Forumul EMMA

As fi avut un baiat de aproape 12 ani asa am un ingeras de aproape 12 ani, s-a nascut cu o malformatie care medicul de atunci nu a vazut la ecograf.Desi malformatia respectiva -spina bifida se vede inca din prima luna de sarcina (pe sfarsitul primei luni de sarcina), asa ca s-a nascut primul meu prunc .Regret ca din prima lui zi de nastere a avut numai de suferit ,l-am botezat in spital , este singurul lucru care am putut face noi ca si oameni, in rest eram legati de maini in privinta sanatati lui, stateam neputinciosi si ascultam tot ce ne spunea medicul despre evolutia lui care nu era spre bine......si dupa aproape 12 ani ma doare f tare sufletul, era primul nostru copil si l-am asteptat cu atata drag , oricum v-a fi in sufletul nostru cat vom trai.Dragul meu ingeras te vom iubi enorm si nu te vom uita cu drag Mama,tata si fratiorul tau mai mic (este cu 9 ani mai mic decat Robert)

Multumesc mult Mariana din umbra am urmarit acest forum si sincer ma doare sufletul pt fiecare mamica de ingeras , multi oameni spun ca dupa anumiti ani uiti acesta durere , dar nu asa parca uneori e mult mai apasatoare mai ales pentru mine cand ma uit la copilasul meu al/2lea care este nascut tot din mai ca si fratiorul lui Robert...........si atunci imi imaginez ca ce frumos ar fi sa ii am pe amandoi baieti langa mine,,,,dar........ ...iti trimit si eu o imbratisare

offf draga mamica de ingeras...te inteleg si stiu cat e de greu...ma intreb oare medicii astia mai pot dormi noaptea?ce se intampla?de ce traim astfel de vremuri cand un medic ar trebui sa aibe grija de noi si ei nu sunt in stare sa-si faca meseria?nu pot intelege acest sistem care chipurile investesc in aparate pe care nu stiu sa le foloseasca...
stiu ca ti-e greu...ma imaginez pe mine peste 12 ani...eu abia ce l-am pierdut pe Eric si ma topesc de dorul lui..offff atat de rau imi pare!nici nu stiu ce sa-ti spun...doar ca sunt alaturi de tine si ca-mi doresc sa-ti dau un pic de putere si o vorba buna..
te sarut si te rog sa nu-ti pierzi speranta..ai sa vezi ca aici vei gasi persoane care te inteleg si care stiu prin ce treci...o sa te ajute mult acest site...din partea mea oricand ai nevoie de o vorba buna,de o incurajare sunt aici...la doar un click distanta

draga Monica bun venit in "familia" noastra de parinti de ingerasi,desi au trecut 12 ani de la despartirea de ingerasul tau Robert noi stim ca dorul si durerea din sufletul de mama nu va trece niciodata si e normal sa fie asa.
Robert este primul tau copil si asa va ramane pentru tine ,inteleg ca mai ai un copil dar si daca ai mai avea inca 10 copii,nici unul nu il poate inlocui pe Robert.
Daca vei simti nevoia sa ne vorbesti despre el,noi suntem aici sa te sustinem sa te ,iar Robert e baiat mare acum si sigur se joaca cu ingerasii nostri mai mici si are grija de ei pentru el si
iar pentru tine mamica draga si
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Liliana-bunica de ingerasi David si Alexandra

Monica

Sunt alaturi de tine si de sufletul tau, imi pare tare rau ca a trebuit sa se intample asa, si ca si tu, ca si noi, ai fost aleasa ca fiind mamica de ingeras .
Iti inteleg dorul, dar ma bucur totusi ca ne-ai gasit, ca ti-ai facut curaj sa ne scri si uita-ne aici, sa te intampinam cu bratele deschise.
Astept sa imi povestesti despre micutul Robert....

Robert iti trimit in Ceruri si .

Draga Monica, ma bucur tare mult ca ai gasit acest forum ... imi pare tare rau ca a trebuit sa o faci ... vei vedea ca aici este o adevarata familie, o familie care te va intampina cu bratele deschise si te va intelege si iti va fi alaturi neconditionat

Zbor lin printre ingeras scump Robert

Draga Monica, imi pare rau ca esti mamica de ingeras , dar ma bucur mult ca ti-ai facut curaj si ai venit aici, intre noi. Nu stiu in ce masura ai putut in acesti 12 ani sa vorbesti cu cei din jur despre ingerasul tau Robert dar stiu ca aici, pe acest forum, esti inteleasa, ascultata cu sufletul si ca aici este un loc special, in care putem sa vorbim cu sau despre ingerasii nostri fara sa fim judecati.
Te imbratisez cu caldura si iti spun cu tristete in suflet bun venit in familia parintilor de ingeri, din partea intregii echipe E.M.M.A.!
Este normal sa iti fie dor, sa te doara sufletul si sa iubesti copilasul plecat la cer, indiferent cati ani au trecut. Eu as fi avut o fetita de aproape 8 ani acum . Nu uiti durerea, asa cum spun unii oameni, doar inveti sa traiesti cu ea.

Inteleg ca ai urmarit acest forum, dar totusi te indrum sa citesti cateva articole de pe site-ul E.M.M.A, in cazul in care nu ai facut deja acest lucru:
- http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere;
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati pentru ca si el sufera, si pe el il doare chiar daca incearca sa para puternic;
- pentru parintii vostri, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
- apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, pentru ca de aici sa invete cum sa se poarte in prezenta parintilor de ingerasi.

Si pentru ca se apropie sarbatorile si in acele zile ne doare mai tare lipsa copilasilor, iti sugerez sa citesti cateva sfaturi pentru zilele speciale: http://www.organizatiaemma.ro/node/726

Te asteptam cu bratele si inimile deschise sa vorbesti cu noi, ori de cate ori simti nevoia. Suntem cu totii alaturi de tine!

Mii de si pentru Robert!
Zbor lin, Robert, zbor lin si lumina vesnica!

Monica, imi pare rau sincer . Si eu as fi avut acum inca o fetita de 11 ani daca nu pleca in ceruri alaturi de ceilalti ingerasi.
Eu iti doresc numai bine, multa putere si atunci cand sufletul iti va fi incarcat si nu ai cu cine vorbi despre durerea ta, eu, noi suntem aici pentru tine si pentru multi alti parinti de ingeri.
Daruiesc ingerasului tau multe care sa-i lumineze calea.
Pentru tine scumpa mamica iti trimit o calda .

Monica mamica indurerata te cu drag si sa stii ca imi pare sincer rau pentru pierderea ta , este greu stiu , parca pe zi ce trece tot mai greu , si eu am pierdut un baietel acu doi ani si cateva luni dar in mmoria mea parca era ieri , e greu mereu va fi greu si ne va fi dor de ei , acum tu stii ca au trecut 12 ani de durere in suflet , iti doresc multa putere si alinare , poate la anul ne vom cunoaste la inaltarea de baloane in Oradea la Ziua parintilor de inger , si vei inalta si tu un balon in memoria ingerasului tau plcat prea curand.
Numai bine mamica buna .
Pentru tine Robert zbor lin , multe , multe , .

Scumpa mamica, ingerasul tau Robert este si va fi mereu alaturi de tine, el este prezent langa voi, si el are grija ca fatiorul lui mai mic sa fie sanatos si fericit, sunt sigura ca ei se joaca impreuna. Noi incercam sa ne transformam durerea in iubire, nu vrem sa ii acoperim cu lacrimi, vino alaturi de noi sa le trimitem ingerasilor nostri raze de speranta si iubire!
Zbor lin Robert printre norisori si

Dragi mamici de ingerasi nevinovati , va multumesc mult de tot ce ati scriu, stiu ca sunteti foarte unite si asa e bine pt ca macar in durere sa fie omul unit, am citi ce a scris fiecare , nu va suparti ca nu am raspuns mai repede.Am deschis acest topic in forumul EMMA, pt ca sa am un fel de portiţă spre ingerasul meu mai mare Robert.As deschide cerurile daca as fi in masură sa il pot rapi de acolo să il aduc macar o zi lângă mine , o ora ,un minut , macăr sa stiu sigur ca mă iartă.Că poate am greşit faţă de el şi nu am putu să il ajut mai mult....dar ştiu că e imposibil...vă cunosc pe aproape toate mamicile virtual asa ca eu vă multumesc f mult de mesaje, ce pot eu să vă urez este ca ingeraşi vostri să fie foarte fericiţi alaturi de îngeraşul meu mai mare,va pe toate si pt ingerii voştri si multă lumină .Dragul meu copil sper că şti că te voi iubi veşnic

Draga Monica
Nu trebuie sa ne multumesti, fiecare dintre noi ti-a scris cu sufletul, si asa cum tu ai spus, macar in durere sa fim uniti, asta si facem de fapt, pe acest Forum, in aceasta Organizatie....ramanem mereu aproape una de alta impartasind aceiasi durere.
Nu trebuie sa te simti vinovata, nu e nevoie de iertare, Robert stie ca nu a stat totul in mainile tale si de acolo....de sus....te iubeste si te protejeaza si iti este mereu aproape

Multumesc tuturor de primire , dar ma simt vinovată faţă de el pentru ca in acele momente după naştere si mai apoi mi-a trecut prin gând să il abandonez, probabil din cauza şocului suferit , a dureri, a mahniri ,vă daţi seama ca nu l-am abandonat dar m-a incercat aceste gânduri ,foarte trist cand se întâmplă unei mame asa ceva ......nu îmi explic de ce...probabil nu îmi venea să cred ca mie mi se întâmplă toate acele lucruri......dar...Micuţul meu Robert să şti ca sufăr mult că nu esţi lângă noi şi sincer îmi lipseşti f mult , cand mă uit la frăţiorul tău îmi imaginez cum ar fi fost să fiţi amândoi.te pup îngeraşul meu

draga Monica,ai actionat sub efectul socului,important e ca ai fost langa copilul tau pana la sfarsit. Cine nu ar vrea sa-si aduca puiul inapoi.............?
Iti trimit multe iar ingerasului

Monica te cu drag.
Am citit povestea ta si a ingerasului tau Robert inca de la inceput, acum am citit tot ce este scris pe pagina voastra si tot nu stiu ce sa spun inafara de imi pare rau pentru pierderea ta. Sunt cu sufletul alaturi de tine.

Imi este greu chiar si sa-mi imaginez cata durere a putut simti sufletul tau in toti acesti ani in care ai suferit in tacere, ai plans ascunzandu-te de privirile celorlalti si te-ai invinuit pentru tot.

Da-mi voie sa iti spun ca esti o mamica puternica si curajoasa. ai gasit puterea sa iti strigi durerea alaturi de oameni care te inteleg si asta este primul pas spre vindecarea sufletului tau indurerat.

Ai facut tot ce tinea de tine pentru copilasul tau Robert, nu ai de ce sa te simti vinovata. El a stiut atunci si stie si acum cat de mult il iubesti si cat dor iti este de el.

Buna dimineata,mamica ingerasului Robert!
Imi pare rau,tare rau...cu atat mai mult cu cat,ieri,fiind ziua de nastere a unui domn care a implinit varsta de 83 de ani,a spus ca e trist in aceasta zi pentru ca...a imbatranit.Cum poti sa spui asa ceva,cand altii nici nu apuca sa traiasca?!Cum?!In loc sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru viata,pentru fiecare zi a vietii?!Of,Doamne...
Iarta-ma,dar,citind acum despre Robert,am simtit ca aici trebuie sa scriu randurile de mai sus ...
pentru Robert

Sanda , Marwana, Ramona si restul fetelor, sunteti niste minunate sa stiti, Va dati seama cum v-am marturisit ca era gandul meu de a-l abandona pentru ca e adervarat sub socul care l-am avut si acuma ma gandesc ce grozavie am debitat.Ma simteam neputinciaoasa
, toata familia a suferit , eu ca mama dar pe langa mine a mai suferit si sora mea care nu are copii.......si ea se simtea vinovata ca nu am mers in orasul Timisoara sa fi facut un ecografie la un ecograf mai performant, acuma acestea chiar nu mai conteaza...din pacate nu mai pot da timpul inapoi desi mi-as dori.Ma simt vinovata ca nu m-am informat nici eu mai bine atunci despre ce pericole poat fi si ce ar trebui mai amanuntite analize facute in timpul sarcini.Acum stiu tot da ce folos......Desi atunci terminasem o facultate totusi nu eram la curent cu tot ce trebuia facut pe parcursul intregi sarcini.Am facut analize si atunci si ecograf, dar nu asa cum am procedat la urmatoarea sarcina.Poate ca nici nu m-as fi gandit ca prin ce o sa trec,Cine se gandeste ca la prima sarcina pot fi probleme.....si mai ales ca medicul trebuia sa ma atentioneze ca este o problema.Mai ales ca aflasem ulterior ca spina bifida se poate vedea din prima luna de sarcina, fiind un defect de tub neural....noroc ca nu este genetic, deci la urmatorul copil nu se paote intampla daca mama respectiva v-a lua acid folic de gramj mai mare cu 3 luni inainte de sarcina si apoi inca 3 luni.Asta daca unele mamici mai citesc si au antecedente ca si ale mele pt urmatoarea sarcina sa stie.Exista acuma teste: triplu test, dublu test....care pot evidentia acesta problema pe langa sindomul Down, si trisomie 18, acuma in zadar e pentru micul meu pui Robert ,sa stiu, dar poate pot ajuta alta mamica.va pup si sper ca nu am depasit limita specifica a acestui forum.Dragul meu Robert sa sti ca in fiecare zi ma gandesc la tine si ai grija de fratiorul tau, si cred ca ai avut aceste zile cand micut fratior a cazut si s/a cam lovit la buza, s/a invinetit un pic dar nu tare, pentru ca ai intins aripioara ta de ingeras si l-ai ocrotit, sti bine ce mic e si ce nazdravan e.Te pup micutul meu ingeras. si multa lumina in jurul tau

Draga Monica, nu exista limita de scris pe acest forum, iar noi te asteptam cu inimile deschise sa ne vorbesti despre Ingerasul tau Robert ori de cate ori doresti.
Cat despre vina.....incearca sa o dai la o parte (usor de zis, stiu!). Din ce am citit pe forum, cu totii avem tendinta sa ne invinovatim si cu totii gasim lucruri pe care zicem noi ca le-am fi putut face altfel....dar de fapt nu stim cum ar fi fost si ce s-ar fi intamplat daca am fi procedat in alt mod. Probabil ca Ei tot ar fi plecat, pentru ca si-au terminat misiunea pe pamant, pentru ca asa trebuia sa se intample si pentru ca plecarea lor are cu siguranta un rost, chiar daca noi nu il intelegem inca.
Te si iti trimitem un buchetel de ca sa te mai inveseleasca putin, iar tau Robert o multime de colorate!