"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Povestea Ingerasului meu Mircea Serban incepe in toamna lui 2007, cand rezultatul triplu-testului spunea ca e posibil sa se nasca cu Sindrom Dawn. Era primul nostru copil, mult dorit, mult iubit… nu am crezut, de accea am facut si amniocenteza iar rezultatul a fost ok. Totusi… prea mult lichid amniotic. Am fost la ecografia 4D si ni s-a spus ca o sa avem un baietel perfect. A urmat o sarcina usoara, fara probleme iar pe 22 martie 2008 s-a nascut Mircea-Serban – baietelul meu, sufletul meu, berbecu’ lui mama. Pt ca am nascut intr-o zi de sambata, dr. neonatolog nu era de garda (in spitalul din Dej e bine sa nasti de luni pana vineri intre orele 8,30 – 16,00)… deci am fost o mamica fericita 2 zile! Si a venit ziua de luni, cu o dna dr care urla prin cabinet ca un copil trebuie trimis cu salvarea la Cluj… “saraca mamica… saracul copil” – ma gandeam eu… dar aud ca prin vis numele meu: Muresan!!!... imi mai amintesc ca eram in salvare, plangeam in continuu, nu mai auzeam nimic din cauza sirenelor, iar salvarea mergea incet pt ca masinile din trafic nu eliberau soseaua. In spitalul din Cluj toata lumea ma privea urat si se purtau cu indiferenta, de parca eu eram vinovata ca puiul meu are probleme cardiace; orice ii intrebam despre el, nu-mi spuneau nimic, nu ma lasau sa-l vad, nu ma lasau sa-l alaptez… a 2-a zi ne-au trimis la Institutul Inimii si mi-au spus : Tetralogie Fallot! Am intrebat tremurand: e grav? Nu mi-au raspuns; mi-au spus doar ca va trebui operat pe cord undeva pe la 6 luni. Atunci m-am linistit pt ca aparea Speranta!
Cand puiul meu implinea 4 luni, era deja operat de urgenta la Tg Mures (pt ca cei din Cluj ne-au lasat balta)… a facut multe complicatii post-operator, inclusiv accident vascular cerebral, dar Speranta nu ne-am pierdut-o… Toate aceste probleme ne-au apropiat si mai mult, era sufletul meu, era iubirea mea, era viata mea. Doamne ce frumos e sa fii mamica! Ce sentiment superb, sincer, pur… si totusi egoist… Puiul meu a trecut cu bine peste toate problemele si a urmat o perioada de liniste si bine: a crescut frumos, a luat in greutate putin cate putin, dar suficient cat sa fie un bebe superb, dulce, scump, drag si iubit. Stiam ca trecusem doar de primul hop, ca urma operatia grea, de corectie a malformatiilor pe care le avea la inimioara… dar exista Speranta! Serban era tot mai vioi, mai inteligent, mai iubitor, mai curios. Nu putea merge singur in picioare pt ca obosea f repede, de aceea mai mult era in bratele noastre, dar el se bucura de viata, se bucura de fiecare secunda petrecuta alaturi de noi. Nu vorbea (probabil din cauza AVC-ului), dar intelegea absolut tot (iar noi intelegeam tot ce isi doreste doar din priviri, avea o privire f expresiva). Toata lumea care il cunostea se mira ce copil inteligent este, ce plin de viata e, ce simpatic e, ce interesant e, ce sociabil e, ce mult ii plac oamenii si binenteles animalele… cum sa fie bolnavior? Nu arata a copil bolnavior… exageram noi, ca asa sunt parintii…
Si a venit si a 2-a operatie, pe 31 aug 2009. O operatie care a durat 7 ore si jumatate; grea, foarte grea, dar care parea a fi o reusita. Noi eram bucurosi, plini de Speranta si extrem de linistiti… nu inteleg cum puteam fi atat de linistiti (citeam toata ziua rugaciuni, pentru ca post-operator mamicile nu au voie sa stea cu copii), dar era linistea dinaintea furtunii. O data pe zi aveam voie sa-l vizitam cate o ora; era asa de frumos si f linistit… era sedat si dormea non-stop (primele 3 zile erau critice si trebuia sa-l tina complet sedat). Pe 03 sept 2009, la ora 6,40 ne-au sunat si ne-au chemat la spital. Serban era resuscitat si nu mai raspundea la medicatie. Dar noi mai Speram! La ora 8,30, eram pe holul spitalului iar mie mi s-a oprit inima. Nu puteam respira, simteam cum ma sufoc, ca nu am aer… l-am prins de mana pe sotul meu si i-am spus ca se intampla ceva… ca Serban nu mai e cu noi, ca acum e cu DD. Si asa a fost… inimioara lui nu a mai vrut sa bata… a mea a inceput sa bata din nou. De ce? Nu stiu… Stiu doar ca imi doream sa-l vad, sa simta ca suntem langa el, sa-i spun ce mult il iubim, sa-l sarut, sa-l strang in brate… ce egoista eram… il vroiam langa mine!!! Serban a rezistat 2 zile si jumatate, din cele 3 critice, dupa care organismul a cedat. Inimioara lui nu a putut face fata la noile cerinte. Medicii au fost de treaba, ne-au lasat sa-l vedem dupa ce l-au deconectat de la aparate. Era asa frumos, era asa de linistit, simteam ca ii este asa bine acolo unde era… era Luminos, era Ingeras dar, in acelasi timp era “Iubirea lui mama”!
L-am inmormantat impreuna cu nani-nani – ursuletul lui preferat, singura jucarie cu care vroia sa doarma.
Am simtit ca trebuie sa scriu povestea lui, ca sa ii arat inca o data ce mandra sunt ca am fost mamica lui, ce fericita si implinita m-am simtit atata timp cat a fost langa mine si sa-l asigur ca atatea zile cate voi mai trai, el va fi in sufletul si in inima mea, ca va fi intotdeauna “Iubirea lui mama”. Am fost mamica puiul meu 1an, 5 luni si 12 zile… acum sunt mamica Ingerasului meu pentru toata viata! Serban ii dadea pusi lui DD si Sf. Maria in toate iconitele pe care le aveam acasa si in toate icoanele din biserici si manastiri pe unde am reusit sa ajungem. Le dadea pusi iar apoi zambea multumit. Cred ca DD l-a iubit prea mult ca sa-l lase sa se chinuie cu problemele mari pe care le avea la inimioara. Simt ca ii este mai bine acolo sus… simt ca acum e linistit, nu-l doare nimic, nu mai face crize hipoxice… inchid ochii si mi-l imaginez cum sta in brate la DD, ii da pusi si zambeste asa frumos cum numai el stie, iar DD rade multumit si are grija de el… si de noi.
Ataşamente
Acesta este Ingerul meu dulce, drag, iubit, scump, nepretuit... clapaugul dulce a lui mama >:D< Nu-i asa ca si DD zambeste cand il tine pe genunchii lui?
Ultima oară modificat de monicamuresan pe 14 Oct 2009, ora 19:27, modificat 1 dată în total.
Vad ca ai reusit in sfarsit sa scrii povestea trista a puiului tau drag Mircea Serban. I mi pare tara rau ca a trebuit sa simti aceasta durere care nu va mai trece oricat am dori noi acest lucru. Ma bucur ca ai ceva de pret ramas de la el si anume toate amintirile lasate de el. Cu siguranta ca este in bratele lui DD si a sf Marii, ii stange tare cu manutele lui si ii pupa spunandu le la ureche ce mamica puternica si iubitoare are el, rugandu i sa aiba grija de tine si de taticul lui. Sigur este mandru de tine asa cum esti si tu de el. Aici cu noi vei gasi putina alinare, spun putina ca nu vreau sa am prea mari pretentii, pe mine acest forum m a ajutat enorm, acum in loc de lacrimi ii trimit fetitei mele zambete, e drept ca mai plang dar rar.Sper sa simti alinarea sufletului, sigur ca pvestea ii va place ingerului tau, sigur ca este si va fi mereu mandru de tine, sa stii ca nu degeaba te a ales pe tine sa ii fii mama chiar daca pt putin timp, a stiut ca vei fi singura mamica care va putea indura aceasta cruda durere a pierderii lui. Te cu multa caldura, i ti trimit un brat mare de din suflet pt tau scump si maine dimineata ii voi aprinde o lumanarica ingeras langa cea a Tashei si ii voi trimite si lui un zambet, el il va trimite la tine si tu ...tu va trebui as il trimiti la ingerasul tau iubit, el are nevoie de zambetul tau
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Scumpa Monica,mamica puternica de ingeras,ma bucur ca in sufletul tau a aprut iubirea si durerea s-a mai estompat,si lacrimile s-au mai rarit,si-l simti mereu pe Mircea,e minuant sa-l lasi sa se cuibareasca in sufletul tau.E greu pentru noi mamele,si daca a fi parinte si a-ti iubi copilul este un lucru egoist,atunci asa sunt si eu!Dar nu cred ca acum mai suntem egoiste pentru ca am avut puterea sa-i lasam sa plece sa se inalte sa fie strajerii ingeri ai lui Dumnezeu.Eu simt ca sufletelele noastre scumpe sunt fericite si ne ajuta,daca-i lasam,sa trecem ami usor peste pierderea fizica si sa-i simtim cu sufletul!Primeste draga mea calde imbratisari si pentru scumpul tau ingeras rugaciuni pline de iubire si mii de flori!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Moni, draga mea... Din păcate nu putem să hotărâm viitorul, putem însă să-l "ajutăm". Ştii că eu nu am cuvintele la mine şi că mi-e greu să spun ce simt. Vă suntem alături, chiar si de departe şi nu uita ca de la îngeraş ne-au rămas un milion de amintiri frumoase. Îmi pare rău că aici nu pot fi ataşate şi fotografiile îngerilor, fără dinţi, cu diţi, cu "ursuleţul nani nani", cu Ghiţă şi cu restul jucăriilor! O să aibe grijă el de noi şi, în acelaşi timp, o sa-i amintească lui Doamne Domane ce părinţi ubitori a avut el, ce fericit a fost alături de voi chiar si doar un an, 5 luni şi 12 zile. În acelaşi timp, nu uitaţi că el a iubit cât pentru 100 de ani pe voi, oamenii cu care intra in contact, animalele, lumina soarelui si tot ce îl înconjura... Cu drag... noi!
Iulia Claudia, matusica preferata a ingerasului Mircea Serban si matusica la fel de preferata a Sofiei, un copil minunat
De acolo, din cer, Serban te priveste si este mandru de mamica lui. Stie cat de mult il iubesc si ea si tati, si el la randul lor va iubeste tare mult. Acum cred ca sta cu ceilalti ingerasi de vorba si le povesteste de voi...
Te imbratisez cu mult drag mamica curajoasa,
iar pentru ingerasul Serban si
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria Desene pentru un îngeraş:http://dennyg.daportfolio.com/
Acum o luna mai aveam Speranta, eram mamica puiutului meu... stiam ca e rau, ca ii tot mareau doza de antibiotice, de adrenalina, dar mai Speram intr-o minune... a trecut doar o luna, dar parca a trecut un an de cand nu-l mai am in bratele mele. Ce greu e ce trist e Ma uit la pozele cu Serban si imi imaginez ca e langa mine... sper ca e langa mine si ca e bine acum. Trebuie sa-i fie bine, altfel nu are nici un sens nimic... sa le fie bine ingerasilor nostri, sa nu mai sufere, sa nu-i mai doara nimic si sa nu simta durerea noastra. sa ne dea putere sa mergem mai departe, sa ne gasim linistea si daca va vrea Dumnezeu, sa fim din nou mamici de pitici.
Azi noapte l-am visat pe Serban plangand...Oare ce inseamna? Oare am gresit cu ceva si l-am suparat? De cand am inceput serviciul sunt f obosita si nu mai tin minte ce visez... Acum am ajuns de la biserica; in predica, preotul spunea ca trebuie sa-i iertam in special pe dusmanii nostri, pe cei care ne-au facut rau... eu de cateva zile chiar incepeam sa-mi pun intrebari daca au facut medicii tot pentru a-l salva pe Serban... daca nu au gresit undeva... si ca nu o sa pot uita niciodata indiferenta medicilor din Dej si din Cluj... oare cum sa-i iert? Am incredere ca voi gasi raspunsuri cu ajutorul vostru si cu ajutorul Ingerasului meu. Serbanica trimite-mi un semn ca ti-e bine acolo unde esti!
Puiul tau plangea pt ca tu plangi scumpa mea, el stie cat te chinui tu, cat i ti este de greu asa ca s a gandit sa vina si sa ti spuna toate astea. In ceruri unde este el nu are cum sa nu i fie bine. De iertat ii vei ierta pe toi cu timpul, cand vei gasi puterea necesara as faci acest pas
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Acum o luna il inmormantam pe Serban al nostru... A trecut o luna de cand nu l-am mai vazut... Mi-e asa dor de el... Nu a fost corect din partea mea ca nu am scris in povestea Ingerasului meu relatia speciala care era intre el si tatal lui... Am vrut sa fie o povestioara mai scurta, nu stiu de ce, dar vreau sa stiti ca "TA-TA-TA-TA" era cel mai bun prieten a lui Serban, era preferatul lui. Cateodata eram geloasa pe relatia lor, dar eram bucuroasa pentru ajutorul care il primeam din partea sotului meu. Cu tata manca mai bine, cu tati facea baita, cu tati adormea seara, cu tati dormea (in weekend-uri) cate 2 - 3 ore, cu tati invata lucruri noi... Tata este cel mai tare! Acum am ramas doar noi: tati si mami... si amintirile frumoase cu puiul nostru... Serban, iubitul nostru, te iubim asa de mult!!! Ne este tare dor de tine!!! Sa nu uiti ce mult te iubim si iti multumim ca ne-ai aratat ce frumoasa este meseria de parinte
Scumpa Monica de-as putea sa-ti dau o reteta a vindecarii durerii si suferintei de parinte de inger ...Intai as incerca-o eu ,Serban ,scumpul tau ingeras,e langa tine in fiecare clipa ,cu trecerea timpului daca reusesti sa-ti mai alini dorul de el il vei simti mai bine,mai mult ..poate chiar in permanenta.Draga mea fii puternica pentru el ,pentru sotul tau si pentru tine. Nu-ti pot alina durerea dar am sa-l rog pe ingerasul meu sa vb cu ingerasul tau sa te viziteze in seara aceasta atat de trista.Sa-l astepti sa-ti sarute ochii plansi si sa te aline cu rasul lui,si sa-ti lumineze inima cu Lumina Sfanta in care este. O calda imbratisare pentru tine si mii de flori pentru scumpul tau ingeras
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga Monica, Imi pare atat de rau ca ai trecut prin atatea...Cuvinte destule nu sunt pentru a-ti alina durerea. Au trecut 8 luni de cand fetita mea a plecat si ea departe de mine unde n-o mai pot vedea si n-o mai pot atinge...doar o pot iubi pe zi ce trece mai mult si mai mult. Noi n-am apucat sa mai ajungem la operatii...Inimioara ei n-a mai rezistat. De la inceput nu ni s-au dat mari Sperante. Si chiar eu, ca mama stiam ca se duce, ca de fapt nu e a mea decat pentru timp scurt. Cinci defecte intr-o inimioara cat un pumnisor de bebelus...Oare cum a fost posibil? Ma intreb deseori unde au incaput, cum de totul a fost "asezat" vraiste. Singurul lucru care ne poate consola acum e ca ingerasii nostri sunt linistiti, fericiti si nu mai sufera de durere, de lipsa de aer...doar cand ne vad lacrimile. Sunt sigura ca fac tot ce pot sa ne ajute. Ma gandesc mereu la o anumita data a lunii cat ar fi implinit daca... Ma gandesc mereu la o anumita data a lunii cat a trecut de cand a plecat...Si am sa ma gandesc mereu de ziua mea ca ar fi fost si ziua ei... Te imbratisez cu drag Monica si sper sa gasesti aici alinare asa cum gasesc eu. Aici mi s-a aratat ca sunt atatea suferinte si ca totusi, prin ceea ce mi-a ramas sunt fericita... Mihaela, mama ingerasului Alexandra-Maria
Va multumesc din suflet dragi mamici de Ingerasi. Aveti dreptate, aici, cu voi alaturi de mine, pot sa-mi mentin speranta ca e mai bine pentru el acolo unde e... ca a ajuns la Lumina. Ati vazut stirile de aseara? Ati vazut cati copii sunt abandonati? Ma doare sufletul cand ma gandesc la bietii copii si la cata suferinta exista pe pamant... Tuchi draga, aceasi intrebare ma macina si pe mine: de ce asa multe defecte (la Serban 4) in inimioara lor mica si plapanda. Spune-mi tie ti-a spus vreun medic care ar fi putut fi cauza? Noua nici un medic (din Dej, Cluj si Tg Mures) nu a stiut cauzele pentru malformatiile cardiace. Oare cum sa prind curaj sa ma gandesc ca daca Dumnezeu ne ajuta, o sa pot avea un copil si ca acesta va fi sanatos? Imi doresc enorm un fratior sau o surioara pentru Serban!
Draga Monica cauzele suntem noi oamenii prin toate actiunile pe care le facem,poluare microbi inventati vezi gripa aviara si porcina,cica au suferit mutatii ,aiurea nu ati observat ca imediat cum apare vreo gripa sunt si vaccinurile aferente?Ei nu trebuie sa-si vanda medicamentele? Nu mai vb ca ma revolt si cam fara rost..Multumesc Monica ,da ,am copii frumosi si cred ca si ai vostri sunt minunati chiar daca sunt ingerasi..Iar Ancutza este asa tot dintr-o neglijenta medicala care atunci la timpul ei ,nu am reclamat-o pentru ca eram mai tanara si naiva si nu prea stiam sa lupt,dar fetita mea m-a invatat in tot acesti ani...Am invatat sa pretuiesc fiecare clipa si sa lupt pentru orice ocazie care s-ar ivi pentru a se face bine.Asa am ajuns sa facem si sedinte de bioenergie cu ea si cand am fost invitata si intrebata daca nu vreau sa ma initiez in acest domeniu am fost foarte incantata si am acceptat cu mare placere.Ce sa-ti spun mi-a schimbat viata in bine!Am invatat sa fiu puternica asa cum inveti si tu de la ingerul tau va mai trece ceva timp sper ca nu atat de mult ca la mine sa ai curaj sa mai faci un bebe.La mine a trecut 9 ani si ii regret acum ca poate daca aveam curajul sa incerc mai devreme..era mai bine ,eram mai tanara,dar ii mu;tumesc lui Dumnezeu si pentru ca mi-a dat frumosul meu baiat si acum la acesta varsta...Si bineanteles ar fi fost minunat sa fie si Matei ingerul meu cu noi dar... Asa ca draga mea ,nu dispera roaga-te sa-ti dea Dumnezeu putere si scumpul tau inger,si sigur intr-o zi vei avea un bebe sau poate doi de ce nu? Iti doresc sanatate si fericire si multa pace sufleteasca! Un copil frumos si reusit nici nu crezi ca a fost atat de bolnav ,scumpul de el!Sigur il face pe Dumnezeu sa zambeasca,are deja o lumina in ochisorii lui care iti incalzesc sufletul!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Doamne Dumnezeule mare, tu iei la tine cei mai frumosi copii! Mircea-Serban a fost si este un inger in toate sensurile cuvantului, iar voi parintii lui, sa fiti mandri de el, ca intr-adevar sta acum in bratele bunului Dumnezeu! Va imbratisez fara prea multe cuvinte si ma rog ca tot Dumnezeu sa va dea puterea sa suportati mai usor povara uriasa pe care v-a dat-o!
Vai cit e de scump ingerasul vostru draga Monica! Imi pare atit de rau ca Mircea-Serban nu a putut fi salvat... Imi inchipui cit trebuie sa iti fie de dor de el... ce gol a lasat in urma... Sa va Dea D-zeu putere sa mergeti mai departe! Te imbratisez,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Buna dimineata mamici si tatici, azi noapte l-am visat pe Serban si era bine, era multumit. Cred ca datorita voua, cred ca rugaciunile noastre, impreuna, ii ajuta pe Ingerasii nostri sa-si gaseasca linistea. Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase pe care ni le adresati, sunteti ca un pansament pe rana. Datorita acestui site, pot sa imi exprim sentimentele, sa nu le tin inchise in mine... si vad ca si iubitul meu sot, Horatiu, incet-incet isi deschide sufletul si cred ca e mai bine pentru noi. Si mamici cum e Cami-Vic, imi dau speranta ca poate, intr-o zi, cand va vrea DD, o sa vina si un fratior sau o surioara pentru Serban. O zi superba tuturor Iar tie Serban, mii de , multe rugaciuni pentru linistea ta si te rog mai hai in visele mele sa-mi spui ca ti-e bine
Buna dimineata draga Monica,ma bucur ca scumpul tau ingeras e fost cu tine az-noapte,si o sa mai fie daca sufletul tau nu mai e plin de lacrimi si durere.Se spune ca spiritelor de dincolo le este destul de rau si simt durerea noastra inzecit de aceea cand plangem si suntem suparati pentru pierderea lor nu ne prea viziteaza.Asa ca incearca seara sa te rogi cu tot sufletul plin de iubire fata de puiul tau fara tristete si mahnire,iar el o sa fie cu tine in fiecare seara.Chiar daca nu-l visezi a doua zi te vei trezi cu un sentiment de liniste.... Ma bucur mult ca ingerasul tau ti-a sters lacrimile si ti-a trimis multa iubire si Lumina!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales