"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Copilasul meu iubit,ma gandesc mereu la tine cu un dor asa de mare... Trebuie sa acceptam voia Stapanului, imi spunea cineva ca Dumnezeu cu siguranta nu greseste niciodata,dar e asa de greu...in fiecare zi merg la cimitir, simt ca asa ma descarc putin de durerea asta,uneori as ramane acolo cu tine,dar tu nu mai esti acolo, tu ne privesti din Cer...am plantat atatea flori, ultimele garofite stau acolo de o saptamana si nu le-a furat nimeni,,,ma necajeam cand erau luate din flori, cum poate cineva sa fure de pe un mormant al unui copilas plecat de 3 luni si 5 zile... chiar daca nu o sa scriu asa des pe forum,din lipsa de timp,nu inseamna ca nu ma gandesc la tine,,,tu esti prezent tot timpul in mintea mea. ...cand era Luca mic,am inceput sa scr intr-un carnetel povestea nasterii lui,apoi luna de luna toate progresele,cat lua in greutate,cand a tinut prima oara jucaria,primul dinte,primul cuvant,primii pasi, prima poezie,ma gandeam ca imi va folosi ca reper la urmatorii copii,,,cand am stat cu tine in spital am inceput si pt tine un jurnal,,,am scris cum te-ai nascut,c simteam cand veneam de la tine ,insa prea scurt a fost timpul,daca as fi stiut as fi notat acolo fiecare detaliu legat de tine,dar eu am sperat ca am atata timp inainte...in prima noapte dupa ce ai plecat am gasit putere sa notez asta si sa scr ce simt apoi mi-am zis cu durere ca acest jurnal se incheie aici,nu am reusit sa umplu paginile cum facusem la primul copilas...insa dupa cateva zile am continuat sa scriu,dar nu cum cresti tu, ci cat de mare e durerea si dorul, cat de greu e fara tine,m-am descarcat acolo si am umplut paginil asa ca a trebuit sa incep altul...nu aflasem inca de acest forum...acum mai scriu si aici, dar oricat as scrie nimic nu imi poate mangaia sufletul, absenta ta e prea greu de suportat,ma rog sa primesc un semn, un vis,,,dar nimic nu se intampla...
...nici nu mai stiu cine sunt si ce trebuie sa fac,,,peste nici o luna ar trebui sa ma intorc la munca,dar nu stiu daca voi putea...toata lumea va intreba de tine, imi va fi prea greu... Atat as vrea sa fii cu noi, drag Emanuel...
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
tu stii ca Luca merge la gradi, de o saptamana,,,ma bucur ca sta,desi azi a plans si nu m-a lasat sa vin acasa pana ce au ajuns verisorii lui...acasa e o atmosfera asa trista si e bine pt el sa fie la gradi... cand tu erai in burtica mea,ii povesteam la Luca ca vom merge cu tine cu caruciorul sa-l ducem la gradi si inapoi,,,numai lucruri fumoase i-am povestit de tine,l-am facut sa te iubeasca inca din burtica,sa nu fie gelos,,,si nu a fost,pt ca si azi intreaba de ce ai plecat,ii e dor si lui...intr-o zi mi-a zis ca e suparat pe Dumnezeu ca ni te-a luat...ingeras iubit,ce frumos era cu tine, cata fericire si implinire ne aduceai...au ramas doar amintiri,lacrimi, deznadejde, disperare, dor,
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
gabrigia scrie:...au ramas doar amintiri,lacrimi, deznadejde, disperare, dor,
Draga mamica, Luca si ingerul tau Emanuel te vor ajuta sa infrangi deznadejdea si disperarea. Luca te va ajuta prin faptul ca e dependent de tine, prin faptul ca te iubeste atat de mult, prin faptul ca e mic si fara aparare si pentru ca tu il iubesti. Emanuel te va ajuta veghindu-te pe tine si pe cei dragi. Infrangand deznadejdea si disperarea ii vei putea simti protectia. Amintirile, lacrimile si dorul nu trec; insa ai sa inveti sa traiesti cu ele. Pare imposibil ce-ti spun, dar vei invata sa zambesti. Va fi alt zambet decat cel pe care-l aveai inainte, dar va fi. In ochi vei avea lumina aceea calda si trista, dar vei fi impacata cu tine si ingerul tau va fi linistit. Te imbratisez cu drag. Ai grija de tine pentru tine in primul rand fiindca daca tu esti bine toti cei care depind de tine sunt bine.
Of,Gabriela ,cand ma uit la ce durere esti nevoita sa suporti imi spun ca eu nu as fi putut trece prin asa ceva! Mami,tu esti foarte puternica,oricum e musai pentru ca atat tu cat si eu mai avem cate un copilas care are nevoie de mamica lui..dar e cumplit...intotdeauna va ramane dorul si durerea si intrebarea"Cum a r fi fost daca..traia si al 2 lea bb" ..... si mai spun o treaba,ca ce am intalnit aici site,cate durere,cata putere sa te ridici peste si continui sa speri ,sa te increzi in Divinitate in continuare,sa vezi ca totul face parte dintrun Plan bine stabilit dinainte...toate acestea, toate relatarile mi-au dat lectii importante... De ce uneori ne sunt date lectii in astfel de mod?? Pierderea copilasului este de departe cea mai cumplita incercare prin care poate trece o mama... Mami, iti doresc forta sa te ridici din durerea ta,sa vezi dincolo de ea,desi tiu ca e cumplit de greu! Zbor lin,ingeras Emanuel!
4 ingerasi in Cer si o 2 fetite pe Pamant .. Iit multumim,Doamne!
Diana,te iubesc enorm! Amma Nectaria, luptatoarea mea, mami si tati vor fi alaturi de tine si vei fi bine!
ingerasii mei,veti fi mereu in sufletul meu! O parte din el e Sus langa voi!
voi fi mereu cu gandul la mamicile de ingeri si n-o sa incet a-mi dori ca ele sa nu mai sufere...stiu si eu ca indiferent cat timp a trecut inima sfasiata doare si copii nostri iau o parte din noi cu ei si e foarte greu....uneori nu-mo gasesc cuvintele sa pot scrie cvea unei mamae care sufera atata de mult, dar eu aici am simtit intelegere fara sa dau prea multe detalii, ci doar pentru ca ne leaga aceeasi suferinta.... ingerasului ii trimit
Emanuel,mi-e doooooor !!!!!! Ieri am fost la mormant cu verisorul tau care s-a nascut la o luna dupa tine,,,,voi trebuia sa fiti de-o seama, cate ganduri nu mi-am facut.... l-am dus in brate la mormantul tau,i-am vorbit de tine,desi ce sa priceapa el la 2 luni... il strang in brate, mi-e asa drag, dar inima mi franta, te vreau si pe tine copile drag, vreau sa te tin in brate, sa-ti mangai capusorul mic cu perisor negru,,,ahhhh,cat de tare doare absenta ta... simt ca niciodata nu voi mai fi la fel ca inainte si cred ca nici nu mi se cere,,, traiesc cu dorul acesta in suflet, dor nealinat de nimeni si nimic... pentru ce oare mi-a fost dat sa traiesc o asemenea drama? ce s-a facut gresit? ....stiu ca Dumnezeu are toate raspunsurile si intr-o zi,in Rai am sa-l intreb...dupa ce imi voi strange copilasul la piept,,, e greu, e dureros, cei din jur se poarta ca si cum nu s-a intamplat nimic, se asteapta sa-mi fi trecut deja... daca ar stii ei ca o durere ca asta nu are cum sa treaca, sa dispara... E asa de greu sa traiesti ,sa suferi intr-o lume plina de oameni indiferenti... acest forum e cu adevarat o oaza pt cei care trec prin aceasta drama,pt ca doar voi puteti intelege ce simte o mama ce ramane cu bratele goale... Dumezeu sa binecuvinteze si sa intareasca toate mamicile intristate,sa puna balsam pe fiecare rana... ...
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Am citit ce ai scris si mi-au dat lacrimile ..pentru ca acelasi lucru il faceam si eu cu nepotelul meu Il strangeam in brate si plangeam... In ziua in care David a implinit un anisor ...l-am luat pe Tudor(nepotelul) avea doar o luna jumate si l-am luat la plimbare ..doar noi doi...si il strangeam in brate si vorbeam despre David Te inteleg perfec stiu cum este ....te bucuri de copii mici cei intalnesti dar inima plange si se rupe de dor si durere pentru ingerul tau Da ..cei din jur nu prea inteleg ..si se comporta astfel din dorinta de a nu ne supara ...dar nu trebuie sa fim suparate pe ei ...pentru ca noi trebuie sa-i facem sa inteleaga eu asta fac mereu... Cand cineva ma intreaba ai copii?? eu raspund da ...am 2 ingerasi care sunt cu D-zeu acum ...si vorbesc despre ei..iar daca ei imi spun apoi ...lasa faci altu!! le explic frumos ca chiar daca va veni un alt copil pe ei nu-i va inlocui nimeni.... Si credema ..l-a inceput mi-a fost greu...de multe ori imi venea sa urlu la multi prieteni de-ai nostri dar incet incet au inceput sa inteleaga si sa nu ma-i spuna prosti... Dar e greu... Te imbratisez strans strans ....
Multumesc Loredena pt raspuns,parca aveam nevoie de putina incurajare... E din nou sambata, a 14-a de cand ai plecat ,ma simt asa de singura si neinteleasa,,,mi se pare ca nici tati nu ma mai intelege,el s-a luat cu munca si nu vorbeste despre tine,e mai puternic... am ramas singura cu durerea mea, singura cu tine, doar noi doi asa cum eram cand te-am avut in burtica,nedespartiti. doar noi doi noaptea cand ma trezea vreo lovitura de a ta,sau vreo arsura la stomac... ce rau imi era, toata sarcina am avut stari de voma,dar le induram pt tine,mi-erai asa drag.... In inima mea vei trai mereu, de aici niciodata nu te voi lasa sa pleci! Voi trai cu tine in gand si te voi iubi toata viata! imi este atat de dor ca nu-mi gasesc cuvintele potrivite care sa-mi exprime starea! Te iubesc Emanuel, tu ai fost si ramai al doilea copilas venit in familia noastra!
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Of draga mea suferinta asta...as vrea sa iti zic ca durerea va trece dar..nu pot,durerea ce o simtim ne macina sufletul si ne intuneca inima,chiar daca si tatii sufera ei nu-si arat durerea..asa sunt ei,unii inteleg iar altii nu..timpul ne va vindeca ranile iar nostrii ne vor ajuta sa zambim cu gandul la ei.Emanuel scump mii de .Zbor lin.
Ingerasul meu tu pentru mine existi,caci tu faci parte din viata mea...te iubesc iubita mea printesika.
Aud de peste tot ca timpul vindeca,,,,poate ca asa este,chiar daca acum pare imposibil...dar de cat timp e nevoie ca sa ajungi la acceptare si sa-ti gasesti linistea sufleteasca,asta depinde de la caz la caz...nu cred ca exista o reteta universala pt vindecare. De cand Emanuel a plecat,zilele trec atat de greu, cu durere si necaz imi duc fiecare zi si simt ca viata e fara rost Imi pare asa de rau ca trebuie sa traiesc fara el, sa nu-i mai vad chipul, sa nu-i aud plansul in noapte, sa nu-l vad crescand jucandu-se alaturi de Luca si de ceilalti copii... iubitul meu ingeras, cat imi doresc si ma rog sa te mai vad in vis macar ! Mi-e asa dor de tine,cumpar hainute pt varsta ta si le dau verisorului tau mai mic cu o luna si totusi, cand le vad ma cuprinde un dor nebun, pt tine trebuia sa fie toate...niciodata nu te-am imbracat,nu te-am hranit,nu te-am leganat, nu te-am alinat...puiut mic si pitic,toate astea imi lipsesc, de ce trebuie sa traiesc fara tine???? Doamne da-mi Tu taria sa merg inainte,,,,sunt cazuta si cand vreau sa ma ridic, cad din nou...ajuta-ma sa ma alin cu gandul ca Emanuel e cu Tine in Cer , el e bine,e fericit si nu-mi simte lipsa asa cum i-o simt eu... tot zilnic merg la mormant,atata stim noi oamenii sa facem, dar eu stiu ca el nu e acolo, m-ar durea sa-l stiu in intuneric si in frig....totusi,trupusorul lui,ce s-a format in mine e acolo,in sicriasul alb mic....ahhhh, cu cata durere ma gandesc la momentele cand te-au asezat in mormantul rece,in pamantul inghetat....nu stiu daca exista durere mai mare ca cea pe care o traim noi, mamele de ingeri,,,
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Draga Gabriela, Din fiecare cadere, iesim mai puternice. Micutul tau e sus. Cand aprinzi lumanarica la mormant tot in sus sa te uiti. El s-a desprins de trupusorul firav care i-a gazduit sufletelul si acum sufletelul e undeva sus in acelasi timp e undeva cu tine. Micutul Emanuel traieste prin tine acum. Nu-l lasa sa planga. E fericit ca a stat la tine in burtica, l-ai ocrotit, l-ai dorit. Acum are el grija de voi. N-a depins nici de tine nici de el ca lucrurile sa stea asa; dar asa s-a scris poate in cartea vietilor voastre, ca el sa devina un inger si acel inger sa fie al tau. Insa noua, parintilor de ingeri ne ramane durerea. Cum traim cu ea? Nu am un raspuns aici. As putea spune ca traieste fiecare cum poate...as putea spune ca traieste fiecare cum invata sa poata...Dar pentru "invatul" acesta trebuie timp. Nu putem sari peste etapele durerii pierderii copilului drag. Ceea ce invatam totusi ne ajuta sa mergem mai departe partand durerea in noi permanent si traind aparent normal ca si toti ceilalti oameni. Si, undeva, in tainitele sufletului nostru traieste si creste copilul nostru pierdut; traieste prin noi si creste prin noi. Iti daruiesc draga mamica putin din linistea mea pe care o simt azi. Te imbratisez cu drag.
Azi e o zi grea,plina de lacrimi si durere,,,in fiecare zi e foarte greu,dar cateodata parca e prea greu... si nu pt ca ploua afara si e timp urat, ci pt ca tu lipsesti l-am intrebat pe tati daca isi aminteste de la inmormantare,atunci dupa slujba,inainte sa puna unchiu Manu capacul,ti-am dat un ultim pupic? stiu ca tot timpul te-am tinut de manuta, te-am mangaiat,te-am pupat,tati a zis ca i-am spus si lui si la Luca sa te pupe,pt ultima data...dar eu am fost asa de amortita de durere ca nu am stiut ce ar trebui sa fac sa nu am regrete,,,azi m-am gandit cu cata durere ar fi trebuit sa-ti dau un ultim sarut, stiind ca va fi ultimul,,,,ultimul,,,,, imi pare rau ca nu am avut taria sa te mai tinem acasa o zi,,,tu ai plecat sambata, noi te-am adus acasa marti,te mai puteam tine,dar atunci nu am avut taria, eu eram slabita dupa nastere,durerea ne-a rapus si nu puteam suporta sa vedem lume multa la noi acasa, venita poate din curiozitate,pt ca pt noi nu exista nici o mangaiere,,,,asa am gandit atunci, astazi imi pare asa rau,,,te-am inmormantat intr- zi de iarna grea,apoi zi de zi m-am ds la cimitir, abia umblam de mare ce era zapada,dar nu puteam sa nu merg... ma gandesc la tine aproape tot timpul, o singura data te-am vist, dar erai tot in sicriu... Luca iar nu mai sta la gradi, la inceput a stat fara probleme, azi dupa o ora jumate m-a sunat educatoarea ca iar plange si nu-l poate linisti,,,am rugat-o eu sa ma sune daca plange dupa mine, e asa atasat de mine,iar eu prea mult "lipsesc",tristetea ma doboara adesea...il iubesc asa mult, trebuie sa fiu tare pt el! Nu stiu de ce, astazi, fiind singura, am putut plange in voie, si cand credeam ca nu mai pot, suna educatoarea,Luca plangea dupa mine...o copile iubit,numai tu nu esti cu noi!!!!!!!! Te iubesc asa mult si pe tine,iti spun asta de sute de ori....mi-e dor si ma doare ca nu esti cu noi!!!!!! pt tine ingeras
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
La multi ani, draga mea Gabriela! Sa ai parte de lucruri frumoase, care sa iti aduca zambetul pe chip si mangaieri in suflet.
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
La multi ani si liniste sufleteasca draga noastra Gabriela, iti ureaza intraga echipa E.M.M.A. Iti dorim tot binele din lume, iti dorim sanatate, putere si speranta sa nu te paraseasca nicicand.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Multumesc dragele mele,desi de data asta as fi sters ziua din calendar,nici cea mai mica bucurie nu am simtit...de fapt am simtit putina cand Luca mi-a zis "La multi ani",,,dar imediat m-am intristat pt ca Emanuel nu e cu noi...ma gandesc la el aproape tot timpul, mi-e foooooooarte dor de el... scump,apari in visul meu,,,,ma rog sa apari, sa te vad copile drag... nu vreau sa te intristez, dar dorul dupa tine e sfasietor....TE IUBESC COPILASUL MEU DIN CER!!!
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
au trecut 15 saptamani si o zi de durere si dor sfasietor... si inca ma intreb: DE CE??? si cred ca mereu ma voi intreba....Emanuel, te iubesc,puisorul meu mic !!!
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...