iau de acolo, simt ca nu mai pot fara tine,,,e asa cald afara si merg sa ud florile de la mormant,,,nu pot sa nu merg acolo, desi multi zic ca nu e bine,dar acolo e trupusorul tau, care a crescut in mine,,,atat am putut sa-to ofer
mi-e doooor,tare dor de tine copilas scump.

Gabi te imbratisez....
E normal sa mergi unde este acum ''casuta' ingerasului tau (eu asa ii spun nu imi place cuvantul mormant ) ...e normal sa faci ceea ce simti ...
Gandestete si imaginazati cu se joaca el in gradina raiului ..eu asa fac cand merg la Nasuca mea ....ma uit sus pe cer si imi imaginez cu se joaca ei printre nori si atunci un zambet imi apare pe fata
Stiu ca doare dar hai sa invatam sa ''nu lasam durerea sa devina mai mare decat iubirea ''
Ai grija de tine draga mea ...
Emanuel vino in vis la mami si spunei cat de mult o iubesti ...

Imi este atat de dor de tine copilasul meu din Cer...!!! Te iubeste mama muuuult, muuuult...
Nu, nu pot trece inca peste durerea pierderii tale,,,inca ma afecteaza mult si doare asa de tare...din cauza ca merg la lucru si asta imi tine gandul ocupat, am inceput sa nu mai dorm noaptea,,,stau ore in sir si plang si disper si,,,nu mai pot,,,mi-e prea greu fara tine
De ce ai plecat? zilele astea mai mult ca pana acum ma invinovatesc iar pe mine, ca nu am luat contractiile in serios, ca puteam sa intrerup serviciul, sa stau mai mult la pat si sa te tin mai mult in burtica,,,si ai fi trait,pt ca de altceva nu sufereai...si l-am luat la rost pe tati ca si el e de vina ca nu m-a menajat mai mult, ca trebuia sa ma ajute si el la treaba mai mult ,sa nu ma lase singura,,,stia ca sunt ambitioasa si daca am vrut sa mut un dulap si el nu a putut atunci, eu m-am apucat singura,,,si nu suportam dezordinea din casa si cum imprastia Luca ceva cum adunam,,,nu stiu de ce eram atat de "insuportabila"...asa cum in seara aceea de 1 febr am mutat singura patutul tau,si 2 noptiere,n-am avut rabdare sa ajunga tati acasa,,si m-au inceput durerile offff, nici nu stiu de ce scriu despre asta aici si acum,,,dar m-am gandit mult la asta, si ma tem ca numai eu sunt de vina ca te-ai nascut asa repede,cu mai multa grija puteam sa te mai tin acolo, la loc sigur,,,de ce nu am stiut ca iti fac rau? de ce nu m-am gandit ca contractiile dureroase pot duce la nastere prematura???? de ceeeeee?????? cum ma vezi tu oare copile drag, ca din cauza mea poate tu nu ai avut sansa la viata? ma doare asa de tare,,,cum as putea sa te conving ca te iubesc muuult, ca te-am dorit, te-am asteptat ? si ca nu am stiut ca iti fac rau,m-am crezut tare, si daca ma durea, suportam si gata,,,imi amintesc ca ma apuca cate o durere mergand pe strada,si eu doar incetineam pasul...ma apuca la lucru, stand tot in picioare,si aplecandu-ma intruna la sertarele cu medicamente,,,,offff,cat ma framanta aceste amintiri si nu-mi dau pace,,,dar e tarziu...ce mai pot face? am o prietena, a patit exact ca si mine,de la 6 luni contractii,dar a stat internata cateva zile si acum e acasa, nu face nimic....si am stiut sa-i spun sa nu depuna efort, sa stea la pat linistita,,,acum stiu,,,atunci de ce nu am stiut?
de ce a trebuit sa pleci???? mi-e asa greu...

Gabriela, draga mea, cum te invinovatesti?! Oare nu suntem vinovati doar de raul comis intentionat? sau de faptele de a caror urmari suntem constienti? tu nu ai vrut, nu ai stiut!!! si de altfel, ce te face sa crezi ca ti se datoreaza...? Emanuel nu a plecat din vina ta, cum sigur nu a plecat nici un ingeras de langa mamele care ii plang atat! Crezi oare ca tu te-ai impotrivit Cerului? Crezi ca fiul tau ar fi avut zile pe care tu nu i le-ai dat? Nu face asta, nu te mai chinui! Daca Emanuel nu e aici, inseamna ca asa a decis Dumnezeu...dincolo de intelegerea noastra limitata! Ca nu pricepem de ce se intampla astfel,...dar sa credem ca intelegem, ca stim...e prea mult! Draga mea, gandeste-te ca ingerasul tau e intr-un loc mult mai frumos decat pamantul, ca acolo ii e bn, ca nu-i lipseste nimic, ca are totul...si te asteapta, ..va asteapta!
Hai, curaj dinnou! Fruntea sus, nu ai ucis pe nimeni, doar ai iubit si iubesti...si asta te binecuvanteaza!

Multumesc draga Daniela pt ca mi-ai scris,,,stii, starea asta de vinovatie nu o am tot timpul, dar cateodata apare atat de puternic in mintea mea,,,pana la urma stiu ca si asa, la 7 luni si 2 kg ar fi putut trai,,,chiar daca nu l-am tinut mai mult in burtica, ar fi putut avea sansa la viata,,,daca Dumnezezu ar fi vrut,,,dar El nu a vrut, nu m-a ascultat cand L-am rugat sa nu mi-l ia,,,si stie El de ce,,,eu nu stiu,,,
Mi se spune sa trec peste, sa merg inainte,,,,bine, merg, dar asa cum pot, cu intristarea asta in inima,nu pot sa o las, nu am cum,,,doar cand ma gandesc cum mi-am dus copilasul in micul sicrias alb si l-au pus in pamant,imi vine sa urlu,,,si in mine asta fac,,,cum sa imi stiu copilul acolo? copilul meu iubit, dorit, asteptat... atat as vrea sa vina in visul meu sa imi spuna ca e bine acolo sus,,,,Te rog, ingerasul meu iubit, vino in visul meu si stampaar-mi putin dorul ! Tu stii cat te iubesc!!!!!

Stie ca-l iubesti! E parte din tine, din sufletul tau; cat a avut viata...a avut prin tine, acolo...cuibarit in pantecul tau, ti-a auzit inima, te-a simtit! Ii esti mama pt eternitate, nimic nu va schimba asta!
Stii Gabriela? te port mereu in gandul meu, asa, o straina cum iti sunt, durerea ta ajunge pana la mine. Si-atunci, te-ntreb:cum sa n-ajunga dragostea ta pana la Emanuel?

ma ajuta sa stiu ca cineva se gandeste la mine,mai ales in aceasta perioada cand nimeni nu ma mai intelege,prietenii si cei cunoscuti fug de suferinta noastra,si poate e dreptul lor,,,in acelasi timp ma intristez sa stiu ca ingreunez pe cineva cu durerea mea,eu ma descarc scriind aici,insa nu as vrea ca suferinta mea sa intristeze si pe altii,,,, ceea ce nu e chiar posibil fiindca si eu plang citind fiecare poveste de aici,ma pun in situatia fiecarei mame care isi spune durerea si o inteleg...
tu,mamica Daniela,ma intreb oare cum poti sa ne intelegi? oare nu iti face rau stand aici si ascultandu-ne? chiar cred ca esti speciala ,pt mine ai avut atatea cuvinte de incurajare,mi se pare ca intelegi asa bine prin ce trec...
eu, inainte sa il pierd pe Emanuel, aveam in mine sentimentul asta de compasiune pt cine trecea printr-o asemenea drama, ma intristam cand aflam ca cineva si-a pierdut copilul,si mereu imi spuneam ca eu nu voi putea indura asa ceva,dar totusi nu puteam simti in profunzime ce inseamna asta...si uite ca mi s-a intampat si mie, si acum altfel inteleg totul, nu se compara cu ce mi-am imaginat ca ar putea fi...e muuuuult mai greu si mai dureros, trec prin atatea stari incat daca nu as citi aici, as crede ca o iau razna...e greu sa nu am si acest copilas pe care l-am iubit si l-am asteptat atat de mult, sa nu fie si el cu noi...
eu,,,nu prea mai vb cu nimeni despre asta,mi se pare ca toti au uitat, si ma inchid in mine,imi duc durerea singura,e asa greu...dar parca nici nu vreau sa impovarez pe nimeni cu suferinta mea,fiecare are poate in viata lui o suferinta, mai mica sau mai mare,si ii ajunge,,,
as da orice sa imi aduc copilul inapoi,dar stiu ca nu e posibil,si doare fiecare zi, fiecare ora si clipa fara el,,,,pt ca azi sunt 21 de saptamani de cand a plecat, si ma doare,,,,ma doareeee,,,,si mi-e dooooorrrrr ........
te iubesc mult,baietelul meu din Cer,,,,de ce esti tu acolo si noi aici? familia noastra va fi intreaga doar cu tine, al doilea copilas al nostru!

Crezi ca te inteleg? Eu nu stiu daca asta e intelegere, stiu doar ca e neputinta! O neputinta de neinvins, caci nu te pot ajuta, nu-ti pot alina of-ul acesta sfasietor. Bine macar ca prezenta mea aici te sustine cat de cat, iti face un bine infim. Tu si povestea ta ma tineti "treaza", constienta de minunea pe care o traiesc zi de zi, si ma vad mica, atat de mica stiind ca nu fac nimic sa merit fericirea asta, fericirea asta pe care datorita tie o constientizez...O fericire pe care cu teama, cu smerenie o pronunt si.. .o traiesc!
De cand am cunoscut aceasta parte intunecata (atat cat pot pricepe) a vietii tale, pur si simplu, imi sta gandul la tine, la micutul Emanuel ..la cosmarul pe care il traiesti. Asa cum ti-am mai zis, nimic nu ne desparte, decat acest "fir subtire"..pe care nu stiu sa-l numesc, dar IL VAD! Si-apoi unde sa fug? Cum sa te las? "Nevoia" ta ma depaseste, dar stau aici, sa nu te mai simti singura, sa aiba vorbele si durerea ta ecou...Eu stiu cum e ca ceilalti sa nu inteleaga, si nu asta doare, ci indiferenta, superficialitatea cu care trateaza viata si trairile celor pe care ii numesc "apropiati, prieteni, rude". Dar nu-i de judecat, tu stii cel mai bine ca cineva care nu a trecut printr-o tragedie ca a ta, nu poate pricepe.. si cum bine ai spus, poate deja le are pe-ale lui. De-asta nu te intrista mai tare, destul te lupti cu suferinta ta. Si poate cei ce te cunosc nu vor sa-ti rascoleasca amintiri dureroase, poate vor de fapt sa te fereasca de intristari. Iar daca tie iti face bine sa vorbesti, sa scrii, sa te descarci...curaj! Eu nu pot decat sa te incurajez sa-ti usurezi sufletul, sa fii puternica in fata acestui noian de trairi sfasietoare, sa fii increzatoare ca Emanuel te iubeste dincolo de orice limitare umana, dincolo de timp...

Dragul meu, astazi implinesti 5 luni...de ce nu esti langa mine sa-ti spun asta? sa vad cat de mare te-ai facut,poate ti-ar fi iesit dintisori,,,fratiorul tau a avut primul dinte la 4 luni jumate...offf, cat ma doare ca nu esti cu noi,,oare cu cine ai fi semanat? cum ai fi aratat? intrebari fara raspuns, realitatea e cumplita...ne lipsesti,pui,,,,

o noua zi de 4...au trecut 5 luni de cand ne-ai parasit,,,ma doare asa de tare ca trebuie sa merg la tine la mormant si sa-ti vad numele scris acolo,,,cum ,tu, copilasul meu, in loc sa fii acasa, la mami in brate, esti acolo,sub pamantul rece...trupusorul tau , ochisorii tai frumosi, manutele tale fine cu degetele lungi,,, ... mi-e atat de dor sa iti mai sarut o data chipul frumos si dulce,manutele si piciorusele micute,,,,mi-e dor de tine dragul meu! dorul acesta ma arde in fiecare zi, si ma rog in fiecare dimineata sa primesc o noua doza de putere, ma rog sa ma ajute Dumnezeu sa-mi duc durerea si dorul in inima, sa nu ma doboare,sa pot merge inainte chiar daca imi lipsesti atat de mult...si uneori nu stiu cum de mai pot trai si respira dupa ce te-am pierdut... te iubim muuult!

Gabriela draga, ma rog impreuna cu tine pentru "doza de putere" de care ai nevoie. Imi pare rau ca nu pot face mai mult...Dar e cursul firesc al lucrurilor,...ca o mama sa-si planga nemangaiata copilul. Cuvintele sunt de prisos, raman muta, amortita de neputinta...nu stiu scumpa mea cum sa-ti alin durerea. Poate ca si pe tine timpul te va vindeca (macar putin!), 5 luni...e prea recent, atat de vie amintirea. Poate ca intr-o zi amintirea iti va face bine si vei putea zambi ca l-ai avut pe micutul Emanuel, ca ai fost binecuvantata sa il ai, macar ca nu ai avut timp sa te bucuri de el.
Iarta-mi nestiinta, poate vorbesc prostii, nu stiu ce sa-ti mai zic...suferinta ta ma copleseste. Astept ziua in care sa te simt mai intremata!

Emanuel, de cand ma rog sa vii in visul meu, ma gandesc ca asa mi-ai mai alina putin dorul,,,inca te astept,,, ...ma gandesc cu durere in suflet la scurta ta viata pamanteasca,,,abia ai venit pe lume, abia ai deschis ochisorii ca i-ai si inchis pt totdeauna...si mi-e atat de dor sa te mai strang o data la piept, sa te pup si sa-ti spun cat te iubesc...mi-e tare,tare dor...
e f cald afara,la mormantul tau florile din apa se ofilesc de la o zi la alta de caldura asta sufocanta,,,,merg mereu sa le ud,nu stiu, dar ma simt si mai aproape de tine acolo...doar ca sunt zile cand nu pot sa merg...nu pot pt ca ma simt atat de slaba ,si mi-e greu sa merg,,,,altadata simt ca parca ma astepti sa vin la tine, desi vin atat de goala de acolo, atat de neputincioasa ma simt, durerea ma doboara si parca nu mai pot inainta... cred ca sunt normale pana la urma si starile astea, asa ca nu cred ca o sa te superi daca o sa fac asa cum simt,o sa vin la tine atunci cand simt,,,desi pana acuma daca nu m-am dus o zi, sigur m-am dus in urmatoarea... vineri am mai aranjat mormantul, ti-am adus 2 masinute,de fapt Luca ti le-a adus,,,si i-am zis lu tati sa faca el din pietricele o sosea pt masini,,,si am vazut ca a plans cand a facut-o,,,am facut-o amandoi pana la urma,,,il doare si pe el ca nu esti cu noi, ca nu se va putea juca cu tine niciodata.. ..ne doare pe toti, Luca zilnic vorbeste de tine, cat e de micut...doar putin sa ma vada trista ca ma si intreaba" ce-i mami? plangi dupa emanuel?" si de cateva zile imi spune" lasa mami, nu mai plange, ca mergem si noi la el..." nu stiu cat pricepe din ce i-am tot explicat, dar cred ca stie destule...si a devenit atat de sensibil... imi dau seama ca nu o sa-mi revin niciodata, ca nu ai cum sa-ti revii din asa ceva,,,doar ca invat sa traiesc fara tine si sa iau fiecare zi asa cum vine,,,mi-am schimbat locul de munca, si chiar daca fac naveta 20 km ma simt mai linistita aici/...aaaa....in prima zi de lucru am facut inventar,,,seful meu a deschis geamul si a intrat o randunica, a zburat cateva secunde prin farmacie si a plecat...nu am spus nimanui, dar am plans si am simtit ca tu ai venit sa ma saluti si sa-mi spui ca stii si te bucuri ca m-am mutat...
orice ar fi,oricat de puternica as putea deveni cu timpul, simt si stiu ca viata noastra a luat o mare intorsatura si ca nu va mai fi niciodata ce a fost...tu mereu ne vei lipsi, ai fost si esti al nostru....si ne-ai fost luat prea devreme... noi te iubim muuuult,toti !

mi-e dor de tine Emanuel....atat de dor..... !!!!

Emanuel ti-e mereu alaturi, chiar daca nu il simti si nu il vezi, te iubeste cum numai El stie sa o faca
Si noi....noi te purtam in suflet

Ma gandesc din nou la tine , si imi este atat de greu ca nu esti cu mine, cu noi,,,aseara am plans din nou pana la epuizare, inca mai am des stari de acest fel...si simt ca nu mai pot, te vreau inapoi, asta e tot ce-mi doresc sa fii cu mine, sa-ti mai sarut pielea fina si catifelata, sa-ti mai privesc chipul frumos si dulce,,,imi lipsesti atat de mult, copilasul meu din Cer!!! niciodata nu ma voi mai simti implinita pe acest pamant, e atat de greu sa traiesc fara tine...nu mai vb cu nimeni, mi se pare ca toti au si uitat, dar eu nu,,,nu mi-am revenit deloc, chiar daca cei din jur cred ca am trecut peste,,,incerc sa-mi duc crucea singura, sau cu ajutorul Domnului,,,dar uneori simt ca nu mai pot,,,si azi asa simt...

offf draga noastra, daca am putea sa iti alinam cumva dorul.....de Emanuel
Gandeste-te ca Lui ii este bine...acolo...oriunde sufletul iar zburda acum!

.....suntem plecati de acasa, la insistentele lu tati am venit cu Luca la salina,,,ahhhhh, cat de greu am acceptat, am facut-o numai si numai pt Luca, pt ca ii va intari organismul, era mai sensibil , facuse multe ture de bronsita dar dupa cura de salina de anul trecut a fost bine,,,si pt asta am venit iar...dar cand tu erai in burtica vorbeam cu tati ca la toamna vom veni toti 4,,,si cum am venit noi acuma fara tine? stii cat de greu imi e??? am lasat-o pe tusi mimi sa se duca la mormant, si ea merge zilnic... azi ,pe cand ne plimbam am vazut o familie cu un copilas de 3-4 ani si un bebe in carucior,,,i-am zis lu tati ca asa trebuia sa fim si noi,,,
orice as face gandul mi-e la tine,,,amintirea ta e mereu cu mine...cel mai tare ma doare ca ai plecat sub ochi mei,,,vorbeam azi la tel cu prietena mea,care are si ea 2 ingerasi sus,,,2,,, ...si ii spuneam ca amintirea ultimelor tale clipe ma va urmari toata viata, e o drama ce nu are cum sa fie uitata, depasita,,,cand imploram Cerul si parca era inchis, nu mi te-a lasat...mi-am dat inca o data seama ca nimic nu-mi mai poate aduce vreo bucurie in lumea asta,desi ma bucur ca il am pe Luca, am un sot alaturi de mine, dar toate sunt umbrite de drama pierderii tale,,,imi voi reveni vreodata? ma rog sa vii in visul meu, vreau sa-mi mai alini dorul,,,nu ai venit niciodata....pui mic,mi-e taaaareee dooorrrr...!!!!

am incercat sa intru mai rar aici,pt ca ma simt rau,,, ... am avut niste stari ca am ajuns la spital,,,totul pleaca de la psihic ,s-a adunat atata durere si amaraciune ca au inceput simptomele oboselii psihice sa se arate,si nu e deloc simplu...incerc, ma silesc sa razbesc, zi dupa zi,,,ceas dupa ceas,,,doar ca uneori nu pot, si cad,,, totusi, simt ca mi-e dor, si ma doare, as vrea s transform cumva dorul asta in iubire, sa nu mai doara sa tare...
ai venit Emanuel in visul meu, te tineam in brate, aveai o zi, traiai si stiam ca a 3-a zi o sa pleci,,,si mi-era groaza de acea zi, dar nu te mai lasam din brate,,,te aratam tuturor cat esti de frumos si le spuneam ca nu vei sta mult,,,,si mai stiu ca ai plecat si eu am plans cu atat amar,,,si m-am trezit,,,de ziua lui buni te-am visat, cu atat drag te tineam in brate,,,,macar in vis am reusit sa fac asta, ,,
te iubesc copile drag!!!