Forumul EMMA

Stii Georgeta, asa este...
Cei din jur nu se gandesc ca noi traim duble dezamagiri...Dezamagirea si suferinta piersderii copilasului nostru, precum si dezamagirea produsa de ei , care in loc sa ne incurajeze si sa ne fie alaturi, ei procedeaza tocmai invers....
De ex. sunt mamici carora le este mult mai usor cand povestesc depre puiul lor, si se descarca plangand ( asa am fost si sunt si eu ), iar cei din jur incearca sa inchida subiectul cu vb de genul :" lasa nu mai plange, ca-ti face rau", " lasa sunteti tineri, puteti face altul" , nu-ti mai aduce aminte , mai aveti un copil iubiti-l pe el ( asta in cazul meu ).
Si pe langa faptul ca ma durea pierderea puiului meu, ma mai durea si atitudinea lor.....
Asta este, din pacate trebuie sa-i " civilizam " ( poate e prea mult spus ), trebuie sa le spunem cat mai clar ca asta ne face noua bine...si sa ne inteleaga.....Eu cam asa am procedat....Bine ma mai izbesc si acum de cate o persoana care imi spune asta, dar am inceput sa invat sa ignor...
Iti doresc , putere, si fie ca ta iubita sa te ajute si sa faca in asa fel incat sa-ti aline din marea suferinta.
Multe, multe draga mea,

Georgeta,

Si eu si sotul meu, in primele zile de cand micutul a plecat, am cerut prietenilor sa ne lase singuri. Asa au facut cateva zile, apoi cei adevarati, vazand ca noi nu dam nici un semn, ne-au sunat sa ne lase sa fie alaturi de noi. Cu lacrimi in ochi, ne-am vazut cu ei, le-am spus ce simtim si asa rana se mai alina, am inceput sa ne vedem de cele zilnice, insa cei mai multi , chiar daca noi initiam telefonul/intalnirea, ne ignorau sau spuneau lucruri care dor.
Si asa, printr-o intalnire surpriza, am ajuns sa ne intalnim si sa le spun ce simt, sa le spun ca nu-mi trece "in 2 saptamani", cum mi s-a cerut de o prietena. Au ascultat tacute, si au inteles ca tacerea lor a mai de pret decat alte "consolari".
Dar iti spun sincer, eu nici nu ma gandeam sa le adun pe toate ( ca suntem o mana de romani aici ), am preferat sa ma inchid in carapacea mea.
Insa, poate pare ciudat, dar de sambata cand a avut loc acea intalnire ma simt , oarecum, mai linistita Simt ca durerea mi-a fost ascultata, impartasita.
Poate nu ar fi rau sa le scri un email SINCER, sa le spui exact ceea ce simti , ceea ce te doare cand ti se spune.
Daca faci un simplu search "ce sa spui si sa nu spui cand cineva pierde un copilas/bebel" o sa gasesti o multime de websiteuri, dar nu toata lumea are inspiratia aceasta, si atunci, in nestiinta noastra, ranim:(

Curaj, putere si credinta.

Cu drag, Delia.

Multumesc de incurajari fetelor.
Cu prietenii apropiati n-ar fi chiar asa greu. Desi s-a evitat subiectul (cu alte cuvinte n-am primit lovituri de la ei prin expresii grele), sunt convinsa ca, daca as avea eu puterea de a deschide subiectul in fata lor, pana la urma i-as face sa inteleaga ce simt si cum ar trebui sa se poarte ei cu mine. Problema e ca mi-e teama de inceput.
Greu e cu celelalte cunostinte, mai ales colegii de serviciu. Pe ei incerc sa-i pacalesc ca mi-e mai bine. Dar cred ca nu reusesc, pentru ca sunt tot timpul nervoasa, iar zambetul meu se vede de la o posta ca e fortat.
Asta e, oricum nu vor intelege niciodata ca durerea mea este pentru totdeauna si nu pentru cateva saptamani.
Va cu drag.

Georgeta cat de mult te inteleg, eu m-am intors la servici acum 2 saptamani dar ieri mi-am depus demisia. Nu pot sa mai lucrez, atata timp cat oamenii "lasa ca faci altul" "Lasa ca esti tanara" nu fi suparata, si mai ales ca mi-au pus in carca niste responsabilitati de care nici macar nu m-au informat si nu am chef sa ajung pe la tribunale.
E tare greu cu cei cunoscuti, dar mie mi-e tot mai greu cu familia, care nu vrea sa inteleaga ca noi suferim si durerea asta nu trece, si mai ales ca i-am rugat sa ne inteleaga si am senzatia ca nu ne inteleg, cel putin nu pe deplin.
Draga mamica de ma la erica sa va dea putere sa mergeti mai departe.

Multumesc mult, Paula.

Da, e adevarat. Cei din familie vor cu tot "dinadinsul" sa nu te mai vada plangand. Dar sa sti ca pe ei ii inteleg. Aici nu se pune problema ca nu-s alaturi de tine , dar ii doare la fel de mult sa te vada pe tine suferind.

Norocul nostru ca am gasit acest forum, unde stim sigur ca suntem intelese.

Ma bucur nespus ca exista acest forum, dar imi doresc din tot sufletul sa nu fi existat MOTIVUL pentru care exista el.

Buna iubita mea mamica de ingeras.
Crede-ma ca aici vei gasi suportul necesar pt a trece mai departe.Aici orice vei spune vei fi inteleasa si mereu vom trimite catre tine chiar daca nu sunt reale sunt din suflet.
Si eu am trecut prin pierderi grele si inca nu am intrat sa scriu pe forum ca sunt din nou insarcinata dar mi-e tare frica.Dar sunt convinsa ca bunul dumnezeu va avea mila de noi si o sa ne de-a si noua copilasul mult dorit.
Capul sus si gandeste pozitiv iar atunci cand clachezi ridica ochii spre cer si incearca sa zambesti pt ca ingerasii nostrii nu vor sa ne vada triste iar noi nu vrem sa-i suparam.Nu-i asa?
Te calduros iar pt linistea noastra sufleteasca si pt ingerasii nostrii voi spune multe .

Multumesc Ailed!

Felicitari pentru sarcina si-ti doresc din tot sufletul sa fie bine. Astept vesti.

Te

Intr-o vineri fetita mea a devenit

Si uite asa vinerea imi aminteste de ziua cand am pierdut-o. Lunea mi-e greu pentru ca era aniversarea ei in burtica. Numaram saptamanile implinite si speram ca va fi bine pana la sfarsit. Data de 21 imi aminteste tot de pierderea ei, pentru ca era 21 mai. Zi de sarbatoare. In plus, a vrut sa fie taur ca mamica si n-a mai vrut sa stea in burtica. La fel ma intristeaza data de 19 pentru ca la ultimele masuratori dpn era 19 octombrie.

Ma intristeaza tot si toate pe lumea asta.

pentru linistea sufleteasaca a unei mamici indurerate si pt un ingeras, sa ii apara mamicii in vis sa ii dea putere si sa ii aduca alinare in fiecare zi de vineri si in fiecare zi a vietii sale

Multumesc mult, mult de tot, Oana.

Draga mea sunt aici alaturi de sufletelul tau greu incercat , este greu foarte greu cand vin zilele plecari ingerasilor nostri , iti trimit o mareee din partea mea cu multa putere , pentru a putea merge maideparte cu bine , cat se poate , iti doresc multa sanatate putere si un sfarsit de saptamana minunat alaturi de cei dragi tie , .

Multumesc Adina.
Si tu sa te bucuri de zile minunate alaturi de ai tai.

Te inteleg cat e de greu in aceasta zi. Iti sunt alturi si primeste o calda de la mine.

Mi-e dor de printesa mea.
Mi-e greu sa ma gandesc ca este posibil ca toata viata sa strang in brate doar copiii altora, fie ei chiar si nepoteii mei pe care-i iubesc mai mult decat imi iubesc viata. As face orice pentru ei... cu toate astea.... nu sunt "doar" ai mei.

Draga mea asa este , trebe sa fii atre in aceste momente pentru scumpa ta , te cu mare drag si iti trimit multaaaa putere si alinare in sufletelul tau greu incercat , numai bine si sanatate. .

Nu te gandi la asa ceva draga mea....trebuie sa avem speranta inca vie, sa nu moara nicidata.
Trebuie sa gandesti ca momentan dorul si durerea din inima ta ti le pot umple "copii altora" si asta e mare lucru. Dar va veni vremea cand in bratele tale va sta COPILUL TAU.
Sper sa aiba grija ingerasa ta de durerea ta...sa o aline cate un pic sa fie dorul mai mic.
Multe si curaj....

Multumesc pentru incurajari dragele mele.
Multumesc ca sunteti aici.
Slabele sperante pe care le am mi le intaresc numai intrand pe "EMMA".
Oricum azi sunt mult mai optimista.


Te iubesc micuta mea Erica si chiar daca mamica ta s-a hotarat sa mearga mai departe si sa se pregateasca pentru urmatorul bb (da Doamne sa apara!!!!!!!!) sa sti ca n-o sa te uite niciodata!

Draga mea, sincer ma bucur ca aici iti mai gasesti un pic consolare la dorul si durerea ta...
Si eu sunt la fel...aici imi este foarte bine., ma simt ca si acasa.....

Ma rog si eu alaturi de tina la DD si la iubita ta sa-ti daruiasca o mica minune, numai a ta, de care sa te bucuri o viata intreaga, si pe care sa o iubesti neconditionat, asa cum numai o mama o face...

Multe si sincere pentru tine, iar iubitei Erica, mii si mii de in dar..

Draga mea Georgeta, sunt alaturi de tine. E vineri si probabil tristetea e din nou mai prezenta si mai puternica in sufletul si gandurile tale.
Primeste o calda din partea mea si asigurarea ca nu o vei uita niciodata pe Ingerasa ta Erica. Pot chiar sa te asigur ca Iubirea neconditionata pe care o simti pentru Ea, va deveni tot mai puternica, odata cu trecerea timpului. Asta, desigur, daca iti vei pastra Credinta, Speranta si Iubirea.
Datorita acestui forum, acestui site, pot spune ca eu am invatat sa Iubesc neconditionat. Nu mi-e rusine sa recunosc acest lucru... iubirea umana, pamanteana e atat de conditionata... Iubirea neconditionata e angelica, e pura si gingasa, e Iubirea care curata si vindeca sufletele noaste.
Te cu mare drag si ma pentru linistea te sufleteasca si pentru indeplinirea dorintelor tale.
Pentru Erica, un buchet imens de si