DAMIAN
Scris: 21 Mai 2011, ora 10:15
Ma numesc IOANA . In august2010 mi-am pierdut unicul fiu in virtsta de 24 ani intr-un tragic accident de circulatie.Era student la Facultatea de medicina dentara in anul VI.Avea doua mari pasiuni sah si pescuit. In acea zi venea de la pescuit cu Matizul bunicului si a intrat in coliziune cu un autocar. Avea viteza 60-70 km/ora.Nici pina acum nu s-a definitivat ancheta.A decedat pe loc.Simt ca nu mai pot trai fara el! L-am iubit si-l voi iubi enorm !Afost sensulu vietii mele! Va multumesc ca pot fi *ascultata* de cei aflati intr-o situatie asemanatoare.Numai cine-si pierde copilul poate intelege suferinta me. Am avut un copil de exceptie.Ca parinti i-am oferit tot ce se putea oferi pentru fericirea si binele lui. Niciodata nu exagera cu nimic, poate cu invatatul. Era atit de studios...Era atit de modest si atit de inteligent...Refuz sa accept realitatea. Pentru mine el este plecat undeva si trebuie sa revina.Traiesc cu gindul la el tot timpul si astept noaptea sa-mi apara in vis.Ma adresez dumneavoastra ca unui prieten drag.Nu mai am putere sa continui drumul asa.In august 2011 implinea 25 ani si termina facultatea. In august 2011 noi trebuie sa facem parastas de 1 an si cruce la cimitit.De ce este viata asa nedereapata cu unii oameni?