E ultima zi a anului 2012,,,,an care promitea multe, dintre care cel mai de pret erai tu, Emanuel...retraiesc de atatea ori clipele venirii tale neasteptate pe lume, imi era frica sa nu ni se intample ceva mie, pt ca aveam uterul cicatriceal de la prima nastere, iar tie pt ca erai mic,,,dar nu foarte mic, la 2 kg erai bine, puteai ramane,,,de ce nu ai ramas? uneori cred ca am acceptat ca ai plecat, altadata,,nu mai stiu,,,stiu insa ca acest an 2012 va ramane in amintirea mea ca cel mai greu an, in care am trait cele mai grele clipe din viata, am trecut prin cea mai grea incercare de pana acum...
tu stii cat de mult as fi dorit sa fii cu noi, ieri ma uitam la un verisor de al tau, care are 1 an si 2 luni, si mi se pare ca seamana cu tine,,,tu trebuia sa ai aproape 11 luni,,,m-am oprit si l-am privit, el fugea prin casa, s-a oprit si s-a uitat la mine cateva secunde,,,pur si simplu am vrut sa cred ca te vad pe tine, ca poate cam asa ai fi aratat, stiu sigur ca aveai acelasi nasuc, si gurita,,,Mi-e atat de dor uneori, atat de dor,,,si ma intreb de ce mi-e asa dor cand tu esti in inima mea, de unde sigur nu ai sa pleci niciodata,,,dar mi-e dor de chipul tau, de tine, de ceea ce trebuia sa fie, sa te tin de manute cand vrei sa umbli, sa te iau in brate, sa te hranesc , sa te alint, sa-ti fac baita,,,mi-e dor de tot ce inseamna Emanuel ! nu stim ce ne asteapta in noul an, dar ma rog Domnului sa ne dea putere sa ne purtam crucea in fiecare zi, sa mergem inainte chiar daca e asa de greu...