Bianca are dreptate: suntem aici...Te ascultam, nu pasiv...ci luand parte la strigatul tau de dor, de neputinta! Micutul Emanuel, trebuie fie fericit acolo unde e, caci stie ca mamica lui il iubeste enorm, ca astepti nerabdatoare reintalinrea....
Aveam 12 ani cand mi-a murit un verisor de doar 2 luni, era primul si singurul copil la parinti. Imi amintesc ca la inmormantare m-au sfasiat mila, neputinta...statea acolo, in sicriul acela mic, imbracat intr-un costumas alb...si era atat de frig...si el avea sa ramana singur...pt totdeauna...Caci nimeni nu avea sa se mai intoarca la mormantul lui, poate doar bunica noastra, cand merge la rude...Asa copila cum eram, am suferit teribil, iar acum inteleg cat de norocosi sunt ingerasii vostri, ca si Emanuel... O mama plange dupa el, merge la mormantul lui...ii striga numele, ii duce dorul, insa micul Razvanel (asa se numea...) e deja uitat. Parca n-ar fi fost. Acum l-am amintit pe acest site...sa fie si el un ingeras!
Scuza-ma ca ti-am zis toate astea, vroiam doar sa concluzionez ca fiul tau e binecuvantat de dragostea ta netarmuita, dragostea ta de mama care il urmeaza dincolo de moarte. Fii puternica!!!