"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Iubitul meu Lukas, abia acum pot sa impartasesc durerea si tristetea mea cu alte mamici de ingerasi si sper ca povestea noastra sa le aline putin suferinta si sa le stearga lacrimile fierbinti. Minunea mea, mi-e foarte dor de tine, te iubesc enorm si sunt mandra ca sunt mamica ta. Parca iti simt si acum piciorusele si manutele cum ma gadila in burtica atunci cand te pregatesti de culcare. Am simtit mereu ca esti altfel, deosebit...esti un ingeras. Te rog sa ma ierti, puiutul meu, ca nu ti-am citit povesti si nu ti-am cantat, ca nu am vorbit mai mult cu tine si nu m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta cu tine. Si iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat, pentru tot ce mi-ai aratat si pentru tot ce ai schimbat. Ai venit la mine in vis si am simtit cat de bine iti este si ti-am auzit glasul minunat spunand “Mami”. Doamne, cat erai de fericit ca ma strangi in brate si cum radeai! Stiu ca nu a fost doar un vis, stiu ca ai venit sa-mi alini durerea. Nu pot sa descriu ce am simtit, cata fericire si cata durere. Stiu ca am spus “ Doamne, de ce nu pot simti asta aici, pe pamant?” Si m-am trezit dar iti simteam si iti simt inca manutele calde si imbratisarea dulce. Stiu ca acum sunt din nou trista si nu ar trebui, stiu ca iti este foarte bine langa DD si langa alti ingerasi. Te rog din suflet, minunea mea mica, sa mai vii la mine si sa ma ajuti sa fiu tare pentru tine si sa nu te dezamagesc. Sa vii si la tatal tau, puiut! Te rog sa ne alini durerea din suflet noua si tuturor parintilor de ingerasi! Te iubim enorm si vei fi mereu in sufletele noastre! Esti cel mai minunat lucru care ni s-a intamplat! Mama si tata.
Dragi mamici de ingerasi,
Sunt o mamica de ingeras din Timisoara si, desi imi pare nespus de rau ca treceti prin ceea ce trec eu acum, ca ati pierdut tot ce poate fi mai frumos si mai minunat pe lume, ma bucur ca existati, ca exista acest forum. Doar voi puteti intelege ce este in sufletul nostru in asemenea momente. Sentimentele sunt confuze acum. Sunt trista si ma doare sufletul dar parca ma simt vinovata in acelasi timp. Vinovata ca simt durere. Oare nu ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca puiutul meu este fericit la DD? Ca l-am avut cu mine chiar si numai 38 de saptamani? Si apoi ma gandesc la toate acele mame care nu vor copii si ii primesc si ii abandoneaza prin spitale. Si mi se pare ca nu e drept. Dar nu, nu trebuie sa gandesc asa. Fiecare suflet de copil isi alege parintii si destinul. Are o misiune de indeplinit si apoi pleaca. Iar Lukas al nostru a schimbat atat de multe si ne-a deschis sufletele si, mai ales, mi-a arata ca este bine, ca este cu mine.
Imi aduc aminte cat de fericiti eram cand am aflat ca sunt insarcinata (19 mai). Dupa un an de asteptare a venit un puiut scump in vietile noastre, primul nostru copil, si stiu acum de ce a ales acel moment. Nimic pe lumea asta nu este intamplator, totul are un scop si stiu ca Lukas, ingerasul nostru, a avut o misiune de indeplinit.
La 24 de saptamani, am fost internata in spital cu dureri puternice de burtica si contractii. Dupa 4 zile, am fost externata cu recomandarea de repaos la pat. Nu m-am gandit nici macar o clipa ca il voi pierde pe acest pamant, ca il voi avea vesnic langa mine ca ingeras.
Pana la 37 de saptamani totul parea perfect desi am simtit ca va veni mai repede. Vineri, in 8 ianuarie, le-am spus sotului meu si socrilor ca voi naste duminica, ca va fi un copil de duminica, la fel ca mine. Si asa a fost, Lukas s-a nascut duminica dimineata la 5.30. Din pacate, s-a nascut fara viata pe acest pamant. In noaptea de sambata spre duminica nu i-am mai simtit miscarile dulci in burtica. Am stiut imediat ca s-a intamplat ceva. Mi-am sunat doctorul si am fugit plangand la spital. Din pacate, inima lui Lukas se oprise cu ceva timp in urma. Nu ne puteam explica ce s-a intamplat. A fost desprindere de placenta. Nu stim cand sau de ce s-a intamplat. Asa a fost sa fie. Sufletele ne erau pustiite iar socul puternic nu ne-a lasat sa plangem decat cateva minute. Am fost dusa in sala de travaliu si mi s-a provocat nasterea. Imi aduc aminte ca i-am spus medicului meu sa nu ma faca sa trec printr-o nastere naturala. Mi se parea ingrozitor de dureros sa imi nasc copilul fara sa-i pot auzi tipatul. O hemoragie puternica a dus totusi la operatia cezariana. Am fost intrebati daca vrem sa ne vedem copilul. Ne era foarte teama de ce vom simti si am spus initial nu. Apoi am cerut sa il vedem si l-au adus in salon. Eram atat de speriati si nu l-am luat in brate. I-am atins doar manuta calda inca si i-am vazut prea putin fetisoara dulce. Acum mi-as dori sa il pot strange la piept. Apoi a venit urmatorul soc: un medic ne-a adus un teanc de hartii pentru semnat. O parte se refereau la autopsia pe care o solicitasem iar o parte cereau acordul pentru distrugerea probelor. Probe, asa numesc ei un copil de 38 de saptamani. In spital, cu mici exceptii, am fost ingrijita cum nu am crezut ca se poate in Romania. Asistentele de pe sectia de terapie intensiva au fost trup si suflet langa noi si vreau sa le multumesc lor si mai ales medicului meu care ne-a fost mereu aproape. Am decis sa ii facem o slujba lui Lukas si sa il inmormantam sau sa il incineram. Am chemat un preot ortodox care insa mi-a spus ca nu poate sa tina slujba pentru Lukas pentru ca murise in burtica si ca va tine doar o rugaciune pentru mama. La cateva ore de la moartea fiului nostru, preotul era in salonul meu si il ruga pe Dumnezeu sa ma ierte ca mi-am ucis pruncul fara de voie. Si 40 de zile sa nu intru in biserica. Eram in stare de soc si cu o durere de neimaginat in suflet deoarece in loc sa ne pregatim sa venim acasa cu puiutul nostru trebuia sa ne ocupam de o inmormantare. Ne ingrozea gandul de a-l vedea in sicriu, pe un hol la morga Spitalului, caci asa ni se spusese ca se procedeaza. Pana la urma am discutat cu un preot catolic (sotul meu este catolic) care a fost de acord sa ii faca slujba. Cred ca Lukas a fost langa noi tot timpul si ne-a ajutat cand eram intr-un impas. Ceremonia a avut loc la o capela si nu pe un hol rece, cu un preot care a tinut o slujba frumoasa si i-a rostit numele. Am amanat slujba pana cand am iesit eu din spital. Imi doream sa fiu acolo, sa il vad si sa imi pot lua ramas bun. Si a fost atat de bine! Am plecat de acasa spre capela, sfasiati de durere si de teama dar in momentul in care am intrat in capela si l-am vazut, linistea si pacea ne-a inundat sufletele. Parca dormea, puiutul nostru. O minune mica intr-un sicriu minuscul, alb. Si, totusi, stiam ca in acel sicriu se afla doar corpul lui. Sufletul lui era langa noi si ne alina durerea. In spital am plans tot timpul si ma rugam sa-mi dea un semn, sa stiu ca este ingeras si ca este cu noi. Si ne-a ajutat, ne-a dat semne, apoi, dupa o saptamana l-am visat. Era cu mine si ma strangea in brate si era atat de fericit ca poate sa imi spuna mami. Doamne, cum radea si cum ma strangea in brate!
Acum, tot ce imi doresc este sa pot alunga durerea care se cuibareste din nou in sufletul meu si sa il pot visa din nou...si imi doresc cat de repede un puiut care sa se nasca sanatos si viu. Nimeni nu ii va lua locul lui Lukas, el va ramane mereu primul nostru copil, ingerasul nostru.
Pentru tine, ingerasul nostru scump
Fiul meu
Iti cunosc chipul - Fara sa-ti fi vazut vreodata culoarea ochilor.
Iti simt inca atingerea - Fara ca manutele tale sa ma fi mangaiat vreodata.
Iti vad micuta gurita in fata mea - Fara sa o fi auzit cum spune Mama.
Te-am tinut in brate - Fara sa te fi leganat in somn.
Cristina, draga mamica de Ingeras superb, cu nume superb, Lukas, in primul rand iti urez un sincer si din suflet "Bun venit", cu durere in suflet, pentru ca acum faci parte din comunitatea Parintilor de Ingeri . Dar trebuie sa recunosc ca bunatatea si frumusetea sufletului tau m-au miscat pana la lacrimi. cand vad cat de pur gandesti, cata putere iti da Ingerasul tau si DD, cand vad Iubirea ta sincera de mama, cand simt linistea angelica in tot ce scrii tu. Aici, impreuna, incercam sa fim mereu aproape una de alta, aici, incercam sa acceptam pierderea copiilor nostri, dar sa simtim prezenta Ingerasilor nostri Sincer, pe mine personal m-a ajutat povestea ta. Este o poveste scrisa din suflet pentru suflet Te cu mare drag si te rog, oricand simti nevoia, sa intri cu incredere pe acest site, noi suntem alaturi de tine. Ingerasului tau Lukas, multe , si
Draga mea Cristina, dragii mei parinti de ingeras Lukas...imi pare rau, imi pare nespus de rau pentru pierderea minunii voastre , imi pare rau pentru durerea si golul pe care l-a lasat in urma lui, pentru fiecare lacrima si fiecare brate goale.... Dar stiu ca e bine langa Doamne Doamne, stiu ca e un inger frumos, printre ingerii nostri, e o minune plecate in Ceruri, unde se afla de fapt toate minunile vietilor noastre. Si ne privesc de acolo, ne indruma, ne sprijina, ne alinta si ne iubesc...fiecare in felul lui E greu, e adevarat, insa mai stiu ca ingerii nostri ne vor invata cum sa traim cu aceasta durere, cu acest dor, sa nu ni se mai para atat e crud si de nedrept..... Voi doi, o ramaneti pe veci parintii lui Lukas, el stie asta, simte si voi o sa simtiti acelasi lucru...si ma rog, sa apara in visele voastre, cat mai des posibil, sa va mangaie si sa v imbratiseze... Doar ingerii stiu sa faca aceste lucruri, doar ingerii stiu sa daruiasca iubire chiar si de acolo, din Ceruri......pentru ca ingerii sunt ingeri si ingerii nu plang niciodata. Sunt langa voi, draga mea Cristina, si aici pe Forum, intotdeauna veti gasi alinare si prietenie, respect si oameni cu suflet, parinti cu suflete indurerate dar care pot oferi incontinuare iubire.... O imbratisare din suflet Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Scumpa si minunata Cristina ,mamica de ingeras !!O mare,si calda imbratisare..Imi pare nespus de rau de pierderea fizica a puiul tau si ma bucur ca desi cu o durere atat de proaspata ai reusit sa te linistesti sufleteste si sa primesti primele semne se la iubitul tau baietel.Da scumpul tau e cu tine si va fii intotdeauna in viata asta,si iti va deschide poarta Raiului in momentul in care vei parasi aceasta lume.Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti daruiasca cat de curand un mic bebe,o minune divina numai a ta!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Va multumesc pentru vorbele frumoase si pentru ca incercati sa mai aduceti putina liniste in sufletul meu. Am citit povestile ingerasilor vostri iubiti si m-am intristat. Eu nu stiu cum este sa-l strang la piept pe Lukas al meu, nu i-am auzit glasul scump si nu i-am privit ochisorii. Oare as mai fi fost asa puternica daca as fi facut toate aceste lucruri? Daca ar fi trait chiar si numai o zi? Cat mi-ar mai fi lipsit...Cateodata imi doresc sa-l fi avut langa mine, chiar si numai o clipa. Apoi imi spun ca e mai bine asa, ca mi-ar fi fost mult mai greu, ca asa a fost sa fie! Am citit intr-o carte despre copiii ingerasi ca sunt spirite foarte evoluate care stiu de la inceput ce li se va intampla sau chiar isi aleg scurta viata pe acest pamant. Nimic nu este intamplator. Aceste sufletele isi cauta si isi aleg parintii iar legatura dintre ei este atat de puternica incat nici moartea nu o poate distruge. Ei vor fi mereu langa noi, ne vor sustine si ne vor mangaia sufletele. Am citit si eu ca atunci cand noi, mamicile lor iubite, suntem triste sunt tristi si ei. Nu le place sa ne vada asa. Isi doresc sa intelegem ceea ce este de neinteles si sa ne vada zambind. Durerea si tristetea sunt singurele lucruri care le ingreuneaza putin venirea la noi in vise. Imi doresc ca ingerasii nostri sa ne viziteze in vise. Stiu ca atunci vom putea zambi din nou. Durerea vine si pleaca dar noi o vom invinge si vom rade din nou si ne vom bucura din nou. Ingerasii nostri iubiti, Mircea-Serban, Luca Patrik si Lukas vor fi langa noi si ne vor ajuta. Sper ca DD si toti ingerasii sa fie aproape de suflete voastre frumoase, sa va aline durerea si sa va faca sa zambiti din nou.
Lukas, minunea mea, te iubesc si ma gandesc la tine in fiecare minut!
Multe pentru voi, dragi mamici de ingerasi iubiti si pentru ingerasii Luca Patrik si Mircea - Serban
Draga Corina, mamica de ingeras scump, multumesc pentru tot. Am citit zilele trecute mesajele tale si mi-au dat parca putere. Cum ti-a trimis puiutul tau zapada si cate semne iti da si cum iti spune el ca te iubeste... e minunat!
Cu durere inca in suflet ma intreb cateodata: "suntem totusi norocoase?" Si cred ca da, da, chiar daca suna ca o nebunie, da, chiar daca ne doare. Doar noi, mamicile de ingerasi, avem acolo sus puiutii nostri mereu sanatosi, mereu bucurosi. Si daca ma gandesc ca viata pe pamant nu e chiar usoara oare nu ar trebui sa ma bucur pentru minunea mea? Sa fiu fericita pentru ca Lukas este fericit si nu va simti niciodata deznadejde, durere sau disperare? Dar inca nu reusesc, inca doare, puiutul meu. Cum sa ma bucur ca nu esti cu mine? Ca nu iti voi saruta manutele si piciorusele si fetisoara dulce? Stiu, este egoist ce simt si incerc sa fiu tare pentru tine, iubirea mea. Saptamana trecuta, ma simteam bine, adica nu mai simteam durere. Si mi se parea atat de ciudat! Nu ar trebui sa urlu de durere? Sa-mi plang puiutul? Sotul meu mi-a spus ca spera ca nu stam pe o bomba cu ceas. Este oare posibil sa se atenueze atat de repede durerea?
si pentru tine, mamica de ingeras. Iar pentru ingerasul tau Daniel Matei multe
Doar tu, minunea mea scumpa ne ajuti si ne alini sufletele. Te iubim, ingerasul nostru scump! Dumnezeu sa aiba grija de tine si sa te lase sa vii la mine, minune!
Draga noastra Cristina, eu credeam ca sunt nebuna cand imi trecea prin cap gandul ca macar acum Serban nu mai sufera, ca el nu va fi dezamagit de viata asta grea, aici pe pamant, nu va avea de suportat rautatea unor oamneni Ma gandeam ca o iau razna si imi era frica sa o spun si cu "voce tare". Dar daca stam sa ne gandim putin... ei fiind spirite evoluate, au atins Lumina vesnica, ei nu mai trebuie sa-si arda karma, nu mai trebuie sa traga aici pe pamant. Lukas te-a ales pe tine, mamica draguta si inteleapta, pentru ca a stiut ca vei avea puterea sa inveti din aceasta suferinta. Mie mi-a luat mult mai mult timp sa pot sa accept ca lui Serban ii este mai bine acum langa DD, sa accept ca DD stie ce e mai bine pentru noi, chiar daca trebuie sa trecem printr-o asemenea tragedie. Si eu am avut sentimentul ca as fi egoista daca l-as tine fortat langa mine pe iubitul nostru... el era bolnavior tare si se chinuia foarte mult... Eu as vrea sa-ti spun doar, sa ramai cu Credinta in suflet, Ingerasul vostru va va ajuta sa mergeti mai departe, iar daca vor veni momente grele, in care vei simti ca durerea creste mult prea tare, sa nu te sperii, a atat de normal. Dar noi suntem aici si te vom tare, tare, te vom sustine si iti vom aminti ca Ingerasul tau scumpic si dulce vrea sa te vada cu zambetul pe buze. Si nu uita ce ne-a invatat Robert, Ingerasul Anemariei:"Nu lasa durerea sa fie mai puternica decat Iubirea". Asta e pentru viitor
Ultima oară modificat de monicamuresan pe 25 Ian 2010, ora 23:15, modificat 1 dată în total.
Draga Cristina iti trimit si eu o calda si sincera ,am citit povestea trista a iubitului tau Lukas si mi-au dat lacrimile,te inteleg foarte bine , se aseamana foarte mult cu povestea iubitului nostru DAVID,acum imi dau seama ce repede trece timpul si imi aduc aminte ca in urma cu un an fetita mea Loredana era o viitoare mamica fericita,tocmai fusese la control si ii luase de pe suflet unda de indoiala pe care o avea dupa controlul din decembrie unde exista un semn de ?,a mai stat cu puiutul ei David in burtica inca o luna , a vorbit cu el tot timpul,a inceput sa-i pregateasca lucrusoare pentru cand va veni pe lume ( carucior,jucarii,hainute........) apoi peste o luna la jumatatea lunii februarie a inceput cosmarul vietii ei ,analize ,controale ,rezultate contradictorii,si a trebuit sa treaca prin cea mai grea suferinta (emotionala in primul rand) sa il nasca pe iubitul ei puiut DAVID fara viata,aceasta durere este mare,si desi imediat se implineste un an iar ea este o fire vesela si zambitoare,are inca durerea si dorul intiparit in inima,este greu .......... dar aici in marea familie EMMA se gasesc multe mamici de ingerasi si multe persoane cu suflet mare ( care chiar daca nu sunt mame de inger ex.Ana,Liliana,) ,care va inteleg durerea,aici puteti sa va jeliti puiutii in liniste,nimeni nu va judeca,toata lumea va intelege si aici puteti gasi un strop de alinare de incurajare. Pe noi aceasta organizatie ne-a ajutat foarte mult,ne-am facut mai multe prietene, am primit multe sfaturi utile ,multe imbratisari si multa caldura si dragoste. Asadar iti spun si eu ca ai nimerit foarte bine in mijlocul acestui colectiv si te rog primeste o calda din partea mea si un buchet de pentru scumpul tau Lili-bunica de ingeras
Cristina dragă eşti o mămică atât înţelegătoare,atât de puternică, atât de curajoasă, atât de MĂMICĂ. Şi eu am trecut prin starea ta, adică mi se părea anormal că nu urlu, că nu am insomnii, că nu sunt dărâmată fizic, eram prea liniştită, dar părintele meu duhovnic mi-a spus simplu că "liniştea este starea de normalitate" şi, dacă ar fi după dânsul, ar trebui să mă îmbrac în alb, pentru că Cristian a fost şi este un îngeraş. Şi totuşi, port doliu pentru că aşa simt şi doresc. Şi când mă durea tare, tare, plângeam mult şi pe urmă veneam aici, să primesc îmbrăţişările acestor prietene minunate, după care eram iar liniştită. Aşa că, atunci când nu vei mai putea de dor (că vor veni mereu astfel de momente), vino aici, lângă noi, împreună cu noi. Pentru scumpul de Lukas, multe rugăciuni, să aibă calea mereu şi plină de , . Cu drag, Lumi
Draga Cristina ,numai tu poti stii daca stai sau nu pe o bomba cu ceas!!Priveste in sufletul tau!!Ce vezi daca vezi un strigat disperat cu as fi vrut..ce-ar fi fost daca...acum ai fi facut..sau am fi facut...atunci da ,esti o bomba emotionala care ticae...Daca ,insa ai acceptat ca el nu se mai intoarce niciodata,daca sentimentul de liniste si pace iti inunda sufletul,cand vorbesti de el ,daca-l simti ori de cate ori il chemi,atunci nu este nici o problema grava emotionala..Daaa e foarte normal ,chiar daca ai acceptat sa-ti fie dor de el si sa-l imbratisezi,sa-l pupacesti,sa-l alinti...Inchide ochii ,oriunde ai fi si inchipuie-ti ca faci asta,la inceput e bine sa fii acasa pentru ca lacrimile nu ti se vor opri sa curga minute in sir,dar incet -incet cand ai sa reusesti sa-ti vizualizezi puiul mai bine ai sa vezi ca o sa-ti fie mai usor ,si ai sa-l poti iubi ,mangaia si vorbi cu el ..Crede-ma nu e o nebunie,e doar iubirea imensa pentru el care-ti desface bariele fizice dintre voi si reuseste sa va uneasca chiar si pentru cateva secunde!! DA e normal sa-ti fie dor..e normal sa mai plangi de dor ...sa-ti pastrezi cu drag toate putinele amintiri,si multele vise pe care le-ai avut si o sa le ai cu el ..astea vor fi in albumul sufletului tau!! Da copii nostrii au stiut pentru ce vin aici ,au stiut ca vor muri curand si ne vor lasa cuinimile sfasiate,dar au mai stiut ceva,ca vom invata din asta,ca vom evolua si noi si mai ales ca vom fi puternice si-i voim iubi la nesfarsit...
Pentru minunatul ingeras Lukas - mii de flori si o candela aprinsa in inima mea,frumosule sa vii la parintii tai in fiecare seara cu un vis minunat!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga Cristina azi cu durere in suflet am vazut o mamica noua , o mamica cu durere in suflet o mamica de ingeras , bine ai venit printre noi, imi pare nespus de rau pentru pierderea ta asta mare , noi de aici stim cum te simti , ce simti , ce vrei , si cum vrei Doamne greu poate fi ca o mama sa isi ingroape copilul , greu este sa il vzi acolo intr-un sicriu alb mic si fara viata , Doamne Dumnezeule dane putere sa mergem maideparte , draga mea aici vei putea plange vei putea spune tot ce simti pentru ca vin perioade foarte grele pentru noi in care nu ne gasim linistea , vin zilele de nastere , vin zilele cand el sa urcat sus la cer , acele zile sunt groaznice draga mea , trebe sa te pregatesti trup si suflet atunci este greu dar aici sper ca putin sa iti gasesti alinarea ca fiecare dintre noi, in aceste momente cum spune draga noastra Corina trebe sa ne rugam deacum incolo pentru noi , pentru sanatatea noastra si pentru sufletul nostru si apoi sa ne dea Dumnezeu un copilas sanatos pe acest pamant , credinta este speranta noastra, credinta ne duce langa pui nostri ca sa ii putem revedea vreodata, draga mea iti doresc , putere multa , speranta , sanatate si fericire te si numai bine iar scumpului ta ingeras multe si zbor lin printre . .Mama ingerasului Marius Andrei.
Cat este de bine sa am cu cine sa vorbesc, sa pot transmite toate gandurile mele fara teama de a fi judecata si mai ales sa primesc atata intelegere! Mi-e dor de Lukas desi nu l-am tinut nicodata in brate si nu i-am vazut ochisorii dulci. Mi-e dor si ma doare. Ma doare pentru ca am crezut cu tarie ca una dintre misiunile lui a fost sa ne aduca langa noi oameni care, in timp, s-au indepartat...oameni care ar trebui ca in aceste momente sa fie trup si suflet langa noi...si nu sunt. Culmea, sunt persoane pe care abia daca le-am cunoscut si incearca atat de mult sa ne ajute...si le pasa... Imi pare rau, ingerasul meu scump, imi pare rau daca te dezamagesc, dar am incercat. Acum nu vreau sa-i mai vad si nu vreau sa mai vorbesc cu ei, cei care pot fi atat de reci si de egoisti, cei care nu doar ca nu ne ajuta ci ne fac mai mult rau. Dar eu si tata suntem langa tine si te iubim si ne iubim...mult, mult. Si tu ne-ai aratat cat de mult trebuie sa pretuim ca suntem unul langa celalalt si cat de frumos este ca te avem pe tine acolo sus. Stiu ca o sa mai dureze pana cand o sa ma linistesc din nou si o sa poti veni la mine in vis. Si stiu ca esti cu mine si langa mine. Astazi ne-am hotarat sa iti strangem toate lucrusoarele si patutul si sa iti dam drumul. O sa plangem cu siguranta si o sa doara rau, rau dar tu sa fii langa noi, iubirea mea si sa ne arati ca esti cu noi la fel cum ai facut in capela. Cateodata mi se pare ca cer atat de mult de la tine, si tata spune ca punem atat de multe pe umerii tai micuti. Dar tu esti ingeras acum si vrei sa ne ajuti si pentru tine nu este greu, nu? Si simt din tot sufletul ca sunt mamica, sunt mamica ta, puiutul meu dulce! Te iubesc mult, ingeras scump si o sa ma rog pentru sufletelul tau mare! Mama.
Draga mea permite-mi sa -ti scriu din nou , esti sigura ca vrei sa aduni lucrusoarele ce ai cumparat? esti sigura ca asta vrei? vreau sa stii ca la noi sunt 4 luni jumate de cand ingerasul meu a plecat sus in cer dar eu nu am adunat nimic am lasat toate la fel , atat am dat cateva din hainitele lui unor copii care aveau nevoi doar atat, in rest eu le pastrez pentru ca am de gand sa am alt copilas si vreau sa ii zic ca sunt de la fratiorul lui.te iar tu faci asa cum simti nu alceva mult noroc.
Felicitări Cristina. Eşti o adevărată mămică. Sunteţi nişte părinţi minunaţi. Lukas a ştiut ce părinţi să-şi aleagă. Aşa am spus şi eu, că puiul nostru Cristian ne-a dăruit această eternă calitate de a fi mamă şi tată, de a fi părinţi, şi lucrul acesta nimeni şi niciodată nu ni-l va lua. În ce priveşte lucruşoarele, faceţi ce simţiţi voi amândoi. Amintirea lor nu depinde doar de lucruşoare, jucării, amintirea este acolo în inima noastră, în mintea noastră, în sufletul nostru. Mii de şi Si pentru scumpul mic Lukas mii de şi
offfffffffffffffff......draga mamica de ingeras........mi-e asa de greu sa gasesc ceva potrivit de spus..........acum cand pentru tine cuvintele nu mai au acelasi sens si de fapt totul se reduce nu la a spune,ci la a simti.................. Sunt alaturi de tine si as vrea sa te pot cu tot sufletul......tot in ianuarie,dar in 2008 am devenit si eu mama de inger...."povestea" noastra e si ea aici .....si citind randurile tale am simtit ceea ce simti........si stiu exact cat doare...........si stiu exact cat de dor iti e......si stiu exact cate intrebari fara raspuns te vor cuprinde.........si stiu si simt.... ...........dar....dar....dar....mai vreau sa iti spun doar ca vei gasi puterea fiecarui pas de a merge mai departe....si sa stii ca intradevar nimic nu e intamplator.....si odata ce vei ajunge la acceptare va fi altfel.....vei invata sa traiesti cu dorul in suflet si vei simti tot mai puternic ca Lukas al tau este si va fi mereu cu tine...............iar Dumnezeu, cel care ne-a ales parinti de ingeri...............Dumnezeu are raspunsuri mai presus de rugile noastre............. ..........as mai vrea sa iti spun ca in orasul nostru exista o filiala a organizatiei EMMA....suntem cateva mamici de ingerasi si ne-am intalnit de cate ori am simtit nevoia sa ne alinam impreuna durerea...............daca doresti sa ne cunosti si sa ne vorbesti despre puiul tau..........te rog sa imi spui si ma voi ocupa de organizarea unei intalniri EMMA.........
............si as vrea sa iti spun ca dincolo de nori se ascunde intotdeauna soarele...........eu sunt mama ingerasului Calin Gabriel din 11 ianuarie 2008 si mama puiului mic Octavian Andrei din 15 octombrie 2009........
Imbratisari calde si pentru ingerul tau
Angela
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Cristina, draga noastra prietena Ingerasul tau scump si drag a avut o misiune buna, spiritele lor stiu exact de ce vin si care este misiunea lor . Ma regasesc asa de mult in cuvintele tale... atat de tare m-a durut faptul ca multe persoane nu au fost langa noi, am prietene care de 4 luni si jumatate ma ocolesc, nu mi-au trimis nici macar un mesaj... dar aici, am invatat cateva lucruri: poate nu stiu cum sa faca, ce sa zica, cum sa reactioneze... dar cel mai bun sfat primit aici, pe acest Forum, a fost: sa invat sa IERT. Sa-i iert pe cei care nu au fost langa mine, sa ma iert pe mine, pentru ca am gandit (poate) gresit si sa ma bucur ca am intalnit oameni care ma sprijina, care ma alina, care ma inteleg si care sunt alaturi de mine, indiferent ca mi-e mai rau, sau mai bine. Tot aici am primit si o idee: am listat povestea Ingerasului meu Serban si sfaturile pentru apropiatii parintilor de Inger, si, cand ma intalneam cu persoane care vedeam ca nu stiu ce sa zica, ce sa faca, le dadeam aceste foi. Iar pe adresa mea de mail, am atasat ca si semnatura, link-urile catre Organizatia EMMA si catre pozele lui Serban. Asta in primul rand sa pun si eu umarul in schimbarea mentalitatii oamenilor. Urmarea? Am simtit ca Serban e mandru de mamica lui, asa cum si eu sunt mandra ca am fost mamica lui Serban iar acum sunt mamica Ingerasului Serban Eu cred cu tarie ca Ingerasii nostri au aceasta putere, de a ne indrepta gandurile, faptele, de a ne face mai buni, mai sinceri, mai credinciosi si sa ne redea Speranta. Te cu mare drag, iar lui Lukas, multe si
DA toate avem asa zise prietene care ne ocolesc ,care evita subiectul sau care il schimba rapid cand aduc vorba de el...Am o persoana cel putin care nu m-a mai vizitata de cand a auzit de ingerasul meu ,si pana atunci era in fiecare saptaman la mine ,pentru ca avea o fetita deoseama cu Alex si un baiat in clasa cu Anca!!Nici macar un telefon nu mi-a dat!!Dar nu-mi pare rau acum am vazut cine este cu adevarat om cu mine!!Si un cuvant bun conteaza oricat de strain sau apropiat esti...Oricum nu suntem atat de absurde incat sa le cerem lor ceva imposibil ,dar daca ar sta cateva minute atunci si ne-ar asculta si ar incerca sa ne inteleaga ar fi minunat!!Asta ar conta cu adevarat!!
Dar acum va am pe voi si ma bucur ca sunteti aici ,sa va imbratisez ,sa va ascult ,si sa plang pe umarul vostru cand simt nevoia!!Va multumesc!!
Scumpule ingeras Lukas,trimite-le parintilor tai un vis frumos in care sa apari si sa le spui cat de mult ii iubesti si ca nu ai nici o pavara pe umerii tai,si ca esti atat de puternic incat ii poti duce si pe ei acolo sus sa vada cat de bine si fericit esti..Cu toata dragostea mea pentru tine frumos ingeras!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Cristina, cum spui si tu ingerasii, ne sunt alaturi si totul se intampla cu un scop in lumea asta. Desi pentru noi este foarte greu sa intelegem acest lucru.
Este asa ciudat, ca biserica nu ne este alaturi cand avem mai multa nevoie de ea...Eu, vroiam sa merg in biserica sa ma rog dupa ce am venit de la spital...Dar cum ti s-a zis si tie, mi s-a zis sa astept 40 de zile...ce rost are sa mergi dupa 40 de zile cand tu trebuie sa mergi atunci. Este bine ca voi ati reusit sa-l inmormantati pe Lukas. Scumpul si dragul de el ingeras care doarme...
Stii, draga mea, si pe mine multi din prieteni m-au parasit, dupa ce au aflat de moartea Denisei. Este ciudata perspectiva asta a oamenilor...daca copilasii nostri nu au vazut frumusetea cerului si nu au deschis ochisorii pe lumea asta, asta nu inseamna ca ei nu sunt iubiti, sau ca noi n-am facut planuri, ca n-am cumparat patutul acela frumos unde minunea mica trebuia sa doarma, ca nu am sarutat de mii de ori acele lucrusoare mititele ce trebuiau sa imbrace minunea mica...Mi se pare si mai ciudat ca persoanele care se indeparteaza cel mai mult sau care spun cuvinte dureroase sunt tocmai cei care mai au copii, stiu ce inseamna ca bebe sa creasca in burtica, sa-i simti primele miscari, sa-l vezi la prima ecografie sau sa-i auzi inimioara pentru prima data...Cineva mi-a spus sa uit, pentru ca a fost doar un vis urat! ...Cum poate sa spuna asa ceva, 8 luni jumatate cat micuta mea a fost cu mine a fost o perioada magica...zile intregi de cautari pe internet si vazut cat a crescut bebe, ecografii in care aparea bebel in toata splendoarea sa, facand tumbe, bagand degetul in gurita... o intreaga odisee ce leaga o mama de puiul ei...