Pagina 1 din 81

ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 11:58
de georgeta74
In sfarsit m-am hotarat sa-mi spun si eu povestea.
Am intrat aici pentru ca niciunul din cunoscutii mei nu-mi inteleg durerea. Toti folosesc exact expresiile care n-ar trebui folosite, gen: "nu mai plange", "ei, lasa, nu te mai gandi, asa a fost sa fie", "asta e viata". M-am saturat pana peste cap de aceste vorbe.
Povestea mea incepe de fapt in urma cu 5 ani. In 2005 am pierdut prima sarcina, oprita in evolutie la 3-4 saptamani. Cu greu am ramas din nou insarcinata in 2007. Sarcina s-a oprit in evolutie pe la 6 saptamani. Am suferit mult. Normal ca imi doream din ce in ce mai mult un bebelus, dar se lasa mult asteptat.
La sfarsitul lui ianuarie, anul acesta, minunea s-a intamplat din nou. Am ramas insarcinata. Vizite la medic, analize ...... lucrurile mergeau atat de bine, incat am inceput sa ne facem sperante ca in toamna o sa ne tinem odorul in brate. Bucuria noastra era cu atat mai mare cu cat Dumnezeu ne daduse ce ne doream amandoi - o fetita. Ii alesem si numele - ERICA.
17.05.2010 zi fatala - fara niciun semn care sa ne atentioneze s-a declansat avortul spontan. Am fost internata de urgenta in spital, in data de 18.05 s-a procedat la cerclajul colului, din nou am inceput sa speram ca poate totul a fost doar o incercare. Din pacate n-a fost asa, in noaptea dinspre 20-21 mai s-a rupt membrana si in data de 21 fetita mea s-a alaturat ingerasilor.
De atunci sufar si plang in fiecare zi dupa ea. Toata lumea imi spune sa uit, dar eu exact asta nu vreau sa fac, NU VREAU S-O UIT NICIODATA...

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 12:21
de adina
Offf draga mea te inteleg perfect prin ce treci , nu ai cum sa uiti , aceasta minune ce ai avut-o in burtica este fetita ta care va fi mereu in sufletul si in inima ta , imi pare nespus de rau pentru pierderea ta , si vreau sa te primesc cu o calda >:D< si bine ai venit in familia Emma cu mari regrete , aici toate te vom intelege aici oricand vei dori tu vei putea sa ii scrii fetitei tale , vei putea sa scrii durerea ce o porti in suflet si ficare mamica de aici va fi alaturi de sufletul tau greu incercat , iti doresc multa putere pentru ca ai nevoie , alinare in suflet si mult noroc , scumpei tale Erica zbor lin , lumina vesnica si mii de @};- @};- .

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 12:29
de ingerasulGabriela
Nici nu o vei uita niciodata. Ea este si va ramane mereu in sufletul tau. Asa va fi mereu langa tine. Iti inteleg durerea si nemultumirea cand altii iti zic sa o uiti pt ca si mie asa mi se zice, dar eu sunt mandra de fetita mea si imi face atat de bine sa vb de ea, sa o laud, pentru ca a fost o luptatoare chiar daca nu a putut lupta mai mult. Poart-o in gandul tau, in inima ta mereu, daca tu simti ca asta iti face bine. Fiecare trece peste o astfel de incercare diferit, sotul de exemplu se straduie sa nu isi aminteasca de ea, eu vb de ea mereu, dorm cu hainita ei pe piept, nu este zi sa nu ma uit la pozele ei, chiar am si pe desktop poza cu ea si acasa si la servici. Fa ce simti tu ca iti face bine si doar aia. Durerea va exista mereu, doar trebuie sa inveti sa traiesti cu ea. Va exista si dupa ce iti vei tine copilul in brate, va exista si cand vei fi bunica.

O calda >:D< si imi pare rau ca esti si tu mamica de ingeras.
Erica, drag O:-) joaca-te acolo sus in cer cu ceilalti O:-) dar [-o< pentru mama ta sa invete sa traiasca fara tine. O:-) mea Gabriela crae este cu putin mai mare ca si tine iti va calauzi pasii micuta O:-) Erica

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 12:37
de inaB
imi pare rau ca esti printre noi, amicile de ingerasi.
nu o vei uita niciodata.
dar... esti curajoasa si vei merge mai departe. asta ma rog pentru tine: sa ai putere.
..... asa a fost sa fie!! offff, cit do r cuvintele astea.
te imbrastisez cu mult drag si mult elacrimi.

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 12:50
de georgeta74
Va multumesc din suflet, fetelor!
E atat de bine cand cineva te intelege.

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 13:04
de oanadrg
Of draguta, imi pare rau....
Cuvintele de alinare sunt greu de gasit mai ales cand am trecut si eu acum doau saptamni prin asa ceva. Tot la final de ianuarie minunea de a avea un copil am aflat-o si eu...dar la inceput de iunie minunea mea de baietel s-a hotarat sa ma parasesca prea devreme. Avea 22 de saptamani. In noaptea de 2 spre 3 iunie a mers sa se intalnesca cu fetita ta.
Nu pot sa iti zic "asta e viata", lasa ca treci tu peste asta" mai faci tu altu"...astea sunt cuvintele care le aud eu zilcnic, ora de ora de la cunoscuti.
Nu pot sa spun decat sa fi tare pentru ingerasul tau si sa iti gasesti putere in sotul tau care prin iubirea lui te va ajuta sa traiesti si mai departe cu acesta durere. Trebuie sa va ajutati unul pe altul, eu asa procedez..imi gasesc putere numai si numai in el. Numai cu el imi exprim slabiciunea, pentru ca altii cei din jur au tendinta sa ne creda puternice si sa creada ca putem trece peste asa ceva usor. Sa plangi sa urli daca asta te ajuta mai draguta ca durerea ta nu o mai cunoste nimeni....doar mamele de ingeri
multe >:D< pentru tine pentru erika si pentru ingerasul meu Luca

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 15:05
de corina_odolean
Daga mea, desi imi pare rau ca si tu esti mamica de O:-) ,dar ma bucur enorm ca te-ai hotarat sa scrii poveste iubitei tale O:-) .
Toate de aici am primit aceleasi lovituri din partea oamenilor de langa noi" lasa nu mai plange, esti tanara o sa faci altul", " lasa nu te mai gandi ca mai rau iti faci"
Ei nu inteleg ca noua ne face bine sa vorbim despre O:-) nostrii.
dar aici, vei vedea...vei fi inteleasa.
Multe [-o< pentru tine, pentru linistea sufletului tau, si pentru O:-) ta iubita Erica.

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 15:20
de mihaela r
Offffffffffff ce rau imi pare pt tine ,ce rau imi pare ca avem inca o mama de inger printre noi si ma simt neputincioasa ca de ficare data ca nu stiu ce sa iti spun ,ca nu stiu cum sa iti iau din durere,dar ma rog la Dumnezeu sa te ajute El,iar pe acei binevoitori care iti spun acele expresii trebui sa te inveti sa ii ignori,durerea aceasta a noastra nu o poate intelege cineva care nu o cunoaste ,oricum aici nimeni nu iti va spune vorbe de genul "lasa ca faci altul","asa afost sa fie","poate e mai bine asa" vorbe care pt mamele de ingeri aduc doar durere si nu alinare cum cred cei ce le spun. Te >:D< si ma rog la Doamne Doamne pt O:-) Erica

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 15:55
de georgeta
DRAGA MEA GEORGETA >:D< CU DRAG ,SI EU SUNT IN SITUATIA TA SI BELE MEU ESTE UN INGERAS DIN 29 MAI ,LA FEL AM PATIT SI EU ,TOATA LUMEA I-MI SPUNE SI MIE NU TE MAI CONSUMA ,ASA A FOST SA FIE ,LASA NU MAI PLANGE ,FACI ALTUL ,BUCURATE CA AI UN BAIETEL SANATOS ,EI NU INTELEG CE ESTE IN SUFLETUL NOSTRU ,EU AM MAI PIERDUT INAINTEA LUI DAVID INCA 3 SARCINI :(( =(( LA 4 LUNI UNA SI DOUA LA 2 3 LUI ,SI PE DAVID LA 24 DE SAPTAMANI , A PLANS LA NASTERE II AUD VOCEA TOT TIMPUL ,ERA MICUT SI FRAGIL , :(( :(( ASA CEVA NU SE POATE UITA CUM CRED ALTI ,DOAR CINE ESTE PARINTE SI A PIERDUT O:-) STIE CE INSEAMNA ,SINCER NICI NU-MI VINE SA MAI IES DIN CASA ,TOATA LUMEA MA INTREABA AI NASCUT ?
CE AI FETITA BAIAT?IAR MIE MI-SE RUPE INIMA CAND TREBUIE SA RASPUND ,ASA CA TE INTELEG DRAGA MEA GORGETA STIU CUM ESTE ,DAR EU MA ROG CU TOT SUFLETUL PT INGERASI NOSTRI SUNT ALATURI DE TINE

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 18:06
de Florentina C
Buna Scumpa mea mamica.

Sunt alaturi de tine si eu ... pentru ca stiu exact prin ce treci .. am trecut prin acelasi lucru.. de doua ori consecutiv la doar un an diferenta.. iar bratele mele au ramas goale pentru ca nu am mai avut curajul sa ma las mintita de un barbat...
Ai dreptate sufletel.. toti din jur spun lucruri fara noima..
Ii putem doar ignora... mai greu cand iti sunt rude foarte apropiate ..

Sunt alaturi de tine.. impietrita de aceeasi durere.... >:D<

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 18:50
de Ioana D
Draga mamica de ingers
te primesc si eu cu o calda imbratisare , si sa stii ca noi, cele de aici iti intelegem durerea perfect, iar ingerasa ta va fi mereu in sufletul si in inima ta.
Trebuie sa fi puternica, si daca smti nevoia sa plangi sa o faci de oricate ori iti vine, e un mod normal de a te manifesta si de a te descarca.
Iti doresc numai bine si sa stii ca aici suntem alaturi de tine
Multe [-o< si @};- @};- pentru Erica

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 18:58
de CORINA SILVIA
Georgeta , te tin in gand in brate si ma rog ca Erica ingerasa ta sa-ti dea putere , sa te aline si sa-i simti iubirea pura , in care este acum , las-o sa patrunda ingerasa ta minunata , cu Lumina sfanta in care ea a plecat .. Si vei simti o alinare asa cum numai ea stie sa ti-o daruiasca !
Si nu o vei uita niciodata , nu poti , pentru ca o parte din sufletul tau a plecat deja cu ea !
Aici nu ai sa intalnesti acele cuvinte dureroase ...Ei de fapt iti spun "Hai nu mai suferi , asa nu mai sunt nici eu obligat sa te ascult si nici sa te compatimesc .. pentru ca e prea dureros totul !!!"
Toate mamicile de aici au intalnit asemenea oameni , draga mea .
Bun venit aici in familia noastra Emma , bun venit in locul unde nimeni nu te judeca sau nu-ti da "sfaturi "cum sa-ti uiti ingerasa.
Aici te vom ajuta din tot sufletul sa-ti plangi fetita . sa o jelesti sa o comemorezi , sa faci tot ceea ce te face sa te simti mai bine gandindu-te la ea !
Si mai ales te vom ajuta sa treci peste aceste cumplite clipe , cand te simti ata de fara de rost fara puiul tau !! :( =((
Pentru printesa ta Erica , mii de lfori si un pupic dulce-dulce asa cum este ea ! @};- O:-) [-o< :*

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 18 Iun 2010, ora 19:25
de Bianca_C
Draga mea Georgeta >:D<
Inca o poveste trista =(( ...imi pare rau, mamica draga, pentru pierderea micutei tale :(
Sunt alaturi de tine cu tot sufletul si iti inteleg durerea, si inteleg dorul si fiecare lacrima....
Nu uita, aici sunt ori de cate ori vei avea nevoie de mine, te voi primi la pieptul meu cu tot dragul si iti voi oferi un sprijin, moral, atat cat stiu si cat pot....
Te >:D< si ai grija de sufletul tau...
Pentru micuta Erica, multe [-o< si @};-
Bia... :*

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 21 Iun 2010, ora 10:09
de georgeta74
Sunt convinsa ca stiti ce bine imi fac incurajarile voastre. Va multumesc din suflet.
Deja am inceput sa ma prefac mai vesela si mai linistita, tocmai sa nu mai aud expresii care ma dor de la cei ce nu inteleg durerea mea. Dar sufletul meu plange clipa de clipa pentru fetita mea iubita.
Si da, sotul meu e singurul care imi da putere sa merg mai departe. Am mare noroc ca e langa mine si ma iubeste.
Aceleasi ganduri frumoase le am si eu pentru voi, va multumesc mult.

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 21 Iun 2010, ora 10:38
de oanadrg
Sa fi tare Georgeta, asa te vreau..eu va incurajez pe voi ca sa mai prind si eu curaj. Sunt de acord cu tine ca numai in persoana sotului tau iti vei gasi putere.
Eu una asa fac, daca cad in timpul zilei si sunt la servici il sun pe si\otul meu care parca cu un al 7 simt isi da seama ca trebuie sa ma incurajeze si cand imi zice ca eu sunt motivul pt care el traieste imi umple golul din suflet si astfel gasesc si eu motiv sa traiesc.
Multe >:D<

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 21 Iun 2010, ora 14:55
de marwana
Draga Georgeta te >:D< cu multa caldura, i mi pare rau pentru pierderea suferita de tine. Erica este fetita ta si va fi dea pururi, nu o vei uita pentru ca ea este copilasul tau chiar daca a stat la tine pentru scurt timp.
Oamenii nu au de unde sa stie ca cea mai cumplita experienta este pierderea unui copil, noi trebuie sa ii invatam.
Te >:D< cu mult drag
[-o< pentru O:-) Erica dar si pentru cei 2 O:-) O:-) pe care i ai pierdut inaintea Ericai.

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 21 Iun 2010, ora 16:56
de DeliaMaria
Draga Georgeta,

Imi pare sincer rau pentru ca inca o mami trebuie sa treaca prin aceasta durere sfasietoare:(
DOARE, stim asta si o simtim zilnic, si doare si mai tare cand cei din jur, care nu-ti inteleg durerea, in loc sa TACA DIN GURA, spun cate un comentariu aiurea si ne la locul lui. Ma infurii deja x( .
Persoanele care eu credeam ca-mi sunt prietene adevarate, m-au tratat cu astfel de "consolari", sau la cateva zile de cand piticul nostru a devenit ingeras, ne-au chemat "la o bere in oras" ~X( .
Si am inteles ca ei nu inteleg, nu pricep, asa cred ei ca ne ajuta.
IN acest weekend prietena mea adevarata, printr-o surpriza, a organizat o intalnire cu celelalte prietene si asa am ajuns sa ne vedem, am povestit si le-am putut spune ceea ce simt, ce doare sa mi se spuna.
Sti cum au reactionat? Au tacut, au spus ca asa au crezut ele ca trebuie sa faca etc...
Si am inteles ca nu era rea vointa, ci doar...nestiinta.
Curaj draga mamica de ingeras, putere in rugaciuni, iubire pentru sotul tau si Dumnezeu va v-a ajuta sa va alinati din durere, Dumnezeu si timpul.
O calda >:D< , un sincer si din inima regret pentru durerea din sufletul tau.
Aici, vei gasi oricand, la orice ora, un suflet bland care sa te inteleaga.
Doamne ajuta!

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 22 Iun 2010, ora 05:06
de marwana
Ma gandeam la tine si la ce ai spus in ultimul mesaj, tare adevarat ca noi mamicile de inger in timp devenim niste ''actrite'' foarte bune in mimat '' gata mi a trecut'' doar ca sa facem pe plac celor din jur si acum cand i ti scriu ma gandesc ca de fapt nu ar trebui sa facem asa. Delia a avut modul ei de a vb cu cei apropiati si a inceraca sa le explice ce simte, eu....am scris un mail tuturor in care le am spus povestea Tashei si i am rugat sa nu ma intrebe apoi nimic, dar am gresit facand asta. Poti incerca sa printezi articolul de aici : http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati
sau il poti trimite pe mail, asa vor sti ce si cand sa zica fara sa te raneasca.
>:D< calde pentru tine
[-o< pentru O:-) Erica

Re: ERICA, INGERASUL MEU

MesajScris: 22 Iun 2010, ora 12:23
de georgeta74
Da, doar ca eu nu mai vreau sa conving pe nimeni.
E suficient ca pot sa plang in sufletul meu fara sa ma vada si fara sa ma judece nimeni.
Si-apoi, daca ma vad plangand, ca am momente totusi cand nu-mi pot stapani lacrimile, mai ales cand intru aici si citesc gandurile voastre catre mine, sau povestile voastre la fel de triste ca a mea, nici macar nu le aud comentariile, vorbele lor trec pe langa mine. Pana acum nici macar o persoana nu mi-a spus "foarte bine ca plangi, plansul ajuta", si atunci cand le spun eu asta, ca-mi face bine sa plang, ei insista sa ma opresc.
Asa ca imi vad linistita de durerea mea si ma gandesc in voie la ingerasul meu fara sa-i aud.
Va salut pe toate.