Forumul EMMA

Bianca are dreptate: suntem aici...Te ascultam, nu pasiv...ci luand parte la strigatul tau de dor, de neputinta! Micutul Emanuel, trebuie fie fericit acolo unde e, caci stie ca mamica lui il iubeste enorm, ca astepti nerabdatoare reintalinrea....
Aveam 12 ani cand mi-a murit un verisor de doar 2 luni, era primul si singurul copil la parinti. Imi amintesc ca la inmormantare m-au sfasiat mila, neputinta...statea acolo, in sicriul acela mic, imbracat intr-un costumas alb...si era atat de frig...si el avea sa ramana singur...pt totdeauna...Caci nimeni nu avea sa se mai intoarca la mormantul lui, poate doar bunica noastra, cand merge la rude...Asa copila cum eram, am suferit teribil, iar acum inteleg cat de norocosi sunt ingerasii vostri, ca si Emanuel... O mama plange dupa el, merge la mormantul lui...ii striga numele, ii duce dorul, insa micul Razvanel (asa se numea...) e deja uitat. Parca n-ar fi fost. Acum l-am amintit pe acest site...sa fie si el un ingeras!
Scuza-ma ca ti-am zis toate astea, vroiam doar sa concluzionez ca fiul tau e binecuvantat de dragostea ta netarmuita, dragostea ta de mama care il urmeaza dincolo de moarte. Fii puternica!!!

va multumesc tuturor celor care mi-ati scris
am vrut sa intru sa iti spun cat te iubesc,micutul meu ,,,,tu stii asta, doar iti spun atat de des,,,acasa,imi ridic ochii in sus ,imi incrucisez mainile pe piept ca si cum ai fi in bratele mele,si iti spun de nenumarate ori ca te iubesc mult, ca mi-e dor...iti spun la mormant,noi vorbim muult,,,,de fapt vorbesc doar eu, ma rog domnului sa-ti transmita, sa ma auzi cumva...
offfff emanuel, copil drag, cat ne lipsesti...nimic nu mai este cum trebuia sa fie,toate s-au complicat, parca nu gasesc putere sa iau nici o decizie importanta,nu simt ca as lua-o pe cea mai buna in starea asta... pt ca ma gandesc muuuult la tine, si mi-e doooorrrr!!!!!
te iubesc mult, copilasul meu din Cer !!!

Draga Gabriela,
Sa nu te indoiesti niciodata ca micutul Emanuel nu a stiut ca esti langa incubator. A stiut mereu ca esti acolo si-i tii sufletelul in palme langa inima ta. A stiut ca sunteti cu el si tu si tatal lui. L-ati ajutat sa vina pa Pamant si apoi i-ati dat drumul sa zboare asa cum avea el scris in cartea vietii lui. Unii copii sunt ingeri inca de la conceptie. Atat este drumul lor. Poate ca isi aleg parintii dupa capacitatea lor de a iubi, de a putea duce durerea si dorul intreaga viata, de a invata sa traiasca si sa se reintegreze in lumea asa-zisa normala purtandu-si tristetea cu demnitate.
Ai grija de tine.
Pentru Emanuel.

...cu drag...

Am inceput de ieri serviciul,,,,am stat 4 luni acasa...atat de mult,,,si totusi nu m-am simtit pregatita sa ma duc, m-am rugat muuuult sa primesc putere,sa fiu tare...nici nu am intrat bine in farmacie ca o doamna m-a intampinat zambind,m-a intrebat ce fac ,voia sa ma intrebe de tine bebe,dar s-a oprit cand m-a vazut in negru si m-a intrebat cine a murit,,,, offff ce cuvant urat,asociat cu tine,copilasul meu drag,,,,si cu cat greu i-am spus ca de fapt copilasul meu nu mai este...
nu m-am gandit ca va fi asa greu sa stau la lucru,atatea ore,,,sa nu ma pot gandi la tine cand si cum vreau,,,de fapt cat ii ia gandului sa zboare?totusi, trebuie sa ma concentrez pe munca, e atata responsabilitate, atat de usor mi se parea inainte si acum parca totul s-a complicat,,,munca fizica ma ajuta, dar psihic mi-e greu,,,ma simt parca vinovata ca trebuie sa fac si altceva,daca scap un mic zambet trist si sters,ma simt vinovata si pt el,,, as fi vrut sa nu mai fie nimic,sa ma inchid undeva si sa nu trebuiasca sa mai intalnesc oameni fericiti,desi toti imi sun ca e mai bine ca merg la lucru,imi mai iau gandul de la tine,,,dar eu nu vreau asta,eu te vreau inapoi sa fim familia fericita care trebuia sa fim acuma,,,
te iubesc copile drag, si chiar daca asta e mersul vietii,trebuie sa muncim, sa mergem inainte, sa stii ca nu te uit,nu am cum,esti aici, chiar in inima mea! daca te-as putea aduce inapoi, as sta toata ziua plangand, as face o scara din lacrimile mele,dar tu nu mai vii la noi, ne astepti pe noi la tine...si la tati ii e dor, aseara a spus la cimitir ca ii e dor,dar ca esti in inima lui tot timpul,,,cat esti de iubit...

Servici usor draga Gabriela. Cu timpul te vei acomoda si nu-ti va mai fi chiar atat de greu.
Nu te simti atat de vinovata daca "scapi un zambet". Ingerilor nostri le plac zambetele. Le dau liniste in lumea lor.
Te imbratisez cu drag.

Draga Gabriela,sper ca munca iti va face bine...fara sa te simti vinovata! Emanuel e in inima ta, chiar daca gandurile iti sunt acaparate de altceva. Crezi ca nu vrea sa-si vada mamica fericita? Ah ..fericita...e exagerat, nu? Pana si gandul de-a mai spera la fericire te face sa te simti vinovata. Ingerasul tau a fost aici sa te mangaie, nu sa te raneasca...asa cred eu. Il iubesti atat de mult, lasa dragostea asta sa curga lin...
Scriu si sterg...si tot asa...e greu sa vorbesti unui om incercat de atata durere, am impresia ca orice cuvant iti face rau, caci stiu ca orice-as zice nu te poate mangaia...doar tu poti s-o faci! Indrazneste!!! Stiu ca pana si acest simplu cuvant te mahneste, simti k ai o datorie morala ca pana si trairea sa-ti fie indoliata, k ai pierdut dreptul de-a mai fi fericita, de-asta te simti asa de vinovata si pt un zambet sters.
Micutul Emanuel sigur isi vrea mamica zambind, asa cum vrea si Luca...asa cum toti copilasii isi doresc! Curaj draga mea!

E greu la serviciu! Te inteleg perfect! Cu timpul va deveni suportabil. Curaj! Si multa credinta! Aveti grija de voi!

din suflet!

pentru EMANUEL!

Va multumesc din suflet pt incurajari ,daca ati stii cat ma ajuta... programul mi-e mai aglomerat de cand am inceput serviciul,pt ca atata treaba e pe acasa, totusi incerc sa intru,desi de multe ori doar pt a citi ce mai faceti voi,,,,as vrea sa pot la randul meu sa incurajez alte mamici,pt ca si eu am primit curaj,mangaiere, citind mesajele voastre...
Intr-adevar, cand sunt la lucru nu ma mai gandesc atat de mult la Emanuel,pt ca mintea mi-e ocupata cu alte treburi,totusi, imi zboara gandul la el, de multe ori cand vin acasa trebuie sa plang mai mult,parca sa ma descarc pt cat nu am plans,,,si da, ma simt inca vinovata pt ca trebuie sa-mi ocup timpul cu altele,,,si atunci cand sunt la lucru si simt ca nu mai pot, ma rog Domnului sa imi dea putere,daca a ingaduit aceasta incercare in viata mea,El sa ma si intareasca sa pot trai cu durerea in inima,,,,
Va imbratisez pe toate mamicile, si inca o data va multumesc ca ati luat din timpul vostru si mi-ati scris,,,,imi faceti un mare bine,,,,as vrea sa va pot rasplati la toate cumva, dar stiu ca Dumnezeu e sus si va va rasplati!

sa-ti usureze Dumnezeu sufletul...sa treci cu bn si peste aceasta zi.

..o imbratisare calda pt tine si o ruga pt ingerasul tau...Cu drag!

Copilasul meu din Cer,tu stii cat te iubesc,,,ti-o spun atat de des... ....imi pare atat de rau ca nu esti cu noi,ma intreb adesea oare cum ai fi aratat acum, ai fi avut 4 luni si 12 zile... cat de greu mi-e fara tine,viata parca nu mai are sens,zilele trec asa de greu,,,am inceput sa vin la lucru,asta imi ia mult timp,dar eu nu mi-am revenit,,,si ma tem dragul meu, ma tem ca nu voi rezista sa traiesc cu durerea si dorul dupa tine
Tot merg la cimitir,zilnic,,,de ce trebuie sa te am acolo? sa fie numele tau scris pe cruce???? ma doare inima cand vad...puiul meu,mi-e asa doooorrrrrr

tare de tot! Iti inteleg dorul, durerea, neimplinirea! Este atat de greu Ai grija de tine!

Draga Gabriela , o mare si calda imbratisare !

Off ,doamne , e atat de greu !

Si eu ma duceam atat de des la mormant , si eu incercam la inceput . plangand in hohote sa sap mormantul sa-l deschid sa-mi scot puiul de acolo crezand cu disperare , ca poate va trai va fi bine ... Asta este durerea sfasietoare si cumplita a unui parinte de inger !

Insa draga mea , am cerut ajutorul ingerului meu plecat la Ceruri , intr-o zi cand am stiut ca daca voi mai continua asa nu voi mai putea sa ma mai ridic din pat , nu-mi voi mai putea trai viata ...Si l-am primit , l-am visat ..si cand m-am trezit ..ceea ce am simtit , nu poate fi descris in cuvinte ...Acea liniste rupta din RAI , ce nu poate fi spusa in cuvinte , inca ma mai durea insa durerea a inceput sa se transforme in iubire ..pura iubire pentru puiul meu si atat !!

E , poate prea devreme pentru tine , sau poate nu , numai tu decizi cand suferinta ta va lua o alta forma , noi suntem insa aici , cu drag si cu multa intelegere si iubire , si te vom srpijini , te vom intelege si vom plange cu tine ori de cate ori dorul te va macina !

Insa draga mea , stiu sigur ca intr-o zi te vei ridica , pentru ca esti o mamica de inger , si de aceea esti foarte puternica ..Ca noi toate , si pentru ca nu esti singura , si vei invata alaturi de noi sa mergi mai departe , impreuna cu puiul tau ingeras si familia ta de pe pamant .

Vei invata sa te ridici si sa traiesti de dragul ingerului tau , pentru ca el nu doreste sa suferi atat de mult , el este langa tine , si traieste prin tine , atata timp cate zile vei mai avea pe acest pamant , si sa nu uiti el te va astepta cand va veni si vremea sa pasesti Dincolo , si atunci vei sti cu siguranta ca el nu a fost atat de departe pe cat credeai !

Tu ai o legatura speciala cu el si-l poti simti , chiar dincolo de moarte , legatura dintre mama si copilul ei nu se poate rupe niciodata , pentru ca e facuta din iubire pura cea mai rezistenta din toate sentimentele traite vreodata pe acest pamant !

Ma rog ca Puiul tau sa-ti dea putere , ca iubirea divina sa te inconjoare si sa-ti aline suferinta , multa putere draga mea !

Va multumesc din tot sufletul pt cuvintele voastre frumoase si din suflet,ma incurajati atat de mult...sunt zile in care sunt mai linistita,dar majoritatea sunt zile grele,cand simt ca nici nu mai vreau sa traiesc aici fara puiutul meu,,,si ma intreb iar DE CE? DE CE DOAMNE NI L_AI LUAT? cand merg la mormantul lui ma simt atat de pustiita, imi revine in minte toata viata lui, atat de scurta, imi amintesc cum arata in incubator, mic si ata de frumos, cel mai frumos pt mine,,,cat de mult asteptam sa il iau de acolo, sa plecam acasa amandoi,,, am plecata acasa fara el,,,pe el l-a adus tati,dar nu asa cum am visat,ci in micul sicrias alb,,,ahhhh, dar cum sa traiesc cu durerea asta? cand imi amintesc ultimele clipe din viata lui,simt ca ma sufoc, ca innebunesc,,,,am sperat pana in ultima clipa ca nu va pleca....simt durere, dezamagire, dor ,furie, nedreptate....
pui mic, te iubesc atat de mult, nu e zi sa nu-ti vorbesc, sa nu fii tu prezent in viata mea,,,,dar as vrea sa fii real, sa te pot atinge,,,aseara am simtit un dor nebun de a te lua in brate si a te strange la piept
nu stiu de ce, dar uneori mi se pare ca e vis, astept sa ma trezesc si nimic sa nu fie adevarat,dar timpul tot trece si eu nu ma trezesc din cosmar,,,aseara la mormant il intrebam pe tati"sigur e realitate?"pt ca nu o mai pot suporta, e prea greu...
as vrea atat de mult sa te visez,eu simt ca daca te-as visa m-as mai linisti...te rog apari in visul meu,mi-e atat de dor....te iubesc,puiul meu mic!!!

cu drag! Multumesc pentru gandurile tale!
Ma doare sa vad atata suferinta... ...Stii, imi doream si eu atat de mult sa-l visez pe David...visam copii mici dar nu era EL...atata zbucium, atata framantare....Intr-o noapte am visat.....mi s-a parut ca pentru o fractiune de secunda, sau nu imi amintesc mai mult.....am visat ca parca priveam de la distanta un cerc mare de ingeri si in mijloc era un inger....stiam ca e David...Toti ingerii erau in genunchi! Se rugau pentru noi, mamicile lor! Nu am vazut de aproape ...as fi vrut sa-i vad fata, sa-l strang in brate... Nu vreau sa te intristez! Am certitudinea ca ai nostri copii sunt ingerii lui Dumnezeu care se roaga pentru noi si ne pregatesc drumul spre ei, locul alaturi de ei!
Iti doresc liniste, sanatate si bucurie alaturi de familia ta!
Pentru Emanuel, nume sfant, "Dumnezeu este cu noi!" multe jucause!

4 luni...5 luni... 1 an... o viata... Niciodata nu va fi trecut destul, prea mult sau prea putin. Parca timpul curge altfel pentru noi. E greu sa reintri intr-un ritm, pt ca nu va mai fi niciodata la fel. insa e clar ca trebuie sa facem CEVA, sa muncim, sa avem o ocupatie. Pe mine una ma ajuta sa merg inainte, mai taras, mai in picioare, asa cum pot, dar imi da putere sa traiesc. Timpul alina ceva dn durere, dragostea devine mai puternica; dar lacrimile tot vor veni cand te astepti mai putin, cand le cemi sau cand vor ele. Pt ca avem copii, pt ca ei sunt vesnic copiii nostri si neputinta de a-i strange in brate ne sufoca. dar in timp durerea e mai blanda parca; 10 luni au trecut de cand Zazi nu mai e aici, si acum am lacrimi in ochi, in timp ce scriu, dar e mai usor, o pot spune cu sufletul deschis... Pt ca stiu ca ei ne iuvesc, ne sunt alaturi si vegheaza.