inca o mamica de inger vi se alatura
Scris: 14 Mar 2012, ora 19:13
Nici nu stiu cu ce sa incep...ma numesc Felicia ,am 34 de ani,m-a binecuvantat DD cu o fetita pe Pamant si 2 ingerasi in Cer..Nici nu stiu....a 2 sarcina a fost depistata ca fiind gemelara,insa doar unul dintre puiuti avea activitate cardiaca ..Socul a fost mare,dr mi-a zis sa mai asteptam o saptamana sa vada ce e cu cel de al 2 lea bb(sarcina era bivitelina)...din pacate la 6 saptamani mi s-a confirmat ca primul plecase...insa al doilea avea o inimioara puternica ce batea hotarat...eram pe jumatate fericita,insa ma bucuram pentru micutul meu care crestea frumos(asa ziceau medicii).Ne facusem planuri,ii spuneam fetitei ca va primi de ziua ei un fratior../surioara... Insa toate visele,sperantele noastre s-au naruit,cand la morfologia de trimestru 1...s-a constatat ca era mai mic cu 2 saptamani...am stiut!!Dr incerca sA ma linisteasca,insa cand a dorit sa asculte activitatea cardiaca.....NIMIC! COPILUL MEU DEVENISE INGERAS!!Am simtit ca se prabuseste o lume peste mine...
Mi e atat de greu sa vorbesc despe asta desi au trecut 4 luni,azi fix 4 luni, de cand am aflat ca si cel de al 2 lea plecase catre o lume mai buna sa si vegheze de acolo surioara..Ii cumparasem fetitei un papusa bebe ,sa o pregatesc,ii povesteam ca in burtica e fratiorul.
Pe langa durerea pierderii,ma macina neputiinta de a ma elibera...e greu sa nu poti vorbi ca te doare..e greu, pt ca lumea bagatelizeaza pierderea de sarcini la varste mici...Am auzit de n-pe mii de ori"LASA CA ERA PREA MIC"" Si ce daca??? era suflet din mine..De asemenea e greu sa vezi ca oameni dragi,rude prieteni nu stiu sa ti fie alaturi,considera ca daca nu vorbesti(poate e prea banal!),te vindeci..nu!!vindecarea vine treptat,dupa ce ai epuizat durerea,ai scos-0 afara din corp,te-ai eliberat...sau mai degraba e vorba de acceptare..asa ceva nu se uita si nu se vindeca niciodata..cum nu trece nici indiferenta oamenilor..
sunt 4 luni de cand imi oblojesc singura suferinta,cand plang doar cand sunt alaturi de voi,gandandu-ma ca nu exista durere mai mare decat aceasta..
Dragi parinti de ingeri,si inainte de aceasta pierdere aveam o empatie si intelegere deosebita fata de durerea prin care treceti...va imbratisez cu toata fiinta mea!
Ciclul pierderilor a continuat!
....si pentru ca suferinta sa fie resimtita si mai tare,in august si septembrie am mai pierdut 2 ingeri,care nu au apucat sa prinda contur-sarcini f mici- ,iar cand mugurii sperantei reparusera de Craciun,nici de data asta nu a tinut mult...ca intrun ciclu de durere din care inteleg ca e momentul sa renunt, am pierdut-o pe Ruxandra la aproape 12 saptamani..Cauza tot trombofilia,insa se depistase higroma chistica, o afectiune cromozomiala care apare la fetite si pt care sansele la viata sunt de 1%.Ma bucur ca a hotarat Dumnezeu sa o ia,inainte de a trebui sa decida doctorii asta..
Cum ma simt acum?
Impartita intre 2 lumi,cu mintea si sufletul aici si Acolo...printre ingeri si o parte buna din familia mea.
Ce am invatat? ca e timpul sa mi vad de viata..ca uneori lucrurile sunt cum tre sa fie,nu cum vrem noi sa fie.Mi-am dorit al 2 lea copil,asta e o dorinta de a mea de cand ma stiu,insa Dumnezeu are alte planuri,probabil lucrurile sunt intr-o ordine prestabilita..
Imi doresc sa mi cresc fetita de pe Pamant sanatoasa,sa aiba langa ea o mama prezenta,disponibila..si candva va afla si ea povestea ingerilor..
Am avut un vis ciudat,am scris la sectiunea "Vise,superstitii ,premonitii"ceea ce inseamna ca Dumnezeu ma asculta si ma iubeste!
ps...am toate motivele sa ma alaturi voua la intalniri...ma gandeam dupa prima pierdere,ca desi mare pt mine durerea era incomparabil mai mica decat durerile voastre..dar cand lucrurile se ruleaza ca un film serial,parca suferinta e mult mai greu de indurat!
Mi e atat de greu sa vorbesc despe asta desi au trecut 4 luni,azi fix 4 luni, de cand am aflat ca si cel de al 2 lea plecase catre o lume mai buna sa si vegheze de acolo surioara..Ii cumparasem fetitei un papusa bebe ,sa o pregatesc,ii povesteam ca in burtica e fratiorul.
Pe langa durerea pierderii,ma macina neputiinta de a ma elibera...e greu sa nu poti vorbi ca te doare..e greu, pt ca lumea bagatelizeaza pierderea de sarcini la varste mici...Am auzit de n-pe mii de ori"LASA CA ERA PREA MIC"" Si ce daca??? era suflet din mine..De asemenea e greu sa vezi ca oameni dragi,rude prieteni nu stiu sa ti fie alaturi,considera ca daca nu vorbesti(poate e prea banal!),te vindeci..nu!!vindecarea vine treptat,dupa ce ai epuizat durerea,ai scos-0 afara din corp,te-ai eliberat...sau mai degraba e vorba de acceptare..asa ceva nu se uita si nu se vindeca niciodata..cum nu trece nici indiferenta oamenilor..
sunt 4 luni de cand imi oblojesc singura suferinta,cand plang doar cand sunt alaturi de voi,gandandu-ma ca nu exista durere mai mare decat aceasta..
Dragi parinti de ingeri,si inainte de aceasta pierdere aveam o empatie si intelegere deosebita fata de durerea prin care treceti...va imbratisez cu toata fiinta mea!
Ciclul pierderilor a continuat!
....si pentru ca suferinta sa fie resimtita si mai tare,in august si septembrie am mai pierdut 2 ingeri,care nu au apucat sa prinda contur-sarcini f mici- ,iar cand mugurii sperantei reparusera de Craciun,nici de data asta nu a tinut mult...ca intrun ciclu de durere din care inteleg ca e momentul sa renunt, am pierdut-o pe Ruxandra la aproape 12 saptamani..Cauza tot trombofilia,insa se depistase higroma chistica, o afectiune cromozomiala care apare la fetite si pt care sansele la viata sunt de 1%.Ma bucur ca a hotarat Dumnezeu sa o ia,inainte de a trebui sa decida doctorii asta..
Cum ma simt acum?
Impartita intre 2 lumi,cu mintea si sufletul aici si Acolo...printre ingeri si o parte buna din familia mea.
Ce am invatat? ca e timpul sa mi vad de viata..ca uneori lucrurile sunt cum tre sa fie,nu cum vrem noi sa fie.Mi-am dorit al 2 lea copil,asta e o dorinta de a mea de cand ma stiu,insa Dumnezeu are alte planuri,probabil lucrurile sunt intr-o ordine prestabilita..
Imi doresc sa mi cresc fetita de pe Pamant sanatoasa,sa aiba langa ea o mama prezenta,disponibila..si candva va afla si ea povestea ingerilor..
Am avut un vis ciudat,am scris la sectiunea "Vise,superstitii ,premonitii"ceea ce inseamna ca Dumnezeu ma asculta si ma iubeste!
ps...am toate motivele sa ma alaturi voua la intalniri...ma gandeam dupa prima pierdere,ca desi mare pt mine durerea era incomparabil mai mica decat durerile voastre..dar cand lucrurile se ruleaza ca un film serial,parca suferinta e mult mai greu de indurat!